Take Ionescu

Take Ionescu a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Take

Take Ionescu (n. 13/25 octombrie 1858, Ploiești, Țara Românească – d. 21 iunie 1922, Roma, Regatul Italiei) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de cel de-al 29-lea prim-ministru al României în perioada 1921-1922. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu. Dumitru Ioan (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în Franța, unde absolvă Facultatea de Drept a Universității din Paris (1875-1879), la care obține și titlul de Doctor în Drept cu mențiunea „magna cum laude” (1881), cu teza „De la condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în baroul de Ilfov. În anul 1883 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales…Citește mai mult

Take Ionescu a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Take

Copilăria, educația și formarea Take Ionescu s-a născut în Ploiești, la 13/25 octombrie 1858. Părinții săi au fost Gheorghe (Ghiță) Ioan, negustor de cereale, și Eufrosina, „o femeie foarte frumoasă și inteligentă” care se înrudea cu Ion Heliade Rădulescu. În actul de naștere a fost trecut cu numele Dumitru Ioan. De mic copil a fost numit în familie Dumitrache, de unde provenea diminutivul Take pe care avea să-l adopte mai târziu. Familia mai avea încă trei copii, Constantin, Toma (viitorul mare chirurg Thoma Ionescu) și Victor. Tatăl, Ghiță Ioan, temperament autoritar și impulsiv, activ și întreprinzător, era concentrat asupra nevoilor negustoriei cu cereale, lăsând în totalitate în grija soției creșterea copiilor. Familia mamei lui Take Ionescu era de origine aromână, din Macedonia, stabilită la începutul secolului al XIX-lea în Imperiul Habsburgic. Tatăl Eufrosinei fusese ofițer de cavalerie în armata austriacă. La vârsta de cinci ani este înscris la școala primară din Ploiești, dar trebuie să întrerupă cursurile în vara anului următor când cade victimă epidemiei de holeră care a afectat orașul în 1864. În toamnă a reînceput cursurile primare, dar a fost silit din nou să le întrerupă. Afacerile lui Ghiță Ioan nu au mai mers, acesta fiind nevoit să…Citește mai mult

Take Ionescu a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Take

Căsătoria cu Elisabeth Richards După o iubire platonică pentru o doamnă mai învârstă din înalta societate bucureșteană, în vara anului 1879 Take Ionescu o cunoaște pe viitoarea sa soție, la un concert de binefacere la cazinoul municipal din Aix-les-Bains. „M-elle Bessie Richards, de Londre” cum apărea pe afiș, era „o fată blondă de 17 ani, cu parul afânat, cu ochii mari albaștri. O fată de bună familie, cu o educație din cele mai alese, dar fără avere.” Părinții lui Take Ionescu, care doreau ca fiul lor să se însoare cu o fată de condiție înaltă și cu stare, se opun categoric, dar nu reușesc să împiedice căsătoria, motiv pentru care îl dezmoștenesc pe Take și încetează relațiile cu el pentru mulți ani. Căsătoria cu Elisabeth (Bessie) Richards s-a oficiat în Anglia, pe 13 noiembrie 1881, la Brighton și pe 19 noiembrie în biserica greco-ortodoxă din Londra. Bessy era o femeie foarte inteligentă și foarte frumoasă în tinerețe. Păstrase, mulțumită călăriei, o siluetă subțire și tânără. De-a lungul celor 35 de ani de căsătorie, aceasta nu s-a implicat în viața publică, rămânând o prezență discretă. A făcut parte din diferite asociații și societăți de binefacere. Astfel Bessy și Take au fost…Citește mai mult

Take Ionescu a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Take

Căsătoria cu Adina Cordescu (Olmazu) În urma decesului soției sale în aprilie 1918, Take Ionescu s-a recăsătorit cu Adina Cordescu, născută Olmazu, cu 33 de ani mai tânără decât el. Adina, cea de-a doua soție a lui Take Ionescu, provenea dintr-o familie de mici boieri buzoieni, înrudiți cu Constantin Sărățeanu, membru al Regenței de la sfârșitul anilor ’20. Take Ionescu și Adina Olmazu nu au avut copii, dar există surse conform cărora actorul Mircea Șeptilici ar fi fost fiul natural al ilustrului politician. După moartea lui Take Ionescu, Adina a devenit doamnă de onoare a Reginei Maria, calitate în care a servit până în anul 1929, când s-a recăsătorit a treia oară. Adina Ionescu a încetat din viață la București în 1975 la vârsta de 84 de ani. În 1929 s-a recăsătorit cu principele polonez Jean Korybut Woroniecki. Datele despre locul și data încheierii căsătoriei cu Adina nu sunt foarte clare, existând și opinii că ea nu a existat de fapt, relația fiind doar una de concubinaj.(vezi pe larg la secțiunea „Controverse, neclarități și incertitudini”) Idila dintre Take și Adina Cordescu a început în iarna lui 1916, pe timpul refugiului de la Iași, și avea să se transforme într-o pasiune…Citește mai mult

Take Ionescu a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Take

Reședințele familiale După revenirea în țară la absolvirea studiilor în Franța, în luna decembrie 1881, tinerii căsătoriți s-au instalat într-un apartament modest, închiriat în casele „Holbrich”. Familia Take Ionescu a locuit cu chirie până în anul 1897, când a achiziționat prin licitație publică, pentru suma de 83.000 de lei, casa Porumbaru din strada Cătun, pe care o vor extinde și i-au refăcut fațada, baza planurilor arhitectului elvețian Louis Blanc. Între timp, în anul 1893, Take Ionescu cumpără o locuință modestă în Sinaia, pe care o renovează în anii 1894-1895. Locuința, botezată „Vila Negoiu”, va servi ca reședință de vară pentru familie pe tot parcursul vieții.

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Membru al Partidului Național Liberal În 1881, la revenirea țară după finalizarea studiilor la Paris, Take Ionescu decide să intre în viața politică. Contextul istoric era unul care făcea dificil succesul politic al unui tânăr, fără situație materială și relații cu mai marii zilei. Existau doar două partide, liberalii, care se uzaseră deja într-o guvernare prelungită, și conservatorii, care nu reușeau să-și găsească locul într-o societate aflată în plin proces de modernizare. Așa cum avea să spună mai târziu „când am debutat în politică, totul era împotriva mea».” În 1884, confruntat cu o mișcare contestatară în interiorul propriului partid, în fruntea cărei se aflau propriul frate, Dimitrie Brătianu, și Mihail Kogălniceanu, primul ministru Ion C. Brătianu decide să facă o mișcare de „întinerire” a partidului cu dublul scop de a reduce influența vechilor personalități ale partidului și de a-și asigura o nouă garnitură de discipoli credincioși și îndatorați lui. El a oferit locuri eligibile pe listele electorale, pe un grup de tineri recent întorși de la studii din străinătate, din care făceau parte Take Ionescu, Costică C. Arion, Nicolae Fleva, Alexandru Djuvara, frații Leca etc. La alegerile generale din 1884, Take Ionescu este ales, pentru prima oară, deputat pe lista…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Membru al Partidului Conservator Ministru al cultelor și instrucțiunii publice - 1891-1895 La 18 decembrie 1891, la vârsta de 33 de ani, Take Ionescu ocupă prima sa funcție ministerială, aceea de ministru la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, în guvernul Lascăr Catargiu. Titu Maiorescu, deși manifestase rezerve serioase, atât față de trecutul liberal cât și față de acțiunile ulterioare în cadrul Partidului Conservator ale lui Take Ionescu, are cuvinte elogioase despre activitatea sa pe timpul acestui mandat. „Tânărul ministru se distinge printr-o rară aptitudine de asimilare și ajunge curând să stăpânească resortul ce i se încredințase. [...] în cel mai scurt timp a știut să ocupe un loc de frunte printre oamenii politici ai generației dale.” Pe timpul ministeriatului său au fost adoptate o serie de legi importante în domeniu, cum ar fi: Legea asupra organizării administrației centrale a Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor (1892), Legea învățământului primar (1893), Legea clerului mirean și a seminariilor (1893) și reglementarea pentru fixarea parohiilor (1894). Primul mandat ministerial a lui Take Ionescu a fost marcat de două probleme politice majore . Prima a fost sprijinul pentru românii din Imperiul Austro-Ungar. Take Ionescu, fără știrea niciunui din membrii guvernului, a alimentat în secret, din…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Ministru de finanțe - 1900 La 31 martie 1899 moare pe neașteptate Lascăr Catargiu, chiar în momentul în care regele Carol I semnase decretul de numire a sa ca Președinte al Consiliului de miniștri, în locul lui Dimitrie A. Sturdza care demisionase în aceeași zi. Nu se știe dacă Lascăr Catargiu l-ar fi desemnat ca succesor, dar decesul acestuia a fost o lovitură puternică pentru Take Ionescu, rămas fără cel mai puternic și influent protector politic al său. Moartea prematură a lui Lascăr Catargiu și alegerea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino ca președinte al partidului au reprezentat începutul sfârșitului visului lui Take Ionescu de a obține șefia conservatorilor, vis care s-a năruit definitiv în 1907, odată cu alegerea ca președinte a lui Petre Carp. La 11 aprilie 1899 se constituie guvernul conservator condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino, în care Take Ionescu ocupă din nou funcția de ministru la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Guvernul s-a confruntat încă de la început cu efectele celei mai mari crize economice pe care o cunoscuse România până atunci. Criza s-a accentua sub guvernarea conservatoare, din cauza unei secete severe care a compromis complet producția agricolă a anului 1899, precum și a „ineficienței și nepriceperii guvernului…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Anastasie Iordache, Take Ionescu Ion G. Duca a a sintetizat cel mai bine această continuă luptă pentru șefia Partidului Conservator, care avea să ducă în cele din urmă chiar la dispariția acestuia: Acum vreo 30 de ani au apărut pe firmamentul politic al României Mici trei tineri, ambiția cărora a fost șefia partidului conservator. Acești trei tineri se numeau Take Ionescu, Alexandru Marghiloman și Neculae Filipescu.Pentru această șefie ei s-au zbătut, au repudiat idealuri, au jertfit convingeri, au nesocotit prietenii, au răbdat umilinți, au consimțit la întovărășiri nefirești, au făcut compromisiuni cu demnitatea și tranzacții cu morala. Au născocit, într-un cuvânt, tot ceea ce un scop atât de stăpânitor poate îndemna un suflet omenesc să întreprindă întru atingerea lui.

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Președinte al Partidului Conservator-Democrat Răscoale din 1907 au avut un impact major asupra tuturor segmentelor societății românești, inclusiv în planul vieții politice, manifestat atât prin schimbarea în perioada următoare a conducerii celor două mari partide (Petre Carp la conservatori și Ionel Brătianu la liberali) cât și prin apariția unui al treilea partid important, Partidul Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu Manifestul privind înființarea partidului a fost publicat la 19 ianuarie 1908, iar la 3 februarie 1908, la sala Eforie se ține congresul de constituire, unde Take Ionescu este ales președinte al nou-înființatului partid. Vintilă Brătianu pune crearea noului partid pe seama „nivelului jos al luptelor noastre politice în această perioadă de înflorire a influenței takiste, îndeosebi decăderea și criza din partidul conservator care a ajuns să-și schimbe de patru ori, în opt ani, unii și aceiași șefi.”. Totodată, el recunoaște însă și faptul că apariția noului partid are și o serie de cauze obiective, determinate de evoluția societății românești și anacronismul și lipsa de adaptare a Partidului Conservator la aceste noi realități. „Trebuie însă s-ă recunoaștem că pe lângă chestia personală a d-lui Take Ionescu, se caută să se rezolve și o chestie de interes general al partidului, aceea a privilegiilor…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Primul Război Mondial Take Ionescu a fost unul dintre puținii oameni politici români cu o înțelegere cuprinzătoare a realităților și cu o viziune proprie asupra evoluției evenimentelor istorice. Edificator pentru acest aspect este ceea ce afirma în vara anului 1914, la izbucnirea războiului: Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi și nu se poate să nu intre și America. Până și Japonia va intra. Va fi vai de omenire! Dar de un lucru sunt sigur: că Aliații vor fi definitiv victorioși și că voi vedea cu ochii România Mare. Și vom vedea alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbușindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderența rasei anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluționar. Dar zguduirea generală va fi așa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea foarte mulți ani. Dintr-o criză vom intra într-alta. Și ține bine minte: generația mea și a ta va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune!

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

--- Take Ionescu, Cascada tronurilor Take Ionescu a fost un susținător al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La 10 iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, în urma căreia Partidul Conservator-Democrat condus de Take Ionescu a fost cooptat la guvernare, participând la votarea și aprobarea principalelor legi care vor reglementa societatea postbelică: legea reformei agrare și legea votului universal. Pasiunea amoroasă pentru Adina Cordescu îl va determina pe Take Ionescu la gesturi politice aproape iraționale, neînțelese nici de tovarășii săi de partid, cum a fost acela de a se opune din toate puterile adoptării de către guvern a unei decizii de a se întreprinde o acțiune militară împotriva bandelor bolșevice care creau dezordine și debandadă în Moldova, în decembrie 1917. În urma adoptării acestei decizii își va prezenta demisia, în ciuda rugăminților unanime, inclusiv din partea regelui Ferdinand, de a nu comite acest gest. „Drama lui sufletească și rezistența lui îndârjită provenea din faptul că persoana care-i era scumpă, viitoarea doamnă Adina Take Ionescu, pe atunci încă doamna Cordescu, se afla în Rusia și că tremura pentru viața ei. Dacă doamna Cordescu s-ar fi aflat la Iași, fără îndoială că Take Ionescu ar fi fost…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

Conferința de Pace de la Paris Referindu-se la activitatea grupului condus de Take Ionescu la Paris, Constantin Argetoianu nota cu ironie și sarcasm: „Fără altă plictiseală, coloana evadaților valahi a ajuns în perfectă stare la Paris, unde, a salvat țara și înfăptuit România Mare! Ce ne-am fi făcut noi într-adevăr dacă n-am fi avut la Paris pe Pavlică Brătășanu, pe Ghiță Mironescu, pe Rabinrahat Fagure, pe Pascal Toncescu, pe Mimi Plesnilă - și mai mare peste toți pe Take Ionescu însoțit de Titulescu, pe vremurile acelea deja scopit dar încă simplu țucalisț”. Personalitatea lui Take Ionescu văzută de contemporani Take Ionescu a fost una din personalitățile marcante ale vieții politice românești, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Sterie Diamandi spunea că „a fost cel dintâi om politic în Țara Românească care, fără nume sonor, avere, relații de familie, îndrăznește în contra voinței unui suveran autoritar și cu prestigiu, cum era regele Carol I, să întemeieze un partid și să recolteze în opoziție succese fără precedent. Puțini oameni politici în Țara Românească au avut parte de partizani devotați până la fanatism ca Take Ionescu.” În aceeași măsură, el a avut și contestatari vehemenți și adversari politici…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

--- Nicolae Petrașcu, Take Ionescu Nicolae Iorga, deși îl admira ca persoană, își exprima nedumerirea față de contradicția dintre personalitatea lui Take Ionescu și tarele pe care „takismul” și adepții săi le manifestau. „În jurul lui Take Ionescu, de o așa de amabilă dispoziție în a-și ajuta prietenii, de o calitate sufletească atât de sentimentală încât cu greu putea să refuze ceva, îngrozindu-se numai la gândul că prietenul refuzat ar putea să-i devie un neiertător adversar, se adunau oameni de tot felul, și mai buni și mai răi, cei din urmă impunându-se cu intriga sau cu forța, așa încât pentru intelectualitatea anilor 1900 «takismul» ajunsese o groază, nedreptățind astfel, în mișcarea de revoltă, și tot ce era frumos, bun și nobil în cel ce ajunsese a nu se mai vedea ca persoană în obraznica îmbulzire a cohortei.” Atitudinea și activitatea sa pe timpul Primului Război Mondial și al Conferinței de Pace de la Paris aveau să reprezinte faptele care l-au consacrat și așezat în galeria oamenilor politici cu o contribuție substanțială la înfăptuirea și recunoașterea României Mari. După cum arăta I. G. Duca: Se poate spune că în afară de Ion Brătianu tatăl, nici unul din oamenii publici ai României…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

„Takismul” Take Ionescu, deși personal cinstit și sărac, n-a știut să refuze nimic partizanilor săi, de cele mai multe ori mediocri, și făcând mai pe față ceea ce alte partide făceau mascat, a creat „takismul”. În discursul de la congresul de înființare a Partidului Conservator Democrat, ținut în sala Eforie din București, la 3 februarie 1908, Take Ionescu definea astfel ideologia noului partid: „Așezăm ideile conservatoare pe temelia democratică a țării, înălțăm un zid de care au să se spargă toate valurile anarhiei. Și as vrea în același timp să se știe că, dacă este aici democrația conservatoare, nu este aici nici un fel de demagogie.” Referindu-se la ideologia noului partid Nicolae Iorga arăta că „la 1908 asaltul turbat al neutilizaților și al acelora care credeau că nu li s-a dat tot ceea ce se datora talentelor, abilităților și serviciilor lor, a împins pe Take Ionescu, devenit cu sau fără voie șeful lor, să întemeieze un partid «democratic», în care «democrație» însemna: orice loc pentru oricine dacă se știe numai îmbulzi.”. La rândul său Eugen Lovinescu conchidea că: „Un partid mai mult sau mai puțin n-are nici o importanță, dar cu el, omul a creat și «takismul», una din cele…Citește mai mult

Take Ionescu a lăsat un gând

ieri

--- Tudor Arghezi, Takismul Două dintre caracteristicile principale ale takismului, încă de la separarea de conservatori, le-au reprezentat sentimentul de persecuție și grandomania. După cum îi descria George Ranetti: „Takiștilor începuse să li se năzare că văd în fiecare membru al Clubului Conservator, cât de modest ca origine, cât de amabil ca maniere, un senior feudal care n-avea altă preocupare decât să-i ultragieze și să-i martirizeze zilnic pe ei, nenorociții fii ai poporului.”. Tot marele umorist continuă arătând că: „Grandomania takiștilor a intrat imediat într-o criză și mai violentă. Li se părea că e prea puțin să-l numească pe d. Take Ionescu șef de partid. Ei au început deci să-i hărăzească epitetele cele mai hiperbolice, să-l divinizeze chiar. Așa, bunăoară: ziarul Acțiunea în numărul de marți 5 fevruarie, îl numește «acest om providențial» și «și geniul cel bun al țării românești». Ziarul Ordinea din aceiași zi scrie că d. Tache Ionescu este «răsăritul unui soare, întruparea pământească a unui nou Mesia Mântuitor». Domnul M. Economu de la Craiova într-un discurs l-a comparat cu Ștefan cel Mare, iar domnul dr. Hurmuzescu de la Iași, nici mai mult nici mai puțin, cu Christos !!!” Nou înființatul partid condus de Take Ionescu a…Citește mai mult