Karl Kraus (n. 28 aprilie 1874, Jičín, Regatul Boemiei, Austro-Ungaria – d. 12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg, pamfletar și un apreciat autor de satiră și aforisme din Belle Époque, ironia sa vizând presa, cultura și politica germană și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale Literatura demolată (Die demolierte Literatur, 1897) și Ultimele zile ale omenirii (Die letzten Tage der Menschheit, 1918). A editat revista Die Fackel.
Karl Kraus (n. 28 aprilie 1874, Jičín, Regatul Boemiei, Austro-Ungaria – d. 12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg, pamfletar și un apreciat autor de satiră și aforisme din Belle Époque, ironia sa vizând presa, cultura și politica germană și austriacă.
De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale Literatura demolată (Die demolierte Literatur, 1897) și Ultimele zile ale omenirii (Die letzten Tage der Menschheit, 1918).
A editat revista Die Fackel.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa adăugat o fotografie
acum 7 ore
R.I.P Karl
Tinerețea
Kraus s-a născut într-o familie înstărită de evrei din Gitschin, Boemia (oraș numit acum Jičín, situat în Republica Cehă). Tatăl său, Jacob Kraus, era un fabricant de hârtie, iar mama sa se numea Ernestine, născută Kantor. Familia s-a mutat la Viena în 1877. Karl Kraus și-a pierdut mama în 1891.
Kraus se înscrie la Facultatea de drept de la Universitatea din Viena în 1892. Începând din luna aprilie a aceluiași an începe să colaboreze la ziarul Wiener Literaturzeitung. Primul articol este o recenzie critică a romanului lui Gerhart Hauptmann, intitulat Die Weber. La aceeași epocă încearcă să joace ca actor la un teatru de periferie, dar fără succes. În 1894 își schimbă domeniul de studii spre filozofie și literatură germană. Își întrerupe studiile în 1896. Prietenia sa cu Peter Altenberg datează tot din această perioadă.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa adăugat o fotografie
acum 7 ore
R.I.P Karl
Cariera În 1896 părăsește universitatea fără diplomă și se angajează ca actor și director scenografic, alăturându-se grupului Jung Wien („Viena tânără”), care-i număra pe Peter Altenberg, Leopold Andrian, Hermann Bahr, Richard Beer-Hofmann, Felix Dörmann, Hugo von Hofmannsthal și Felix Salten. În 1897 Kraus se rupe de acest grup printr-o usturătoare satiră, intitualtă Die demolirte Litteratur (Literatura demolată), și este la puțină vreme după aceea numit corespondent la Viena al ziarului Breslauer Zeitung. Un an mai târziu, fiind un ardent avocat al asimilării evreilor, îl atacă pe bine cunoscutul sionist Theodor Herzl cu piesa polemică Eine Krone für Zion [O coroană pentru Zion] (1898). La 1 aprilie 1899 renunță la iudaism și fondează propriul său ziar, Die Fackel (Torța) pe care îl va conduce și publica până la sfârșitul vieții și cu care își va lansa atacurile la adresa ipocriziei, psihanalizei și corupției Imperiului Habsburgic, a naționalismului, a mișcărilor pan-germanice, a politicilor economice dezastruoase și a multor altor "bêtes noires". În 1901, Kraus este chemat în justiție de către Hermann Bahr și Emmerich Bukovics, care s-au simțit atacați personal de ziarul Die Fackel. Vor urma de-a lungul anilor multe alte procese în calomnie din partea multora care se simțeau ofensați de…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa adăugat o fotografie
acum 7 ore
R.I.P Karl
Personalitatea
Karl Kraus a fost un autor foarte controversat al vremii sale, polarizând opiniile în tabere diametral opuse. Această polarizare a fost înlesnită și de imensul său orgoliu. Cei care i-au urmărit cariera și au fost martori ai performanțelor sale scriitoricești au fost de-a dreptul fascinați de personalitatea sa. Adepții săi îl vedeau ca pe o autoritate infailibilă și ca pe un om care ar fi fost gata să facă orice pentru cei pe care-i apăra.
Kraus și-a făcut însă și foarte mulți dușmani, datorită inflexibilității sale și a intensității cu care-și manifesta atașamentul față de o cauză. Unii dintre acești dușmani, cum a fost Alfred Kerr, îl considerau ca pe un înverșunat mizantrop și un biet infatuat. A fost de asemenea acuzat că se complăcea în odioase denunțuri și execuții publice (Erledigungen).
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Die demolirte Literatur [Literatura demolată] (1897)
Eine Krone für Zion [O Coroană pentru Zion] (1898)
Sittlichkeit und Kriminalität [Morală și criminalitate] (1908)
Sprüche und Widersprüche [Spuse și contradicții] (1909), aforisme
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Die chinesische Mauer [Zidul chinezesc] (1910)
Pro domo et mundo [Pentru propria cauză și cea a lumii] (1912)
Nestroy und die Nachwelt [ Nestroy și posteritatea](1913)
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Worte in Versen [Cuvinte în versuri](1916-30)
Die letzten Tage der Menschheit [Ultimele zile ale omenirii](1918)
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Nachts [Pe timp de noapte] (1919)
Untergang der Welt durch schwarze Magie [Sfârșitul lumii prin magia neagră](1922)
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Traumstück [Fărâmă de vis] (1922)
Die letzten Tage der Menschheit: Tragödie in fünf Akten mit Vorspiel und Epilog [Ultimele zile ale omenirii: Tragedie în cinci acte cu Preambul și Epilog] (1922), amestec de realitate documentară și utopie, exprimă oroarea față de război
Wolkenkuckucksheim [Cuib de cuci printre nori] (1923)
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Epigramme [Epigrame] (1927)
Literatur und Lüge [Literatură și minciuni] (1929)
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Karl Krausa lăsat un gând
acum 7 ore
Shakespeares Sonette [Sonetele lui Shakespeare](1933)
Die Sprache [Limbajul] (postum, 1937), tratat de poetică și stilistică
Die dritte Walpurgisnacht [A Treia noapte valpurgică] (postum, 1952)
