Aleksandar Ranković

Aleksandar Ranković a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Aleksandar

Alexandru Rankovici sau Aleksandar Ranković (nume de război Leka; în sârbă chirilică: Александар Ранковић Лека; 28 noiembrie 1909 – 20 august 1983) a fost un lider comunist iugoslav de origine sârbă, considerat a fi al treilea cel mai puternic om din Iugoslavia după Iosip Broz Tito și Edvard Kardelj. Ranković a fost un susținător al Iugoslaviei centralizate și s-a opus eforturilor care promovau descentralizarea pe care el a considerat-o ca fiind împotriva intereselor unității sârbilor; el a transformat Kosovo într-un stat polițienesc și i-a făcut pe sârbi majoritari în nomenclatura Provinciei Socialiste Autonome Kosovo. Ranković a susținut o abordare dură împotriva albanezilor din Kosovo, care au fost suspectați frecvent că desfășoară activități subversive. Popularitatea politicilor naționaliste ale lui Ranković în Serbia a devenit evidentă cu prilejul funeraliilor sale din 1983, la care a participat un număr mare de persoane. Multe persoane l-au considerat pe Ranković un lider „național” sârb. Politicile lui Ranković au fost percepute ca baza politicii naționaliste sârbe a lui Slobodan Milošević.

Aleksandar Ranković a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Aleksandar

Primii ani Ranković s-a născut în satul Draževac (Drajevăț) de lângă Obrenovac (Obrenovăț), în Regatul Serbiei. Născut într-o familie săracă, Ranković și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă. A urmat liceul în orașul său natal. A plecat la Belgrad pentru a lucra și s-a alăturat mișcării muncitorești de acolo. El a fost, de asemenea, influențat de colegii săi, care, în momentul în care Partidul Comunist a fost interzis, au adus reviste și literatură comunistă cu ei, pe care Ranković le-a citit. La vârsta de 15 ani s-a alăturat sindicatului muncitoresc. În anul 1927 a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Anđa, iar un an mai târziu a aderat la Liga Comuniștilor din Iugoslavia. În curând, el a fost numit secretar-general al Ligii Tineretului Comunist din Iugoslavia (SKOJ) de la Belgrad.

Aleksandar Ranković a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Aleksandar

Activitatea de dinainte de război În 1928, când a devenit membru al Partidului Comunist, Ranković a fost numit secretar al Comitetului Regional al Ligii Tineretului Comunist in Serbia. Dictatura instaurată la 6 ianuarie 1929 nu i-a influențat activitatea politică. Ca lider al Comitetului Regional al Ligii Tineretului Comunist din Iugoslavia a publicat un pliant care a fost distribuit la Belgrad și la Zemun. În timpul tipăririi pliantelor, unul dintre asociații lui a fost arestat și, în curând, Ranković a fost descoperit de către poliție. El a fost capturat la Belgrad, într-o locuință comspirativă. Procesul lui Ranković a fost unul din primele procese de după proclamarea dictaturii regelui Alexandru I. El a fost condamnat la 6 ani de închisoare și și-a ispășit pedeapsa în închisorile din Sremska Mitrovica și Lepoglava. În timpul detenției sale, el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit membru al Comitetului Regional al Ligii Comuniste…Citește mai mult

Aleksandar Ranković a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Aleksandar

Cariera ulterioară Ranković a fost membru al Biroului Politic din 1940. El a fost capturat și torturat de către Gestapo-ul german în 1941, dar a fost salvat printr-un raid îndrăzneț organizat de partizani. Soția și mama lui au fost ucise de Gestapo în timpul războiului. Ranković a activat în conducerea supremă a organizației de partizani în cursul războiului. El a fost numit "Erou al Poporului" pentru serviciile sale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În mai 1944, Ranković a creat OZNA, serviciul de informații al partizanilor. După război, el a devenit ministru de interne (1946-1953) , director al agenției de informații militare UDBA, care a înlocuit OZNA, și vicepreședinte al Iugoslaviei (1963-1966). A fost înlăturat de la putere în 1966, aparent pentru că a abuzat de autoritatea sa și a instalat microfoane în dormitorul președintelui Iosip Broz Tito. El a fost exclus din Liga Comuniștilor din Iugoslavia în același an. Căderea sa de la putere a marcat începutul sfârșitului structurii centralizate de putere din cadrul Ligii Comuniștilor din Iugoslavia în întreaga țară, precum și începutul unei lungi perioade de mișcări social-politice autonomiste și separatiste care au culminat cu Primăvara Croată și cu Iugoslavia descentralizată, care s-a format în urma…Citește mai mult