Radu D. Rosetti

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Radu D. Rosetti sau Rossetti (13 sau 18 decembrie 1874 – 1964) a fost poet, dramaturg, epigramist, memorialist, traducător, publicist român, care s-a distins și ca avocat și activist. Fiu al dramaturgului aristocrat Dimitrie Rosetti-Max și nepot al lui Titu Maiorescu, a avut o tinerețe rebelă și zbuciumată, dar a stat în jurul unor personalități literare de vârf, cum ar fi Ion Luca Caragiale. Absolvent al Universității din București la vârsta de 26 de ani, era deja un poet de succes, cu sensibilități neoromantice, un traducător publicat de piese și romane și, de asemenea, renumit pentru căsnicia sa nefericită cu criticul literar Elena Bacaloglu. A trecut la scrierea unor piese cu temă socială și povestiri despre viața sa profesională, câștigând un profil ca apărător al cauzelor de stânga. În jurul anului 1913 a devenit o figură publică a activismului cremaționist, s-a angajat în polemici publice cu Biserica Ortodoxă Română. Deși era un ofițer de artilerie staționat în Chitila, Rosetti a fost cel mai activ în timpul Primului Război Mondial ca orator și propagandist patriotic, revenind mai târziu la munca sa la asociația baroului din județul Ilfov. În perioada interbelică, el a menținut contactul atât cu socialiștii, cât și cu "cremationiștii",…Citește mai mult

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Primii ani Născut la București în familia Rosetti, el a fost nepotul lui aga Radu Rosetti, care a condus Teatrul Național București în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Tatăl său Dimitrie Rosetti-Max, autorul comediilor ușoare care au apărut în Convorbiri Literare, a avut același post, înlocuind pentru o vreme pe dramaturgul Ion Luca Caragiale. El a fost, de asemenea, un colaborator al poetului-satirist Iacob Negruzzi, care s-a căsătorit cu sora lui, Maria; o altă mătușă paternă a lui Radu, Ana, a fost a doua soție a criticului Titu Maiorescu. Radu D. Rosetti s-a născut când părinții săi nu erau căsătoriți; totuși, Dimitrie și Natalia Gheorghiu s-au căsătorit în timpul copilăriei fiului. Cuplul a divorțat și, așa cum sugerează istoricul literar George Călinescu, acest eveniment a impus o "viață dură" lui Radu, explicând de ce el, un aristocrat, a menținut obiceiuri și simpatii "cvasi-proletariene". Același lucru a fost remarcat și de prietenul său mai tânăr, Victor Eftimiu: "Băiat de neam, Rosetti n-a rămas în Olimpul disprețuitor al castei, ci s-a dăruit, s-a risipit, truver și proletar, oriunde a fost un elan, o suferință, o întraripare." Rosetti a fost contemporan cu ruda sa omonimă, generalul Radu R. Rosetti (1877-1949). Din moment ce…Citește mai mult

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Faima În 1894, Rosetti a debutat și ca epigramist în revista Graiul, editată de Ilarie Chendi. Un volum de astfel de lucrări a ieșit în acel an, sub numele "Epigrame"; alte volume de versuri au urmat într-o rapidă succesiune: "Din inimă" (1895), "Sincere" (1897), "Duioase" (1897). Pentru un timp, împreună cu Ludovic Dauș, a scos revista literară Doina. În 1898, Rosetti era unul dintre obișnuiții la întâlnirile literare de la Cafeneaua Fialkowski (la care a participat și tatăl său), unde s-a întâlnit cu Alexandru Macedonski, Mircea Demetriade și actorul Ion Livescu. Acesta din urmă și-a reamintit că Rosetti a fost "la fel de blând și moale ca și poezia lui, subțire și suplu ca o trestie, cu părul blond lung și ochii visători". Macedonski l-a cooptat, de asemenea, să scrie pentru Literatorul. Deși nu era afiliat la mișcarea simbolistă, Rosetti avea legături ideologice cu diverși exponenți. În 1913, criticul Gheorghe Savul l-a inclus în "decadentism", alături de simboliștii Ștefan Petică și Iuliu Cezar Săvescu. Toți trei au urmat, de asemenea, un "socialism deziluzionist", lăsat izolat în urma prăbușirii Partidului Muncitoresc; dar au fost de asemenea atașați de naționalismul românesc și inspirați de poezia lui Mihai Eminescu. Din punct de vedere…Citește mai mult

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Marginalizarea Cu timpul, Rosetti s-a concentrat mai mult pe munca de traducător, pe care a început-o cu o versiune a L'Etoile a lui Jean Richepin, preluată de Teatru Național în 1898. Livescu, care a jucat în ea ca Sir Richard, a numit lucrarea "excelentă". În 1901, el s-a întors la poezie cu colecția "Cele din urmă", cuprinzând piese d-ale lui și traduceri ale poeților preferați. Redactorul de la revista Familia l-a descris ca fiind "pesimist, dar întotdeauna cochet". Rosetti a publicat, de asemenea, versiuni ale lui Robinson Crusoe (1900) și Călătoriile lui Gulliver (1905), urmate în 1908 de selecții din Guy de Maupassant și André Gill. Fosta lui soție, Marioara, s-a căsătorit cu un alt epigramist, Ion Ionescu-Quintus, care a fost liderul provincial al Partidului Național Liberal; fiul lor, Mircea Ionescu-Quintus, va deveni de asemenea un epigramist și va deveni lider de partid. Rosetti a rămas prieten apropiat cu familia și le-a vizitat căminul. La acea vreme el era căsătorit cu Lucreția Cristescu-Coroiu, care și-a petrecut 20 de cei 21 de ani împreună țintuită la pat de boală. Rosetti a călătorit în întreaga Europă și în Egipt, vizitele sale devenind note de călătorie. Unele dintre acestea au fost colectate alături…Citește mai mult

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Memorialistul Publicarea volumelor amintirilor sale de război — "Remember" (1921) și "Obolul meu" (1922) —, Rosetti s-a alăturat lui Emil Cerbu în compilarea unei antologii a versurilor moderne de dragoste, "Cartea dragostei" (1922). Au urmat colecții definitive ale prozei și poeziei sale împrăștiate: "Poezii" (1926), "Eri" (1931), "Vechituri", "Pagini alese" (1935) și "Instantanee turistice" (1939). Memoriile sale, apărute sub formă de carte și în alte formate, au fost prețuite de publicul cititor și au fost prezentate în emisiunile de radio din România. Așa cum a remarcat Eftimiu, ele au conservat universul cititorilor mai în vârstă, care au cumpărat cărțile pentru a-și recâștiga contactul cu lumea antebelică. Scriind în 1931, Isac a salutat și el întoarcerea vechiului poet al anilor 1890, care, deși "întârziat", a oferit "un compendiu de civilizație, afecțiune și adevărat românism." Rosetti însuși era nostalgic și neinteresat de literatura modernistă. Într-un interviu din 1935 cu Mihail Sebastian de la Rampa, Rosetti a susținut că Dadaismul și Futurismul au fost "astăzi aici, mâine au dispărut", declarând că a citit doar lucrările colegilor săi de generație. Înainte de alegerile din 1931, el l-a reprezentat pe Averescu într-un proces civil împotriva jurnalistului Bazil Gruia, care s-a referit la general ca "asasin…Citește mai mult

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Din inimă Sincere (Ed. Librăriei Carol Müler, București, 1897) Duioase (Ed. Librăriei Leon Alcalay, București, 1897) Valuri (Ed. Librăriei H. Steinberg, București, 1900) Cele din urmă (Ed. Librăriei H. Steinberg, București, 1902)

Radu D. Rosetti a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Radu

Anecdote militare Printre picături (Ed. Librăriei Centrale A. V. Stănciulescu, Ploiești, 1904)

Radu D. Rosetti a lăsat un gând

acum 3 ore

Pățania lui Dumitrache O lecție, dramă in trei acte (Ed. Librăriei H. Steinberg, București, 1898)

Radu D. Rosetti a lăsat un gând

acum 3 ore

Traduceri Steaua de Andre Gill și Jean Richepin, 1896

Radu D. Rosetti a lăsat un gând

acum 3 ore

Robinson Crusoe, de Daniel Defoe, 1900 Călătoriile lui Gulliver, de Jonathan Swift, 1905 De demult, de Guy de Maupassant, 1908