Mihai Popescu

Mihai Popescu (n. 22 iulie 1909, Târgoviște, România – d. 24 februarie 1953, București, România) a fost un actor român, societar al Teatrului Național din București. Strălucește atât în țară, cât și peste hotare (Viena), impunându-se și ca actor de limbă germană. De asemenea, se afirmă ca profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din București în perioada 1951-1953, fiind considerat unul dintre precursorii Teatrului românesc modern.

Biografie Mihai Popescu a fost fiul preotului Niculae M. Popescu (1881-1963), personalitate de o cultură excepțională, specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române, iubitor de artă. După absolvirea Colegiului Sfântul Sava din București, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică în clasa Luciei Sturza Bulandra, care la dispariția prematură a fostului său student, îl va evoca pentru: pasiunea cu care studia, pentru sensibilitatea, cultura și inteligența sa, cât mai ales pentru adevăratul cult ce-l avea pentru profesiunea de actor. La examenul de absolvire se prezintă cu Comedia Zorilor de Mircea Ștefănescu. În stagiunea 1931-1932 apare pe scena companiei Maria Ventura, devenind partener artistic al marei actrițe. Călătorește în Franța, apoi în Germania și Austria, luând contact cu spectacolele de factură barocă și cu modelul clasic vienez. În toamna anului 1933 se înscrie la seminarul celebrului regizor Max Reinhardt, adăpostit într-o aripă a palatului Schönbrunn din Viena. Principiul pedagogic de bază era cel al aplicațiilor practice. Se punea accent pe arta declamației, vorbire scenică, dicțiune, mișcare, gestică și mimică. Cursurile de artă dramatică erau împletite cu cele de dans, muzică, gimnastică. După anii de studiu la Viena, este recrutat pentru spectacolele Jedermann de Hugo von Hoffmanstahl și Faust de Goethe, la Salzburg,…Citește mai mult

Distincții Ordinul Meritul Cultural în gradul de Medalie cl. I, pentru teatru (23 septembrie 1942) titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”