Milunka Savić-Gligorević (Милунка Савић-Глигоревић; n. 24 iunie 1890, Koprivnica, Serbia – d. 5 octombrie 1973, Belgrad, RSF Iugoslavia) a fost o eroină sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Serbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Serbiei și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită în lupte de nouă ori și a fost poreclită „Ioana d'Arc a Serbiei”.
Milunka Savić-Gligorević (Милунка Савић-Глигоревић; n. 24 iunie 1890, Koprivnica, Serbia – d. 5 octombrie 1973, Belgrad, RSF Iugoslavia) a fost o eroină sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Serbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Serbiei și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită în lupte de nouă ori și a fost poreclită „Ioana d'Arc a Serbiei”.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića adăugat o fotografie
acum 3 ore
R.I.P Milunka
Primii ani
S-a născut în 1890 (deși dosarul său de personal din Armată afirmă că anul nașterii ar fi 1892) în satul Koprivnica de lângă Jošanička Banja (astăzi în comuna Raška, Serbia), părinții ei fiind Dninca și Radenko Savič. Era cel mai mare copil al familiei, mai având două surori, Miona și Slavka, și un frate, Milan. Deși a crescut, nu se gândea la căsătorie.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića adăugat o fotografie
acum 3 ore
R.I.P Milunka
Războaiele Balcanice
Când în 1912 s-a dat decretul de mobilizare pentru 30 septembrie și 3 octombrie, Milunka s-a dus la biroul de recrutări din Belgrad și s-a înrolat sub numele de Milun Savič. În cele două Războaie Balcanice, din 1912 și 1913, Milunka a luptat sub numele masculin fals. După ce, un an mai târziu, a fost rănită într-o luptă pe râul Bregalnica și dusă la spital, medicii au aflat că este femeie. A fost chemată la raport. Comandanții nu au dorit să o pedepsească, întrucât ea nu încălcase regulamentele militare și luptase cot la cot cu bărbații din unitatea ei. I s-a oferit un transfer la un post de asistentă medicală, dar a refuzat, declarând că vrea să lupte pe front. Comandantul a cerut răgaz până a doua zi să se gândească la cererea ei, iar ea s-a declarat pregătită în orice moment. După o oră, a permis Milunkăi să continue să lupte în regimentul de infanterie.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića lăsat un gând
acum 3 ore
Primul Război Mondial Milunka nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier Ducele Mihailo”. În același regiment a luptat tot ca voluntar și o altă femeie, Flora Sandes, de origine scoțiană. Milunka a participat la bătălia de la Kolubara ca grenadier și a fost decorată cu Steaua Karađorđe cu Spade. În toamna lui 1915, a fost grav rănită la cap în Macedonia și trimisă pentru tratament în Albania. După câteva luni, s-a întors pe front, unde a continuat să lupte în vara și toamna lui 1916. În timpul bătăliei din Kajmakčalan(sr)[traduceți], în lupta de la cotul Crnei, când regimentul ei a luptat alături de Divizia 122 Colonială Franceză, Milunka a excelat din nou, luând prizonieri 23 de combatanți bulgari. Pentru aceste fapte, a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de Ofițer, Crucea de Război franceză cu Palmier de Aur (singura femeie soldat din lume decorată cu acest ordin), medalia sârbă Miloš Obilić „pentru curaj”, cu Ordinul britanic Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe Clasa a III-a și cu Ordinul rus Sfântul Gheorghe Clasa…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića lăsat un gând
acum 3 ore
Uitarea din perioada interbelică După război, Milunka a lucrat în Bosnia ca bucătăreasă, asistentă medicală și croitoreasă într-o fabrică de textile unde se fabricau uniforme militare. În 1922, s-a căsătorit cu Veljko Gligorević din Mostar, mai tânăr cu 8 ani decât ea. Cei doi au avut o fiică, Milena. Milunka a adoptat alte trei fete: Milka, găsită într-o gară din Stalać(sr)[traduceți]; Radmila-Višnja (1921—2004), nepoata ei; și Zorka, luată de la o casă de copii din Dalmația, suferind de meningită. Veljko, lucrător poștal, s-a mutat la scurt timp după aceea la Banja-Luka și a părăsit-o pe Milunka și pe copii. La începutul anilor 1920, pentru serviciul prestat în război, a primit pământ în satul Stepanovićevo(sr)[traduceți] de lângă Novi Sad, unde împreună cu sora ei, Slavka, și-a construit o casă și a început să lucreze pământul. Acolo, Milunka a trebuit să-și crească copiii fără Veljko. În căutarea unei vieți mai bune pentru ea și pentru fiicele ei, a plecat la Belgrad în căutare de lucru. În 1929, a început să lucreze ca femeie de serviciu la biroul directorului băncii Hipotekarna Banka, unde a lucrat mare parte din viața ei. În Iugoslavia, nimeni nu-și mai amintea de ea și de faptele ei de…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića lăsat un gând
acum 3 ore
Decorații
Milunka Savić este femeia care a primit cele mai multe decorații în Primul Război Mondial:
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića lăsat un gând
acum 3 ore
Decorații sârbești
Ordinul Regal Steaua Karađorđe cu spade (1917)
Medalia de Aur Miloš Obilić „Pentru Curaj”
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića lăsat un gând
acum 3 ore
Medalii străine
Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe, clasa a III-a
Ordinul Militar Imperial Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a
Legiunea de Onoare, clasele a IV-a și a V-a
Crucea Militară 1914—1918 cu palmier de aur
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Milunka Savića lăsat un gând
acum 3 ore
Memoria În cartierul Voždovac, strada pe care a locuit îi poartă numele, iar pe casa ei a fost montată o placă memorială. În Jošanička Banja se află o statuie în mărime naturală, realizată de sculptorul Ljubiša Manćić. Nepotul ei afirmă însă că sculptorul nu s-a consultat cu familia când a realizat sculptura, astfel încât ea nu o reprezintă pe Milunka Savić. Rămășițele ei au fost exhumate și mutate la cimitirul principal din Belgrad pe Aleea celor Mari la 40 de ani de la moartea sa, la 10 noiembrie 2013. Conform unor relatări, reînhumarea s-a făcut cu toate onorurile militare, pe melodia „Acolo, departe”, dar altele sugerează că onorurile nu au fost cele standard, deși s-au ținut cuvântări de către foști ofițeri ai Armatei Populare Iugoslave și veterani de război. Asociațiile soldaților voluntari care au luptat în războaiele din anii 1912–1918 i-au acordat Milunkăi Savić, în prezența copiilor și nepoților, titlul de membru de onoare. Există străzi Milunka Savić în mai multe orașe, cum ar fi Valjevo, Zrenjanin, Jagodina, Kraljevo, Kosjerić, Kruševac, Mladenovac, Niš, Šabac, Stepanovičevo și Jošanička Banja. În octombrie 2013, Radioteleviziunea Sârbă a difuzat pe postul public de televiziune documentarul biografic despre Milunka Savić realizat de Slađana Zarić și…