🔍 MăreșteIn memoriam
Vasil Petrov Kolarov (în bulgară Васил Петров Коларов) (n. 16 iulie 1877, Șumen, Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria - d. 23 ianuarie 1950, Sofia) a fost un lider comunist și academician bulgar, care a îndeplinit funcțiile de scretar-general al Cominternului (1922-1924), președinte interimar (1946-1947) și prim-ministru al Bulgariei (1949-1950).
Vasil Kolarov a adăugat o fotografie
acum 20 minute
Vasil Petrov Kolarov (în bulgară Васил Петров Коларов) (n. 16 iulie 1877, Șumen, Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria - d. 23 ianuarie 1950, Sofia) a fost un lider comunist și academician bulgar, care a îndeplinit funcțiile de scretar-general al Cominternului (1922-1924), președinte interimar (1946-1947) și prim-ministru al Bulgariei (1949-1950).
Vasil Kolarov a adăugat o fotografie
acum 21 minute
Biografie Kolarov s-a născut în orașul Șumen din Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria). După absolvirea Liceului la Varna, a lucrat ca profesor la Nicopole între anii 1895-1897, aderând la Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Bulgaria (BWSDP). A studiat apoi dreptul la Aix-en-Provence (Franța) și Geneva. După absolvirea studiilor juridice în 1900, Kolarov a profesat ca avocat în orașul său natal și, din 1904, la Plovdiv. El a participat ca ofițer în rezervă (sublocotenent) la războaiele balcanice (1912-1913). După ruptura ideologică a BWSDP, Kolarov a rămas în aripa revoluționară redusă numeric a lui Dimitar Blagoev și a fost ales ulterior în Adunarea Națională (parlament) în 1913 și 1920. În acel timp, el s-a aflat printre conducătorii Partidului Comunist Bulgar, fiind ales în 1919 ca secretar al Comitetului Central și a condus delegația bulgară la Congresele al II-lea și al III-lea ale Cominternului în 1921 și 1922. Participant activ la Comintern, Kolarov a fost ales secretarul său general între anii 1922-1924, luând parte la congresele partidelor comuniste din Germania, Italia, Franța, Norvegia, Cehoslovacia, Mongolia etc. În 1923, împreună cu Gheorghi Dimitrov, el a condus o revoltă populară comunistă împotriva guvernului condus de Aleksandar Tzankov. După eșuarea revoltei, a fugit în Iugoslavia și…