Alcide De Gasperi

Alcide De Gasperi a adăugat o fotografie

acum 44 minute

R.I.P
Alcide

Alcide Amedeo Francesco De Gasperi (n. 3 aprilie 1881, Pieve Tesino, Comitatul Princiar Tirol, Austro-Ungaria – d. 19 august 1954, Borgo Valsugana, Trentino-Tirolul de Sud, Italia) a fost un om politic italian, fondator al partidului Democrația Creștină, prim-ministru în 8 guverne succesive de coaliție între decembrie 1945 și august 1953. Născut în Trentino, în Cisleitania austro-ungară, a fost membru al Camerei Deputaților din Austria ales în colegiul uninominal Val di Fiemme din comitatul Tirol, mai târziu exponent al Partidului Popular Italian⁠(d). Arestat de fasciști, a trăit marginalizat în timpul dictaturii lui Mussolini, la căderea căruia a reapărut ca liderul incontestabil al noului partid, DC. El a fost ultimul prim-ministru al Regatului Italiei, sub monarhia regelui Umberto al II-lea, apoi pentru scurt timp șef provizoriu al statului după votul din referendumul din 2 iunie 1946. La 13 iulie, i-a fost încredințată de către Enrico De Nicola sarcina de a forma un nou guvern, devenind primul prim-ministru al Republicii Italiene. Reputat ca fiind un exponent de frunte în nașterea Republicii Italiene, este considerat – împreună cu germanul Konrad Adenauer, cu francezii Robert Schuman și Jean Monnet, cu olandezul Johan Willem Beyen, cu belgianul Paul-Henri Spaak, cu federalistul Altiero Spinelli – unul dintre…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a adăugat o fotografie

acum 45 minute

R.I.P
Alcide

Tinerețea A fost primul fiu al lui Amedeo, mareșal major al jandarmeriei tiroleze locale din Sardagna⁠(d) și al Mariei Morandini din Predazzo. A avut doi frați, Mario, un seminarist care a murit în 1906, Augusto⁠(d), și o soră, Marcellina. Italofon, De Gasperi s-a născut și a studiat în Tirolul italian de atunci, care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. S-a înscris în anul școlar 1896/1897 la Liceo Classico „Giovanni Prati”⁠(d) din Trento, dovedindu-se un elev capabil mai ales la latină, greacă, italiană, germană și filosofie. După absolvirea liceului clasic⁠(d), De Gasperi s-a înscris la Facultatea de Literatură de la Universitatea din Viena, unde în 1905 a absolvit filologia. De la o vârstă fragedă a participat la activități politice de inspirație creștin-socială: în timpul studiilor universitare, la Viena și Innsbruck (capitala comitatului Tirol ), a fost lider al mișcării studențești și protagonist al luptelor studenților din Trentino, care își propuseseră să obțină o universitate în limba italiană pentru minoritățile de limbă italiană din Tirol și din imperiu, participând, de asemenea, la evenimentele de la Innsbruck⁠(d). După revolta studenților de limbă germană, el a trebuit să execute și câteva zile de închisoare la Innsbruck pentru aceste acțiuni.

Alcide De Gasperi a adăugat o fotografie

acum 46 minute

R.I.P
Alcide

Perioada austro-ungară După absolvire, în 1904 s-a alăturat redacției ziarului Il Trentino și în scurt timp a preluat funcția de director, a scris o serie de articole în care a apărat autonomia culturală a Tirolului italian față de Tirolul german, dar nu a pus niciodată la îndoială apartenența întregului Tirol la Imperiul Austro-Ungar. În 1906 a aderat la Partidul Popular Trentin⁠(d) și în 1911 a devenit secretarul acestuia, funcție pe care a ocupat-o până în 1919, când a aderat la Partidul Popular Italian⁠(d). La alegerile pentru Parlamentul austriac⁠(d) din 13 și 20 iunie 1911 a fost ales pe listele popularilor: în circumscripția sa Fiemme-Fassa-Primiero-Civezzano, din 4275 alegători, a obținut 3116 voturi. La 27 aprilie 1914 a obținut și un loc în dieta tiroleză⁠(d) din Innsbruck. Angajamentul său ca parlamentar a fost legat și de apărarea autonomiei populațiilor trentine de etnie italiană. Activitatea sa de propagandă a ajuns să atragă o tenace opoziție din partea organelor de poliție ca urmare a precipitării evenimentelor internaționale: atacul de la Sarajevo care a determinat izbucnirea Primului Război Mondial și, mai presus de toate, aderarea Italiei la Tripla Antantă. Inițial, De Gasperi spera că Italia va intra în război alături de Austro-Ungaria și de Germania…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a adăugat o fotografie

acum 47 minute

R.I.P
Alcide

Anii dificili După eliberare, la sfârșitul lunii iulie 1928, a fost monitorizat continuu de poliție și a trebuit să treacă printr-o perioadă de mari dificultăți economice și de izolare atât morală, cât și politică. Fără un loc de muncă permanent, a încercat să se angajeze la Biblioteca Apostolică a Vaticanului în toamna anului 1928, mizând pe interesul episcopului de Trento⁠(d), monseniorul Celestino Endrici⁠(d) și al câtorva foști prieteni din Partidul Popular. Același bibliotecar șef Igino Giordani⁠(d) a lucrat cu părintele Tacchi Venturi⁠(d), astfel încât să fie scos de sub urmărirea poliției. Angajarea drept colaborator supranumerar a venit la 3 aprilie 1929, după semnarea Pactelor lateraniene (11 februarie 1929). De Gasperi a fost angajat la catalogul de tipărituri. Acolo a petrecut ani buni de studiu și observare a evenimentelor politice italiene și internaționale, și a studiat în profunzime istoria Partidului Creștin de Centru din Germania și teoriile economice și sociale dezvoltate în cadrul diferitelor curente ale culturii catolice europene. În această perioadă, De Gasperi a scris articole regulate, sub pseudonimul Spectator, într-o revistă a Vaticanului numită L'Illustrazione Vaticana și s-a implicat evident în lupta dintre catolicism și comunism chiar și în detrimentul înțelegerii evaluărilor sale despre nazismul german. În special, el…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a adăugat o fotografie

acum 48 minute

R.I.P
Alcide

Sfârșitul monarhiei și negocierile de pace Guvernul De Gasperi I a reușit tranziția de la monarhie la republică, prin referendumul instituțional. Între 24 și 28 aprilie 1946, ca parte a procedurilor primului său Congres, Democrația Creștină⁠(d) s-a pronunțat prin vot secret în favoarea Republicii, cu 730.500 voturi pentru, 252.000 împotrivă, 75.000 abțineri și 4.000 voturi nule. Cu toate acestea, alegătorii creștin-democrați au fost lăsați liberi să voteze. În ziua de 2 iunie și în dimineața de 3 iunie 1946, a avut loc, așadar, referendumul pentru a alege între monarhie și republică. La 10 iunie 1946, Curtea Supremă de Casație⁠(d) a anunțat rezultatele: voturile valabile în favoarea soluției republicane au fost cu aproximativ două milioane mai multe decât cele pentru monarhie. În același timp, rezultatele pentru alegerea Adunării Constituante⁠(d) au adus victoria Democrației Creștine, care s-a dovedit a fi primul partid cu peste opt milioane de voturi (35,2%) și un avantaj de aproape 3,5 milioane față de Partidul Socialist⁠(d). Cu toate acestea, la sfârșitul dimineții de 12 iunie, prim-ministrul a primit răspunsul scris al Quirinalului⁠(d) în care regele declara că va respecta: „răspunsul majorității poporului italian exprimat de către alegătorii cu vot, rezultat din hotărârea definitivă a Curții Supreme de Casație"…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 49 minute

Vizita în Statele Unite Situația economică a țării a rămas critică. Ministrul Trezoreriei, liberalul Epicarmo Corbino⁠(d), a încercat să introducă măsuri de austeritate în urma unei politici bazate pe reducerea cheltuielilor și administrarea corectă și pentru aceasta a trebuit să demisioneze la 2 septembrie 1946 în urma atacurilor presei comuniste care nu i-au digerat opoziția față de un compromis la cursul de schimb propus de comunistul Mauro Scoccimarro⁠(d), ministrul finanțelor⁠(d). Corbino a fost înlocuit de Giovanni Battista Bertone⁠(d) care a conceput formula „Împrumutului Reconstrucției”, dând o perioadă de respirație, cel puțin temporar, finanțelor statului. Temându-se foarte mult de spectrul Uniunii Sovietice, De Gasperi a vrut să limiteze interferența comuniștilor, dar, spre deosebire de ceilalți, a sperat în același timp că toate acestea se vor face prin mijloace parlamentare și nu cu utilizarea forței cum se făcuse mai înainte împotriva fascismului. În ianuarie 1947, a avut loc celebra misiune a lui De Gasperi în Statele Unite, în timpul căreia omul de stat a repurtat un important succes politic, obținând un împrumut Eximbank de 100 de milioane de dolari de la autoritățile SUA. Cu această ocazie, el a fost al treilea italian care a fost onorat cu o Ticker-tape parade⁠(d) în New…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 50 minute

Alegerile din 18 aprilie 1948 Alegerile din 18 aprilie 1948 au fost dintre cele mai aprinse din istoria republicană, având în vedere ciocnirea dintre DC și Frontul Popular⁠(d), alcătuit din socialiști⁠(d) și comuniști. De Gasperi a reușit să conducă DC către un succes istoric, obținând 48% din voturi (cel mai mare rezultat pe care l-a obținut vreodată vreun partid în Italia). Italienii au arătat că era posibil să țină comunismul la distanță folosind mijloace neviolente, precum alegerile. Rezultatul alegerilor din 1948 a fost influențat și de evenimentele internaționale, și în special de lovitura de stat din Cehoslovacia, dată de către un partid comunist minoritar, care a înspăimântat opinia publică italiană. La fel și amenințarea SUA mai mult sau mai puțin ascunsă de a exclude Italia de la ajutorul dat prin Planul Marshall dacă la alegeri ar fi câștigat frontul de stânga. Aliații i-au oferit lui De Gasperi și promisiunea returnării Triestului, în timp ce în același timp au sosit din SUA scrisori din partea italienilor americani, prin care ei îi îndemnau pe conaționali să nu voteze pentru comuniști, lăudând bogăția și bunăstarea care domnesc în Statele Unite. La aceasta trebuie adăugat angajamentul direct al Bisericii Catolice în favoarea DC. După…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 51 minute

Primele guverne ale republicii Odată cu intrarea, între 1949 și 1953, a grupării de stânga Unitatea Socialstă⁠(d) în guvernele De Gasperi V⁠(d), De Gasperi VI⁠(d) și De Gasperi VII⁠(d), a început îndelungata etapă reformistă creștin-democrată de care Italia, abia ieșită din război, avea nevoie: pentru a începe reconstrucția țării devastate de conflict și cu scopul de a contribui la soluționarea problemei locuințelor la prețuri reduse, a fost lansat așa-numitul Plan Fanfani (prin legea nr. 43 din 28 februarie 1949), după numele ministrului muncii și securității sociale⁠(d) de atunci, Amintore Fanfani, referitor la construcția a 300.000 de locuințe sociale,⁠(d) dintre care multe au fost finalizate într-un timp foarte scurt în principalele orașe italiene, prezentând numeroase noi tipuri de locuințe publice, deseori proiectate de planificatori urbani⁠(d) și arhitecți renumiți (de exemplu, cartierul Tuscolano⁠(d) din Roma, la care au lucrat, printre alții, Mario De Renzi⁠(d), Adalberto Libera⁠(d), Saverio Muratori⁠(d));[10] pentru a elimina treptat decalajul istoric și economic dintre nordul și sudul Italiei, s-a născut Cassa per il Mezzogiorno⁠(d) (prin legea nr.64 din 10 august 1950) pentru finanțarea inițiativelor industriale care vizează dezvoltarea economică a sudului Italiei (ale cărei rezultate, de-a lungul timpului, au fost realizarea, printre altele, a 16.000 km de legături rutiere,…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 52 minute

Incidentul diplomatic cu Vaticanul În 1952, de teama unei afirmări a pozițiilor marxiste în Italia, Vaticanul a aprobat la alegerile administrative ale municipiului Roma candidatura la funcția de primar a lui Don Luigi Sturzo din partea partidului roman⁠(it)[traduceți] într-o alianță electorală largă care implica, alături de patru partide guvernamentale, inclusiv Mișcarea Socială Italiană⁠(d) și Partidul Monarhic Național⁠(d). Sfântul Scaun nu ar fi acceptat ca „Orașul etern”, ca centru al creștinismului catolic, să poată fi administrat de un primar comunist. De Gasperi s-a opus în mod clar acestei ipoteze din motive morale și din trecutul său antifascist și, de asemenea, pentru a-și susține viziunea laică asupra statului. El a declarat ferm: Coaliția cu dreapta nu a fost acceptată și a reușit să reziste pozițiilor sale până când Papa Pius al XII-lea – care îl trimisese să îl convingă chiar pe faimosul predicator Riccardo Lombardi⁠(d) – a renunțat în fața nepracticalității propunerii. Alegerile au dovedit însă că De Gasperi a avut dreptate și a dus la formarea unei junte centriste (DC-PLI-PRI-PSDI), condusă de creștin-democratul Salvatore Rebecchini⁠(d), învingându-i pe socialiști și comuniști fără a recurge la pactul cu extrema dreaptă. Incidentul diplomatic cu Vaticanul, a tulburat însă profund sufletul lui De Gasperi; el…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 53 minute

Ieșirea din scenă La alegerile politice din 1953⁠(d), organizate cu noua lege electorală, numită legea fraudei de către oponenții săi, partidele centriste „aliate” (DC-PLI-PSDI-PRI) nu au reușit să obțină prima majoritară. Cu toate acestea, au obținut o majoritate restrânsă în Parlament, pe care De Gasperi s-a bazat pe votul de încredere. Cu toate acestea, el a reușit să formeze doar un guvern monocolor DC⁠(d). Când s-a prezentat Camerei Deputaților, guvernul De Gasperi VIII⁠(d) a fost respins și, în august 1953, prim-ministrul a fost obligat să demisioneze. A fost pentru prima dată când un guvern republican nu a obținut încrederea prezentându-se în fața camerelor și a fost și ultimul condus de De Gasperi.

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 54 minute

Afacerea De Gasperi - Guareschi În ianuarie 1954, Giovannino Guareschi, directorul Candido⁠(d), a publicat două scrisori datate 1944: una scrisă pe hârtie cu antet al Secretariatului de Stat al Vaticanului și una scrisă de mână, afirmând că aveau semnătura lui De Gasperi în partea de jos. Textul raporta o presupusă cerere directă către comandamentul aliat din Salerno de a efectua bombardamentele la periferia Romei, pentru a provoca o reacție a populației și de a grăbi retragerea germanilor. Guareschi (care a dat vina pe De Gasperi pentru o atitudine prea nehotărâtă împotriva comunismului) a adăugat propriul său comentariu politic, pe un ton foarte dur, ceea ce l-a determinat pe De Gasperi să-l denunțe pentru defăimare în februarie același an. După trei zile de audieri, Tribunalul din Milano nu a considerat necesară obținerea avizului expertului, solicitat de Candide de la un expert acreditat care a declarat scrisorile autentice, și l-a condamnat pe Guareschi la un an de închisoare pentru defăimare prin intermediul presei fără necesitatea oricărei expertize în scrierea de mână. Judecătorul a decis că, luând în considerare și că presupusul autor nu recunoscuse nici literele, și nici scrisul de mână ca fiind ale lui, o posibilă apreciere a unui ton diferit…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 55 minute

Moartea și procesul de beatificare La 21 aprilie 1954 la Conferința Parlamentară Europeană de la Paris De Gasperi a ținut discursul istoric „Patria noastră, Europa⁠(it)[traduceți]”. A murit doar patru luni mai târziu. Alcide De Gasperi a murit la 19 august 1954, în urma unui atac de cord, în casa lui din Val di Sella⁠(d) (situată pe teritoriul comunei Borgo Valsugana), unde îi plăcea să petreacă lungi perioade împreună cu familia. Ultimele lui cuvinte au fost: „Isuse! Isuse!”. Cu cinci zile înainte de a muri, îi spunea fiicei lui, Maria Romana: Moartea lui Alcide De Gasperi a stârnit emoție în toată Italia. Calea trenului cu care a fost transportat trupul său la Roma pentru funeralii naționale⁠(d) fost oprit de mai multe ori de oameni care s-au grăbit să-i aducă un omagiu. În toate stațiile în care convoiul s-a oprit sau a încetinit, au existat delegații mari, grupuri sau cetățeni privați care, cu steaguri sau stindarde în doliu, au urmărit trecerea într-o tăcere religioasă. La înmormântare au venit reprezentanți ai tuturor partidelor, cu excepția MSI⁠(d), din cauza antifascismului ferm al omului de stat. Este înmormântat la Roma, în porticul Bazilicii Sfântul Laurențiu din afara zidurilor. Mormântul este opera sculptorului Giacomo Manzù⁠(d). La…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 56 minute

De Gasperi în cultura de masă Figura lui De Gasperi este protagonista filmului neorealist regizat de Roberto Rossellini Anno uno⁠(d) (1974), rol jucat de Luigi Vannucchi⁠(d), în care există o reconstrucție a perioadei istorice care pleacă de la funcționarea Comitetului pentru Eliberare Națională⁠(d) de la Roma. În filmul Il delitto Matteotti⁠(d) (1973), de Florestano Vancini, este interpretat de Ezio Marano. Omul de stat este și protagonistul filmului de ficțiune Rai De Gasperi, l'uomo della speranza⁠(d) (2004), realizat de regizoarea Liliana Cavani și difuzat în două părți pe Rai 1. În filmul Il divo⁠(d), de Paolo Sorrentino, importanța lui De Gasperi pentru Giulio Andreotti este evidențiată de mai multe ori în timpul narațiunii. Scrierile și discursurile politice ale lui De Gasperi Studi e appelli della lunga vigilia. Bologna: Cappelli. 1953. Nella lotta per la democrazia [În lupta pentru democrație]. Roma: Edizioni 5 Lune. 1954. I cattolici dall'opposizione al governo [Catolicii din opoziție la guvernare]. Bari: Laterza. 1955. Discorsi politici [Discursuri politice]. îngrijită de Tommaso Bozza. Roma: Edizioni Cinque Lune. 1956. I cattolici trentini sotto l'Austria. Antologia degli scritti dal 1902 al 1915 con i discorsi al Parlamento austriaco [Catolicii trentini sub Austria. Antologie de scrieri dintre 1902 și 1915 cu discursuri…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 57 minute

Scrisorile lui De Gasperi În 2016, s-a publicat Ediția Națională a scrisorilor omului de stat cu corespondenți italieni și străini după criterii cronologice, tematice și geografice. Corespondența, garantată de un comitet științific, va fi digitalizată și publicată online. Lettere dalla prigione (1927-1928). a cura di Maria Romana Catti De Gasperi⁠(d). Milano: Mondadori. 1955. - Roma, Edizioni Cinque Lune, 1974; Milano, Marietti, 2003, ISBN 978-88-2115-801-8. Lettere al Presidente. Carteggio De Gasperi Malvestiti (1948-1953). a cura di Carlo Bellò, con una testimonianza di Piero Malvestiti⁠(d). Milano: Bonetti Editore. 1964. Suor Lucia De Gasperi (1968). Appunti spirituali e lettere al padre. a cura di M. R. Catti De Gasperi. Brescia: Morcelliana. [epistolario tra la figlia e lo statista] Lettere sul Concordato. con saggi di M. R. De Gasperi e Giacomo Martina. Brescia: Morcelliana. 1970. - Milano, Marietti, 2004, ISBN 978-88-2115-802-5. Cara Francesca. Lettere. a cura di M. R. De Gasperi. Brescia: Morcelliana. 1999. ISBN 978-88-3721-756-3. Luigi Sturzo-Alcide De Gasperi (2007). Carteggio (1920-1953). a cura di F. Malgeri. Soveria Mannelli: Rubbettino. ISBN 978-88-4981-794-2. De Gasperi scrive. Corrispondenza con capi di Stato, cardinali, uomini politici, giornalisti, diplomatici. a cura di M. R. e Maria Paola De Gasperi. Cinisello Balsamo (Mi): San Paolo Edizioni. 2018 [2…Citește mai mult

Alcide De Gasperi a lăsat un gând

acum 58 minute

Jurnale Diario 1930-1943. a cura di Marialuisa Lucia Sergio, prefazione di Maria Romana De Gasperi. Bologna: Il Mulino. 2018. ISBN 978-88-152-7508-0.