Frederic Storck

Frederic Storck a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Frederic

Frederic Ștefan Storck (Fritz, n. 19 ianuarie 1872, București, România – d. 26 decembrie 1942, București, România) a fost un sculptor, cronicar de artă și profesor român, fiul sculptorului Karl Storck, fratele sculptorului Carol Storck, soțul pictoriței Cecilia Cuțescu Storck, tatăl ceramistei Cecilia Storck Botez și tatăl vitreg al pictorului Romeo Storck. Artistul a fost membru fondator al Societății Numismatice Române, membru fondator al societății Tinerimea artistică și profesor al catedrei de desen al Școlii de arte frumoase din București. În anul 1908 a înființat, împreună cu Vasile V. Rășcanu, prima turnătorie în bronz pentru opere de artă din București, intitulată „Prima turnătorie artistică V. V. Rășcanu & Co”. A fost elev al Liceului Sfântul Sava din București, a urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București la clasa profesorului Ion Georgescu. A plecat apoi în Germania și s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München unde a studiat sculptura cu Wilhelm von Rümann. A fost influențat de clasicismul lui Adolf von Hildebrand, de Auguste Rodin și Aristide Maillol. Storck a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale artei românești dintre cele două războaie mondiale. Se poate spune cu certitudine că în sculptură a fost unul dintre artiștii…Citește mai mult

Frederic Storck a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Frederic

Încadrarea în epocă Fritz Storck, așa cum îl striga în mod obișnuit mai toată lumea, a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale artei românești dintre cele două războaie mondiale. Se poate spune cu certitudine că în sculptură a fost unul dintre artiștii cei mai reprezentativi și mai multilaterali. Activitatea sa artistică s-a desfășurat pe o întinsă perioadă de timp și opera care a lăsat-o posterității este cu mici excepții, executată cu mare îndemânare, foarte unitară și în același timp, foarte variată. Ea a fost realizată cu o cunoaștere adecvată a proprietății materialelor folosite, cu un simț al răspunderii demn de invidiat și cu multă știință. Meritul lui Frederic Storck apare în ochii urmașilor săi cu atât mai mare, cu cât perioada în care a activat a fost una dintre cele mai posomorâte și mai triste epoci ale istoriei României de până atunci. În acele vremuri interbelice, subjugarea economică față de puterile occidentale era la ordinea zilei. Într-o țară plină de resurse, nu era niciun izvor important de bogăție. Minele, pădurile, petrolul, resursele agricole și aproape toată industria din România era sub influență străină. Paralel cu mijloacele de trai s-a accentuat și dependența de influența culturală străină. Publicațiile românești…Citește mai mult

Frederic Storck a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Frederic

Familia și vocația Frederic Storck s-a născut la București în data de 19 ianuarie 1872 în familia sculptorului Karl Storck, căsătorit cu Frederika Amalie Olescher din Brașov. Karl Storck a fost căsătorit cu Ana Clara Ihm (n. 18... - d. 1864), originară din Hanau ca și el. Împreună au avut patru copii, trei din ei decedând la scurt timp după naștere. Au mai rămas doar cu Johann Ludwig Karl, cel care a fost cunoscut mai târziu în România sub numele de Carol Storck. Din cauză că Ana a decedat în anul 1864, Karl s-a căsătorit la 10 decembrie 1865 cu Friederike Amelie Olescher (n. 1843 - d. 1915) din Brașov, care era educatoare / guvernantă la familia generalului Vlădoianu. Soția lui Vlădoianu a suportat ulterior o parte a cheltuielilor care au fost necesare studiilor pe care Frederic Storck le-a făcut la München. Karl și Amelie au avut nouă copii, din care au supraviețuit șapte: Emil (1866-1940), Julie căsătorită Iacobi (1870-1950), Jean (1868-1940), Frederic Ștefan, Marie căsătorită Gottsche (1879-?), Hugo (1886-?) și Rosa căsătorită Scheeser (1876-1944). Frederic a fost cel de al treilea membru al familiei Storck care și-a dedicat viața artei. Copilăria și-a petrecut-o printre statui, într-o atmosferă oarecum fantomală…Citește mai mult

Frederic Storck a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Frederic

Studii Frederic a urmat Școala Sfântul Gheorghe și apoi cursurile Liceului Sfântul Sava din București. A avut colegi de liceu pe Lahovary (?), Theodor Pallady, Ion Brezeanu și Vasile Toneanu. În anul 1888 s-a înscris la Școala de Belle Arte din București la clasa profesorului de sculptură Ion Georgescu. Aici a fost coleg cu Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbu, Alexandru Satmari, Constantin Artachino și Kimon Loghi. Perioada de studii de la București s-a încheiat în anul 1893. Ca urmare, Frederic Storck a plecat în Germania și s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München. Aici a studiat sculptura cu Wilhelm von Rümann, în primii doi ani de studii fiind sponsorizat de familia generalului Vlădoianu. La München a fost atras de clasicismul sculptorului Adolf von Hildebrand, operele acestuia fiind influențate de Renaștere. Mai târziu, Storck a făcut și o plachetă, aflată azi la Muzeul Storck din București, cu chipul artistului german. În anul 1896 a realizat două rame din bronz care-l înfățișa pe Carol I și pe Regina Elisabeta. După cum reiese din corespondența pe care a dus-o cu Louis Basset, secretarul particular al regilor Carol I și Ferdinand, precum și administrator al Casei Regale a României vreme de mai bine…Citește mai mult

Frederic Storck a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Frederic

Maturitatea Frederick Storck a participat la Expoziția Universală din anul 1900 de la Paris, unde a primit medalia de argint pentru lucrarea „Aruncătorul cu piatră", medalie care se află astăzi în colecția Muzeului Stork din București. O dată cu participarea României la Expoziția Universală din anul 1900 de la Paris cu un salon destinat artei, s-au creat premisele revigorării vieții artistice românești. Cum metehnele administrative privind favoritismul și criteriile de selecție ale lucrărilor nu s-au schimbat, România a avut parte la Paris de o slaba reprezentare a artei plastice autohtone. Pe de o parte, situația a dus la înrăutățirea lucrurilor și a relațiilor dintre artiști și pe de altă parte, a determinat o preocupare majoră pentru găsirea de soluții pentru ieșirea din impas. Grupul cel mai preocupat pentru identificarea unor soluții l-au format sculptorii și pictorii care erau în acea vreme la studii la Paris. El era format din Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu, Ipolit Strimbulescu, Kimon Loghi și Frederic Storck. Ei erau supuși tirului de ironii sarcastice ale colegilor străini cu privire la valoarea și statutul artei în România. Polemicile se purtau seara în atelierele lui Ipolit Strâmbu și Kimon Loghi. În data de 3 decembrie 1901, Gheorghe Petrașcu, Ștefan…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Opera „... Locul său [Frederic Storck] în sculptura noastră este dintre cele mai înalte. Este greu să se facă comparații, mai ales când există mari deosebiri de temperament între unii și alții dintre sculptorii noștri. Ca desăvârșire a cunoștințelor, ca fermitate a doctrinei, ca îndemânare practică, ca bogăție a motivelor de inspirație și ca realizare, dacă exceptăm marea sculptură monumentală, putem afirma că el are în perioada critică dintre cele două războaie mondiale importanța pe care Ion Georgescu o avusese în generația precedentă.” Opera lui Frederic Storck este caracterizată de o împietrire armonioasă dintre elementele tributare clasicismului cu cele moderniste. Artistul a practicat o artă moderată ca viziune, cu ușoare stilizări, în care a urmărit eleganța compoziției, expresia lăuntrică și perfecțiunea formei. A fost îndemânatic și meticulos, a avut cunoștințe solide de anatomie, calități profesionale semnificative și își realiza operele ca un artizan medieval. A căutat echilibrul volumelor și a ajuns la un mare grad de finisare al detaliilor. El însuși a declarat că ... Crezul meu estetic este frumosul expresiei și se sprijină pe credința morală și spirituală, pentru că numai frumosul te transpune, te înalță. În construcția volumelor a fost înfluențat de Auguste Rodin și Aristide Maillol. Opera…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Lucrări și influențe La doar câțiva ani de la venirea sa de la studii în București, Frederic Storck a fost sub influența lui Auguste Rodin, care avea un prestigiu atât de mare încât domina toată sculptura europeană. Din acei ani datează câteva sculpturi ale lui Storck, așa cum este grupul Sărutul ce a fost inspirat din opera cu același nume a lui Rodin, precum și ideea de a lăsa un cap oarecum capturat în materia din care a fost realizat. Așa sunt operele Durerea, Portretul lui Karl Storck și Portretul Ceciliei Cuțescu-Storck. Aproape toate acestea au fost realizate înainte de primul război mondial. Această formă a sculpturii este o concepție de care s-a folosit Rodin atunci când a executat capul cunoscut sub numele de La Pensée, care este de fapt o preluare de idee de la opera Sclavii a lui Michelangelo. Și la Michelangelo, personajele nu erau desprinse total din piatra din care au fost înfățișați. Frederic Storck a fost conștient încă de pe vremea când își făcea studiile la München despre importanța pe care-l avea nudul în sculptură și studiul după un model viu. Pe artist l-a atras mai mult reprezentarea nudului feminin decât al celui masculin, așa cum…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Lucrări publice Frederic Storck nu a realizat monumente de mari dimensiuni, pentru că nu a avut această ocazie. George Oprescu a argumentat această afirmație după cercetări din care a rezultat că în opinia cercurilor oficiale cosmopolite, marile comenzi nu se acordau artiștilor autohtoni, ci doar celor francezi sau italieni, celor despre care se vorbea prin presa europeană și celor care aveau o reputație mai mare. Oprescu a precizat că „... nu s-a făcut excepție de la această nenorocită și umilitoare tradiție bazată pe minciună, nici în cazul lui Valbudea, nici în cel al lui Paciurea, și nici în cel al lui Storck”. Dacă se atribuia comanda unui sculptor, lucrarea nu era executată de acesta, ci de elevii săi. Tot Oprescu a opinat că, de fapt, nici Storck nu a dorit să-și lege numele de un mare monument public care să fie privit de la distanță. Cea mai mare parte a lucrărilor lui Storck impresionează nu prin ceea ce se poate numi un aspect retoric al sculpturii și nu printr-un raport al volumelor, ci prin delicatețea detaliilor, prin precizia lor și prin raportul atât de armonios între formă și conținut versus conținut și materia în care a fost el exprimat. Artistul…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Evangheliștii Capelei Gheorghieff „... Pentru executarea acestor statui am colindat tot Bucureștiul, căutând în biserici să mă familiarizez cu stilul bizantin. Am studiat și prin cărți și gravuri tot ce putea fi în legătură cu concepția în pictură a figurii omenești drapate, de către pictorii bizantini de pretutindeni.”----- Citat din mărturia lui Frederic Storck din Marin Mihalache: Sculptorii Storck, pag. 87 În ceea ce-l privește pe Storck, prima lucrare de expunere publică ce i s-a ivit în cale au fost cele 4 sculpturi reprezentând Evangheliștii realizați în perioada anilor 1903-1905. Acestea au fost montate în cele 4 colțuri ale capelei Gheorghieff, din Cimitirul Bellu, proiectul arhitectural fiind realizat de Ion Mincu. La Muzeul Storck din București există sculpturi cu numărul de inventar 915160, 915159, 915229, 915230, 915228, 916175, 915227, executate în gips, care sunt schițe pe care Frederic Storck le-a făcut înaintea realizării sculpturilor monumentului Gheorghieff. Mincu i-a comandat lui Storck două statui de evangheliști, pe Matei și pe Ioan, după care a fost de acord și cu execuția celorlalți doi, Marcu și Luca. Ansamblul funerar este unul dintre cele mai importante realizări ale artistului, deoarece a fost rezolvată transpunerea canoanelor bizantine în cadrul tridimensional al pietrei sculptate. În concepția…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Statui decorative de fațadă Frederic Storck a realizat o serie de figuri decorative ca alegoriile „Adevărul”, pentru Palatul de Justiție din București, „Industria”, „Agricultura” pentru Palatul Prefecturii din Galați la indicația arhitectului Ion Mincu, în 1907, ale căror originale puteau fi văzute de bucureșteni, în acel an, în rotonda Ateneului Român, și pentru fosta Bancă de Credit Român din București. Artistul și-a ales modelele dintre muncitori. Conceperea alegoriilor a pornit de la ideea că un simbol cum erau cele care înfățișează Industria, Agricultura sau Comerțul, trebuia să fie identificat de marele public prin câteva detalii convenționale, uneori chiar banale, care sunt adânc înrădăcinate în memoria colectivă. Astfel, Agricultura a luat forma unui țăran muncitor, Industria sub cea a unui muncitor dintr-o uzină. Reducțiile din bronz ale celor două statui de pe fațada Prefecturii de la Galați se află astăzi în colecția Galeriei de artă contemporană a Muzeului Național de Artă al României. Pentru realizarea acestor opere, sculptorul român a făcut o serie de schițe care pot fi văzute în colecția Muzeului Storck. Din păcate, la renovarea Palatului Prefecturii din Galați, în perioada 2003-2005, statuile „Industria" și „Agricultura", sculptate în marmură de Carrara, instalate pe fațada clădirii, au fost vopsite cu…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Alte lucrări publice Storck a realizat un număr mare de portrete, unele fiind comandate de autoritățile statului sau de către instituții. Așa sunt cele patru statui mai mari de un stat de om - Goethe, Schiller, Beethoven, pentru foaierul Teatrului Național și Operă, și statuia lui Mihai Eminescu din Galați. Bustul lui Beethoven nu a fost considerat o reușită de către artist. Toate cele patru lucrări sunt cam idealizate și Eminescu a fost tratat cu o oarecare răceală fără a crea cumva un fior lăuntric privitorului. Statuia lui Mihai Eminescu, realizată de sculptor în 1911, este prezentă astăzi în Parcul Central al municipiului Galați. Ridicarea statuii a fost meritul întregului oraș, pentru că în cadrul subscripției publice organizate la inițiativa ziaristului C. Botez gălățenii au donat 12.500 lei. Inaugurarea monumentului a avut loc la 16 octombrie 1911. Istoricul de artă Marin Mihalache a afirmat că Frederic Storck intenționa să realizeze o statuie a lui Eminescu încă de la întoarcerea lui de la studiile pe care le-a făcut la Mūnchen. Realizarea de la Galați, în opinia lui Mihalache, nu este o reușită, pentru că monumentul pare a fi greoi din lipsă de unitate. Față de masivitatea monolitului, femeia de pe soclu…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Lucrări funerare Frederic Storck este înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri. El a realizat o serie de monumente funerare, după cum urmează: Monumentul funerar Karl Storck și Carol Storck din Cimitirul Evanghelic, Șos. Giurgiului nr. 4, sector 4, București. Monument istoric, cod LMI B-IV-m-B-20091. Sarcofagele din marmură pentru mormântul lui Radu cel Mare și pentru racla cu capul lui Mihai Viteazul, în 1912, din pronaosul bisericii Mănăstirii Dealu, au fost executate de Frederic Storck între 1912 și 1913. medalioanele de la Cimitirul Bellu-Catolic: Math. Greiger (1899), profesorul Fl. Thierin din 1908, Bruzzesi din 1904, bustul Fr. Kaiser (1926), medalionul mamei sculptorului și medalioanele Nirescher din 1941 de la Cimitirul Bellu-Protestant; în Cimitirul Bellu-Ortodox - cei patru evangheliști de pe mausoleul Gheorghief, zidit de Ion Mincu, modelați de Frederic Storck într-o viziune personală, într-un stil clasic simplificat; bustul generalului C. Angelescu, din 1920 (38-48); medalionul Badulescu, din 1911 (61-119); monumentul L. P. Niculescu (1903, 27-23); bustul profesorului Ionescu-Gion din 1907 (17-25); bustul medalion Stoenescu, din 1907 (65-41); medalionul Gr.Triandafil, din 1908 (5-32); medalionul P.S.Aurelian (1909,7-38); bustul N. Moscu (1910, 27-22); bustul dr. Marinescu,din 1906 (64-31); medalionul Panait Cerna (1913, 84-8); bustul M. Ionescu-Calinegti, din 1914 (6-22); bustul E. Economu (1922, 20-13). două…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Monumentul familiei Pleșoianu din Caracal; Frederic Storck a executat două serii de sculptură decorativă, unele sub formă de metopă, care au fost inspirate ca subiect și ca formă din arta antică. Acestea sunt compoziții cu două-trei personaje, unele sub formă de medalioane cu relief foarte pronunțat și înalt, așa cum sunt cei patru Evangheliști din bronz făcuți pentru sarcofagul familiei Alexandrescu din cimitirul din Craiova. La Muzeul Storck există câteva mulaje ale acestor opere. Basorelieful este prin excelență o sculptură care are la bază desenul. Aceste lucrări au fost realizate în perioada de maturitate a artistului.

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Portrete Multe portrete le-a realizat pentru prietenii săi, așa cum sunt busturile lui Kimon Loghi, Octav Băncilă de la Galeria Națională, Boskoff și Macedonski de la Muzeul Storck etc. A făcut și mai multe autoportrete și busturi ale membrilor familiei sale. A mai făcut zeci de lucrări de natură funerară la Cimitirul Bellu și chiar grupuri alegorice ca cele de la Monumentul lui Jules Florian (1910) sau cel al lui Luca Niculescu. Ținând cont de însușirile artistului de mare desenator și observator al trăsăturilor umane, numeroase din lucrările lui de acest gen sunt admirabile opere de artă și printre cele mai semnificative din sculptura românească. A executat, într-o viziune clasică și cu un accentuat simț pentru rolul detaliului, portrete remarcabile Anastase Simu, regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Florica Condrus,, Spiru Haret, Nicolae Minovici, Ion Ghica, Ionescu-Gion etc. Unele au influențe rodiniene, cum este lucrarea Castaldi (expus la Veneția în anul 1906), Sanda și Alexandrina care amintesc de portretele Renașterii. Artistul a fost atras și de figuri pitorești pe care le-a întâlnit în viată. A realizat astfel numeroase lucrări pe care le-a modelat cu realizarea omenescului cu expresive exteriorizări. Așa sunt Moș Costache și Moș Florea, amândoi cu obrajii…Citește mai mult

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Plachete, medalii și basoreliefuri Albumul Lilianei Vârban & Co: Catalogul operelor de artă ale artiștilor din familia Storck aflate în Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck - Sculptorii Storck, Sculptură plachete și medalii, grafică, pictură din 2006, conține șaizeci și nouă de imagini cu numeroase plachete, medalii și basoreliefuri turnate în bronz sau mulaje în ghips ale acestora. Ele reprezintă membri ai familiei - Jeanna Storck, Frederike Storck, Maria Storck, Rosa Storck, Iulia Storck, autoportrete, figuri biblice - mulajele în ghips ale Evangheliștilor casei Victor Stăuceanu din București, Chriști, Sfântul Gheorghe, Sfânta Elisabeta, compoziții aniversare și portrete ale unor personalități ale epocii sau istorice ca Mihai Viteazul, Marie și Erhard Wolf, Alfred Lowenbach, Emil Miclescu, Elsa Dickin, Frantz Szallay, Dimitrie Gerota, Mauriciu Blank, Augusta Dickin, Dimitrie Sturdza, Familia Capșa, d-na general Fălcoianu, Louis Basset, Thoma Ionescu, Nicolae Grigorescu, Ioan N. Lahovary, Carol Davila, Alexandru Steriade, Florica Condrus, Nicolina Nicolescu, Friedel Goetsche etc.

Frederic Storck a lăsat un gând

ieri

Monumente funerare Sarcofagul lui Mihai Viteazul de la Mănăstirea Dealu Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck Casa lui Frederic Storck, construită după planurile soției sale Cecilia Cuțescu-Storck și împodobită cu picturi murale, a devenit muzeu în 1951. Acest muzeu include operele celor trei sculptori din familia Storck, precum și opere ale pictoriței Cecilia Cuțescu Storck. În ansamblul muzeului se află de asemenea colecții de mobilier de artă, de sculptură în lemn și piatră din secolele XVI-XVII, medalii, monede, icoane vechi românești, ceramică populară, etc. Pe frontispiciul casei, construită în anul 1913 după planurile arhitectului Alexandre Clavel în stil normand, artistul a pus să se scrie un motto cu îndemnul Să muncești, să muncești, să muncești! În muzeu sunt expuse și o varietate de portrete, nuduri, capete de expresie în bronz și marmură, medalii, plachete și piese cu valoare numismatică aparținând lui Frederic Storck.