Ana Conta-Kernbach (n. 5 noiembrie 1865, Târgu Neamț, Principatele Unite Române – d. 13 decembrie 1921, Iași, România) a fost o profesoară de origine română, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor.
Ana Conta-Kernbach (n. 5 noiembrie 1865, Târgu Neamț, Principatele Unite Române – d. 13 decembrie 1921, Iași, România) a fost o profesoară de origine română, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor.
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Biografie
Ana Conta s-a născut pe 5 noiembrie 1865 în Târgu Neamț, Regatul României, fiica Mărioarei (născută Scutariu) și a lui Grigore Conta. A fost penultimul copil născut într-o familie cu 10 copii, unul dintre frații săi fiind Vasile Conta, care urma să devină un cunoscut filozof și politician. Familia sa era originară din comuna Bodești-Precista, Neamț, unde mai multe generații au servit ca preoți în Biserica Ortodoxă Română. Tatăl sau a fost angajat în 1864 să slujească la Mănăstirea Bărboi din Iași, unde familia s-a mutat la scurt timp după nașterea Anei. Mama sa a murit când Ana Conta era încă tânără, iar fratele ei Vasile a fost cel care i-a influențat preocupările în ceea ce privește problemele sociale și simțul datoriei de a le adresa. De asemenea, acesta i-a încurajat abilitățile muzicale, ea devenind o pianistă virtuoasă.
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Carieră În 1878, Conta a fost acceptată la Institutul Humpel din Iași. Acolo a terminat curriculumul de 7 ani în doar 5 ani și a absolvit în 1883. Pentru a-și continua educația, în acel an, s-a înscris la Universitatea din Iași, unde a studiat atât pedagogia cât și filosofia. În același timp cu studiile sale universitare, a predat istorie, logică și psihologie la Institutul Humpel, până în 1885, când a început să predea la Liceul ,,Oltea Doamna”, unde a rămas pentru aproape un deceniu. Și-a finalizat studiile universitare în 1888, obținând calificativul ,,magna cum laude” . În 1891 s-a căsătorit cu poetul Gheorghe Kernbach, care a încurajat-o să scrie și să publice atât poezie cât și proză. Ana Conta a avut cu soțul său o fiică, Maria-Ana. Debutul său ca scriitoare a fost în revista Convorbiri literare în 1891, iar în scurt timp alte lucrări i-au fost publicate în jurnalele Junimea literară și Arhiva. În anul 1893 a plecat singură la Paris pentru a studia la Universitatea din Paris și la College de France, unde își obține doctoratul în 1895, cu calificativul ,,magna cum laude”. Când s-a întors în România, a devenit directoarea Școlii Normale de Aplicație și a predat…
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Sfârșitul și posteritatea
Conta-Kernbach a murit din cauza unei boli de inimă pe data de 13 decembrie 1921 în Iași și a fost înmormântată în cimitirul orașului, Cimitirul „Eternitatea” .
În 1925, când Adela Xenopol a înființat Revista scriitoarei, Conta-Kernbach a fost una dintre primele feministe ale cărei lucrări au fost publicate în acest jurnal influent.
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Jurnalism
Munca și plata ei. Reglementarea petrecerilor, 1919
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Școlile profesionale din Franța, 1893
Dezideratele Congresului din Petersburg privitoare la organizarea învățămîntului profesional de fete, 1894
Les programmes actuels et la nouvelle méthode d’enseignement, au point de vue de l’hygiene intellectuelle, 1904
Școlare, 1904, (reeditare: Școlare, ediția a 2-a, Iași, Tipografia H. Goldner, 1910)
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Despre muzică, 1920
Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921
Logică și psihologie: Schița unui manual de școală. Anexă la Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921
0 comentarii6 vizualizări0 reacții
Ana Conta-Kernbacha lăsat un gând
ieri
Colecții digitalizate BCU IAȘI
Ana Conta-Kernbach, articol bibliografic semnat de Panait Zosin în Revista scriitoarei, 1928, Nr. 10-11