Ilie Mocanu

Mihai Ilie, cunoscut, de asemenea, sub pseudonimele Ilie Mocanu sau I. Mocanu, (n. 14 septembrie 1929, Chiajna, România – d. februarie 1981, București, România) a fost un general român de securitate, care a publicat mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj.

Biografie S-a născut în localitatea Chiajna, aflată azi în județul Ilfov, primind la naștere numele Mihai Ilie. A urmat studii la Liceul Industrial din Constanța. A fost apoi elev la Școala nr. 6 a Direcției Generale a Securității Poporului (1950–1951), după care a fost înaintat la gradul de sublocotenent și numit în Direcția 1 Informații externe ca locțiitor șef birou (1951–1952). A fost avansat locotenent în 1952 și numit șef al Serviciului 4 (Spionaj francez și italian) în cadrul aceleiași direcții (1952–1953). În calitate de ofițer de securitate, a fost implicat, împreună cu consilierii sovietici ai KGB-ului, în fabricarea de dosare unor reprezentanți ai Vaticanului, în care aceștia erau acuzați că ar fi construit o rețea de spionaj în România. În anul 1953 a fost înaintat la gradul de locotenent-major și apoi, în același an, a fost prmovat căpitan și transferat în Direcția a II-a – Contraspionaj a Securității, mai întâi ca șef al Serviciului 4 (1953–1956), apoi locțiitor al șefului Direcției a II-a (1956–1957). În anii 1957–1958 a urmat un curs de specializare organizat la Moscova de Școala Superioară din cadrul Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu-l ca șef de grupă. A fost înaintat la gradul de maior în…Citește mai mult

Controverse Pacepa a scris în lucrarea memorialistică Orizonturi roșii că Ilie ar fi recrutat la Paris un scriitor și emigrant român anticomunist de vază, cu numele conspirativ „Ovidiu”, care ar fi publicat o carte în Occident, în care a descris într-un mod impresionant „gulagul” românesc. „Eu l-am ajutat s-o scrie [...]. Acum, „Ovidiu” a devenit un fel de Soljenițîn român. Pare un anticomunist înrăit, autentic. Conservatorii și scepticii au încredere în cuvintele lui mai mult decât în ale oricărui altuia [...]. Acum îl voi face să afirme numai una dintre ideile Tovarășului — că România este independentă în cadrul blocului sovietic”, i s-ar fi lăudat Ilie în 1978. Deși Pacepa nu afirmă direct acest lucru, se sugerează că „Ovidiu” ar fi Paul Goma, iar cartea respectivă ar fi Gherla. Generalul Ilie nu mai lucra însă în Securitate din 1977.

Idei politice Generalul Mihai Ilie și-a publicat ideile sale politice în cărțile de ficțiune și non-ficțiune scrise în anii 1970. Astfel, în volumul Rețeaua cenușie (1978), el îi cataloghează pe cei care voiau să fugă din România, în timpul regimului comunist, ca oameni „descompuși moral”, „elemente instabile din punct de vedere politic, aventuriste, lipsite de demnitate națională, atrase de mirajul vitrinelor din marile orașe capitaliste”. El făcea cunoscut cititorilor că fugarii din țară erau internați în lagărele de tranzit din țările occidentale, unde erau anchetați de ofițeri ai serviciilor de informații și supuși unei propagande antinaționale, fiind șantajați să devină agenți de spionaj în beneficiul statelor străine.

Distincții Ordinul „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale și de stat” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru contribuția activă la întărirea regimului democrat-popular” Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a (25 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”

Cărți publicate De la FHO la BND (Editura MAI, București, 1975)

Însemnări despre spionajul tehnico-economic (1975) Moartea sorei Agatha (col. Scorpionul, Ed. Dacia, Cluj, 1976) – povestiri Acțiunea „Troia” (Ed. Dacia, Cluj, 1977) – roman Sfârșitul rețelei „Iason” (Ed. Dacia, Cluj, 1978) – roman

Rețeaua cenușie (Ed. Politică, București, 1978) Întoarcerea (Ed. Dacia, Cluj, 1980) – roman Un front invizibil: însemnări (Ed. Politică, București, 1983)