Józef Piłsudski

Józef Piłsudski a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Józef

Józef Klemens Piłsudski (pronunție poloneză: [ˈjuzɛf ˈklɛmɛns pʲiwˈsutski]; n. 5 decembrie 1867, Zalavas, uezdul Svențeanski⁠(d), gubernia Vilna, Imperiul Rus – d. 12 mai 1935, Varșovia, Polonia) a fost un om politic și comandant militar polonez. A fost șef de stat între 1918–22 și conducător de facto (1926–35) al celei de a Doua Republici Polone. Pe linie militară a fost primul mareșal al Poloniei⁠(d) (din 1920) și ministru al apărării⁠(d). De la jumătatea Primului Război Mondial, a avut o influență majoră în politica Poloniei, fiind, totodată, și o figură importantă a scenei politice europene. A fost persoana cu cele mai mari merite în crearea celei de A Doua Republici Polone în 1918, la 123 de ani după ce fusese împărțită și anexată de Rusia, Austria și Prusia. Autocaracterizându-se drept un descendent al culturii și tradițiilor polono-lituaniane, Piłsudski a crezut într-o Polonie multiculturală - o casă a națiunilor, recunoscând numeroasele grupuri etnice și religioase care se aflau într-o puternică alianță istorică cu statele independente Lituania și Ucraina. Principalul său adversar, Roman Dmowski, cerea un stat independent al Poloniei redus la pământurile istorice ale Coroanei și fondat în principal pe un demos etnic polonez și pe identitatea romano-catolică. La începutul carierei sale politice,…Citește mai mult

Józef Piłsudski a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Józef

Viața timpurie Viitorul om de stat s-a născut la 5 decembrie 1867 în familia nobiliară medievală Piłsudski⁠(d), la conacul numit Zułów de lângă satul Zułowo (astăzi, Zalavas, Districtul municipal Švenčionys⁠⁠(d), Lituania), în Imperiul Rus, căruia îi aparținea din 1795 respectivul teritoriu al fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Moșia făcea parte din zestrea adusă de mama sa, Maria, care provenea din bogata familie Billewicz. Familia Piłsudski, deși scăpătată, prețuia tradițiile patriotice poloneze și a fost caracterizată fie ca poloneză, fie ca lituaniană polonizată. Józef a fost al doilea fiu născut în familie. În timpul cât a studiat la gimnaziul rusesc din Wilno (astăzi, Vilnius, Lituania), Józef nu s-a remarcat ca un elev deosebit de sârguincios. Unul dintre cei mai tineri studenți polonezi la acest gimnaziu a fost viitorul liderul comunist rus Feliks Dzierżyński, care mai târziu avea să devină inamicul lui Piłsudski. Împreună cu frații lui, Adam, Bronisław și Jan, Józef a fost învățat de către mama sa, Maria, născută Billewicz, istoria și literatura poloneză, al căror studiu era interzis de către autoritățile ruse. Tatăl său, pe care îl chema tot Józef, luptase în revolta din ianuarie 1863 împotriva stăpânirii rusești asupra Poloniei. Familia sa nu era de acord cu politicile de rusificare…Citește mai mult

Józef Piłsudski a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Józef

Primul Război Mondial La o reuniune la Paris, în 1914, Piłsudski a profețit că în iminentul război, pentru ca Polonia să-și recâștige independența, Rusia trebuie să fie învinsă de Puterile Centrale (Austro-Ungaria și Imperiul German), și ca cele din urmă să fie la rândul lor învinse de către Franța, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Roman Dmowski, rivalul lui Piłsudski, credea, dimpotrivă, că cel mai bun mod de a realiza o Polonie unită și independentă era să sprijine Antanta împotriva Puterilor Centrale. La izbucnirea Primului Război Mondial, la 3 august, la Cracovia, Piłsudski a format o mică unitate militară de cadre, Prima Companie de Cadre⁠(d), formată din membrii Asociației de Pușcași și ai Escadrilelor Polone de Pușcași. În aceeași zi, o unitate de cavalerie, sub comanda lui Władysław Belina-Prażmowski⁠(d), a fost trimisă pentru recunoaștere peste granița cu Rusia, chiar înainte de declararea oficială a stării de război între Austro-Ungaria și Rusia, care a urmat pe 6 august. Strategia lui Piłsudski a fost de a-și trimite forțele spre nord peste graniță, în Polonia rusească, într-o zonă pe care Armata Rusă o evacuase, în speranța de a pătrunde până la Varșovia și de a declanșa o revoluție națională. Cu forțele sale…Citește mai mult

Józef Piłsudski a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Józef

Reconstruirea Poloniei La 11 noiembrie 1918, la Varșovia, Piłsudski a fost numit comandant al forțelor poloneze de către Consiliul de Regență și a fost însărcinat cu crearea unui guvern național pentru noul stat independent. În acea zi (care va deveni Ziua Independenței Poloniei), el a proclamat statul polonez independent. În aceeași săptămână, Piłsudski a negociat și evacuarea garnizoanei germane din Varșovia și a altor trupe germane ale autorității „Ober Ost”. Peste 55.000 de germani aveau să părăsească pașnic Polonia, lăsându-și armele polonezilor. În următoarele luni, peste 400.000 de militari aveau să părăsească teritoriile poloneze. La 14 noiembrie 1918, lui Piłsudski i s-a cerut să supravegheze provizoriu conducerea țării. Pe 22 noiembrie, el a primit în mod oficial, de la noul guvern al lui Jędrzej Moraczewski⁠(d), titlul de șef de stat provizoriu (Naczelnik Państwa) al Poloniei renăscute. Diverse organizații militare și guverne provizorii poloneze (Consiliul de Regență de la Varșovia; guvernul lui Ignacy Daszyński⁠(d) de la Lublin; și Comisia Poloneză de Lichidare⁠(d) de la Cracovia) l-au recunoscut ca șef de stat pe Piłsudski, care a pornit să formeze un nou guvern de coaliție. Acesta era predominant socialist și a introdus multe reforme considerate de mult timp necesare de Partidul Socialist Polonez,…Citește mai mult

Józef Piłsudski a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Józef

Războiul Polono-Sovietic În urma Primului Război Mondial, a fost neliniște la toate frontierele poloneze. În ceea ce privește viitoarele frontiere ale Poloniei, Piłsudski a spus: „tot ce putem obține în partea de vest depinde de Antanta — de măsura în care aceasta ar putea dori să constrângă Germania”, în timp ce în est „există uși care se deschid și se închid, și depinde de cine le forțează deschiderea și cât de departe.” În 1918, în est, forțele poloneze s-au ciocnit cu forțele ucrainene în Războiul Polono-Ucrainean, și primul ordin al lui Piłsudski în calitate de comandant suprem al Armatei Poloneze, la 12 noiembrie 1918, au fost de a oferi sprijin pentru lupta polonezilor din Lviv. Piłsudski era conștient de faptul că bolșevicii nu sunt prieteni ai Poloniei independente, și că războiul era inevitabil. El considera înaintarea lor spre vest o problemă majoră, dar, de asemenea, considera că bolșevicii sunt mai puțin periculoși pentru Polonia decât adversarii acestora din Războiul Civil Rus. Acești „ruși albi” — reprezentanți ai vechiului Imperiu Rus — erau dispuși să accepte numai o independență limitată pentru Polonia, probabil, în hotare similare celor ale fostei Polonii a Congresului, și în mod clar se opuneau controlului polonez asupra…Citește mai mult

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

Retragerea și lovitura de stat După ce Constituția poloneză din Martie 1921 a limitat drastic puterile președinției⁠(d) (în mod intenționat, pentru a-l împiedica pe președintele Piłsudski să declanșeze vreun război), Piłsudski a refuzat să candideze pentru funcție. La 9 decembrie 1922, Adunarea Națională l-a ales președinte pe Gabriel Narutowicz din partea Partidul Popular Polonez „Wyzwolenie”⁠(d); alegerea sa, cu opoziția partidelor de dreapta, a provocat agitație publică. La 14 decembrie, la Palatul Belweder, Piłsudski a transferat oficial puterile sale de șef de stat prietenului său, Narutowicz; Naczelnik a fost înlocuit de președinte. Două zile mai târziu, la 16 decembrie 1922, Narutowicz a fost împușcat mortal de către pictorul și criticul de artă, activistul de dreapta Eligiusz Niewiadomski⁠(d), care a avut inițial a vrut să-l omoare pe Piłsudski, dar și-a schimbat ținta, influențat de propaganda național-democraților împotriva lui Narutowicz. Pentru Piłsudski, a fost un șoc major, clătinându-i convingerea că Polonia ar putea funcționa ca o democrație și făcându-l să favorizeze guvernarea cu o mână forte. El a devenit șeful Statului Major General⁠(d) și, împreună cu ministrul afacerilor militare⁠(d) Władysław Sikorski, a reușit să stabilizeze situația, reprimând tulburările cu o scurtă stare de urgență. Stanisław Wojciechowski din Partidul Popular Polonez „Piast”⁠(d) (PSL Piast),…Citește mai mult

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

După lovitura de stat Piłsudski nu avea planuri de reforme majore; el s-a distanțat repede de cei mai radicali susținători ai săi de stânga, declarând că lovitura de stat era menită să fie „o revoluție fără consecințe revoluționare”. Obiectivele sale au fost stabilizarea țării, reducerea influenței partidelor politice, pe care le acuza de corupție și ineficiență, și consolidarea armatei. Rolul său în guvernul polonez de-a lungul anilor care au urmat a fost descris de unele surse ca „dictatură” sau „cvasi-dictatură”.

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

Politica internă În politica internă, lovitura de stat a lui Piłsudski a determinat limitări zdrobitoare în puterea parlamentară. Astfel, regimul Sanației⁠(d) pe care l-a impus (1926-1939) — utilizând uneori metode autoritare — a căutat să „restabilească viața publică la o sănătate morală”. Din 1928, autoritățile Sanației au fost reprezentate în sfera politicii practice de Blocul Nepartizan de Cooperare cu Guvernul⁠(d) (BBWR). Sprijinul popular și un sistem eficient de propagandă i-au permis lui Piłsudski să-și mențină puterile autoritare care nu puteau fi restricționate nici de către președinte, care era numit de către Piłsudski, nici de către Sejm. Puterile Sejmului au fost reduse prin amendamente constituționale⁠(d) introduse curând după lovitura de stat, la 2 august 1926. Între 1926 și 1930, Piłsudski s-a bazat în principal pe propagandă pentru a slăbi influența liderilor de opoziție. Punctul culminant al politicilor sale dictatoriale și supralegale a venit în 1930 cu arestarea și judecarea unor adversari politici (procesele de la Brest⁠(d)) în ajunul alegerilor legislative din 1930⁠(d), și cu înființarea în 1934 a unei închisori⁠(d) pentru deținuți politici la Bereza Kartuska (astăzi Biaroza), unde unii deținuți au fost brutal maltratați. După victoria BBWR⁠(d) din 1930, Piłsudski a lăsat multe chestiuni interne în mâinile „coloneilor⁠(d)” săi, în…Citește mai mult

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

Politica externă Sub Piłsudski, Polonia a menținut relații bune cu țările vecine România și Letonia, precum și cu Ungaria. Relațiile au fost însă tensionate cu Cehoslovacia și cel mai mult cu Lituania. Relațiile cu Republica Germană de la Weimar și cu Uniunea Sovietică au variat de-a lungul timpului, dar în timpul mandatului lui Piłsudski ar putea fi descrise ca neutre. Programul prometeic al lui Piłsudski, conceput pentru a slăbi Imperiul Rus și succesorul său, Uniunea Sovietică, prin sprijinirea mișcărilor naționaliste de independență ale marilor popoare neruse ce trăiau în Rusia și Uniunea Sovietică, a fost coordonat de la 1927 până la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial în 1939 în Europa de ofițerul de informații militare Edmund Charaszkiewicz⁠(d). În perioada interbelică, mișcarea prometeistă a dat puține rezultate tangibile. Piłsudski a căutat să mențină independența țării sale în arena internațională. Asistat de protejatul său, ministrul de externe, Józef Beck⁠(d), a cerut sprijin pentru Polonia în alianțe cu puterile occidentale precum Franța și Regatul Unit, și cu vecinii prieteni, deși mai puțin puternici, România și Ungaria. Susținător al alianței militare franco-polone și a alianței polono-române (țară care i-a deschis o poartă către Mica Antantă, alianță neaccesibilă din cauza problemelor cu Cehoslovacia),…Citește mai mult

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

Moartea Până la 1935, fără știrea publicului, sănătatea lui Piłsudski fusese de mai mulți ani în declin. La 12 mai 1935, a murit de cancer la ficat⁠(d) în Palatul Belweder din Varșovia. Celebrarea vieții sale a început în mod spontan la mai puțin de o jumătate de oră de la anunțarea morții sale. Ea a fost condusă de către personalul militar — foști legionari, membri ai Organizației Militare Polone, veterani ai războaielor din 1919-21 — și de colaboratorii săi politici din serviciul său ca șef de stat și, mai târziu, prim-ministru și inspector general. Partidul Comunist Polonez⁠(d) l-a atacat imediat pe Piłsudski ca fascist și capitalist, deși fasciștii înșiși nu-l vedeau ca fiind unul dintre ei. Alți adversari ai regimului de Sanație⁠(d) au fost însă mai rezervați; socialiștii (cum ar fi Ignacy Daszyński⁠(d) și Tomasz Arciszewski⁠(d)) și creștin-democrații⁠(d) (reprezentați de Ignacy Paderewski, Stanisław Wojciechowski și Władysław Grabski⁠(d)) și-au exprimat condoleanțele. Partidele țărănești au fost împărțite în reacțiile lor (Wincenty Witos criticându-l pe Piłsudski, dar Maciej Rataj⁠(d) și Stanisław August Thugutt⁠(d) susținându-l), în timp ce național-democrații lui Roman Dmowski au exprimat critici moderate. Condoleanțe au fost exprimate și de către clerici, inclusiv de primatul Poloniei⁠(d) August Hlond⁠(d), precum și de către…Citește mai mult

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

Memoria La 13 mai 1935, în conformitate cu ultima dorință a lui Piłsudski, Edward Rydz-Śmigły a fost numit de către președintele și guvernul Poloniei în funcția de inspector general⁠(d) al Forțelor Armate Poloneze, iar la 10 noiembrie 1936, a fost ridicat la rangul de mareșal al Poloniei⁠(d). Rydz a fost unul dintre cei mai puternici oameni din Polonia, „al doilea om în stat după președinte”. Deși mulți l-au considerat pe Rydz-Śmigły un succesor al lui Piłsudski, el nu a devenit niciodată la fel de influent. Cum guvernul polonez a devenit din ce în ce mai autoritar și conservator, facțiunea lui Rydz-Śmigły s-a opus celei mai moderate a lui Ignacy Mościcki, care a rămas președinte. După 1938, Rydz-Śmigły s-a reconciliat cu președintele, dar gruparea de guvernământ a rămas împărțită în „Oamenii Președintelui”, în cea mai mare parte civili („Grupul de la Castel”, după reședința oficială a președintelui, Castelul Regal din Varșovia), și „Oamenii Mareșalului” („coloneii lui Piłsudski⁠(d)”), militari de carieră și vechi tovarăși de arme ai lui Piłsudski. După invazia germană a Poloniei în 1939, o parte din această diviziune politică a supraviețuit și în guvernul polonez în exil. Piłsudski a dat Poloniei ceva asemănător cu ceea ce medita personajul Onufry…Citește mai mult

Józef Piłsudski a lăsat un gând

acum 2 ore

Descendenți Ambele fiice ale mareșalului Piłsudski s-au întors în Polonia în 1990, după căderea regimului comunist. Fiica Jadwigăi Piłsudska, Joanna Jaraczewska, s-a întors în Polonia în 1979. Ea s-a căsătorit cu activistul polonez din „Solidaritatea” Janusz Onyszkiewicz într-o închisoare politică în 1983. Ambele au fost foarte implicate în lupta poloneză împotriva comunismului între 1979 și 1989.