Alexandru Tzigara-Samurcaș

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 34 minute

R.I.P
Alexandru

Alexandru Tzigara-Samurcaș (n. 23 martie/4 aprilie (stil nou) 1872 – 1 aprilie 1952) a fost istoric de artă, etnograf, muzeolog și jurnalist cultural român. Tzigara a fost membru al societății literare Junimea, deținând funcții la Școala Națională de Arte Plastice, la Universitatea din București și, în cele din urmă, la Universitatea din Cernăuți. În timpul tinereții, a fost secretar al regelui Carol I. Apropiat de familia regală, a lucrat și ca director al Fundației Universitare Carol I, unde a înfiintat o mare colecție de diapozitive pe sticlă. Tzigara a atins faima în 1906 ca fondator al „Muzeului Național”, nucleul actualului Muzeu al Țăranului Român, însă a fost implicat și în amenajarea și păstrarea fondului de artă Theodor Aman.

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 35 minute

R.I.P
Alexandru

Origine și primii ani Tzigara-Samurcaș s-a născut în București, la 4 aprilie [SV. 23 martie] 1872, și a fost botezat orthodox. Existau zvonuri conform cărora el a fost fiul nelegitim al domnitorului Carol I, viitorul rege al României, căruia Tzigara i-a fost apropiat mai târziu. Istoricul Lucian Boia a acordat credit acestei tradiții orale, și constată că Tzigara, la fel ca Wilhelm și Mite Kremnitz, a avut „o relație neobișnuit de strânsă“ cu familia regală. Cercetătorul Zigu Ornea, care a opinat că e posibil ca Tzigara să fi răspândit zvonul, susținând că: „... Această legendă este în mod natural greu de verificat dar în orice caz, este una posibilă, deoarece Tzigara-Samurcaș s-a născut în anul 1872 iar Carol I se afla la noi, ca domnitor, din 1866." La fel ca Boia, Ornea a constatat că relația strânsă a lui Tzigara cu regele, intervențiile repetate ale regelui în numele lui “... de fiecare dată când [cariera lui Tzigara] se împotmolea” și contactele cu familia Kremnitz (inclusiv cu Mite, presupusa amantă a regelui) au fost niște indicii suplimentare pentru sângele său regal. Istoricul Vasile Docea a criticat părerea lui Ornea, menționând că sursele erau discutabile și că, departe de a îmbrățișa această…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 36 minute

R.I.P
Alexandru

Cariera academică timpurie Întors în România, Tzigara a concurat fără succes pentru un post de profesor la Catedra de Arheologie creată la Universitatea din Iași; potrivit teologului și cărturarului Teohari Antonescu, care a obținut postul, concursul a fost falsificat în favoarea sa, chiar dacă Tzigara „avea bunul simț să vină pregătit”. Din 1899, el a fost bibliotecar la Fundațiile Regale și profesor de estetică și istoria artei la Școala Națională de Arte Plastice. După cum Tzigara a recunoscut mai târziu, introducerea sa membrilor familiei regale s-a făcut prin intermediul relației cu familia Kremnitz, vecinii săi de pe strada Polonă din cartierul Dorobanți. În această perioadă a început relația strânsă a lui Tzigara cu Carol, pe care mai târziu istoricul de artă l-a numit "prea generosul meu protector" și "suveranul prin excelență". Primit în cercurile regale, el a fost un confident al reginei și al patronului cultural, Elisabeta de Wied, pe care el a numit-o „animatoarea artei românești”. Pentru un timp, a fost secretarul ei particular, ajutându-o să-și îndeplinească ambițiile literare sub pseudonimul Carmen Sylva. Memoriile lui Tzigara vorbesc cu entuziasm despre operele Elisabetei, precum și despre aversiunea regelui față de interesul ei pentru spiritism și a vorbit despre afecțiunea lui…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 37 minute

R.I.P
Alexandru

Debutul la Junimea Descris de Lucian Nastasă ca un caz de ascendență social, căsătoria lui Tzigara cu Maria (1900) l-a introdus în cercurile înaltei aristocrații: Maria, născută Cantacuzino (fiica lui Alexandru Cantacuzino, fost ministru de externe al României), era, de asemenea, văduva lui Grigore Sturdza, și moștenitoare a unei părți din averea familei Sturdza. Prin mama ei Coralia, Maria Tzigara-Cantacuzino era în plus rudă cu liniile boierești din Moldova, Boldur și Costakis, precum și cu Zulnia, mama istoricului Nicolae Iorga. Căsătoria a fost aranjată de familia Kremnitz, cuplul având ca nași două figuri politice influente: Lupu Kostaki și Constantin C. Arion. În timpul perioadei fin de siècle, Tzigara-Samurcaș a început, de asemenea, o colaborare cu Junimea, societatea literară care reprezenta conservatorismul tradițional românesc, și a simpatizat cu nucleul junimist al Partidului Conservator. Istoricul de artă a fost unul dintre tinerii savanți fascinați de personalitatea lui Titu Maiorescu, critic cultural și principalul lider al Junimii, și s-a alăturat unei noi elite critice junimiste care includea și pe Constantin Rădulescu-Motru, Pompiliu Eliade, Mihail Dragomirescu, P. P. Negulescu etc. Munca lui a fost prezentată, împreună cu textele altor 50 de junimiști în volumul „Lui Titu Maiorescu omagiu, XV februarie MCM” scos la editura…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 38 minute

R.I.P
Alexandru

Crearea Muzeului Național În jurul anului 1901, inspirat de Expoziția Universală de la Paris, Tzigara și alți etnografi români au luat în considerare mai întâi înființarea unei colecții etnografice permanente. La fel ca și alți intelectuali români, Tzigara și-a păstrat interesul deosebit față de artizanat, pe care custodele de artă, Isabelle Longuet susține, "a fost ridicat la statutul de 'artă națională'". În termeni asemănători, etologul Ioana Popescu notează: "Colecțiile lui [Tzigara] urmau să devină argumentul și sursa de inspirație pentru ideologia și creația națională". Proiectul său a venit după o încercare similară din partea colecționarului de artă Nicolae Minovici, fondator al muzeului de artă populară Casa Minovici, și a unei arhive de artă textilă sprijinită de Maiorescu (1875). Anul 1906 a marcat începutul activității principale a lui Tzigara în calitate de etnograf. În acest an a fondat "Muzeul de Etnografie și Artă Națională", astăzi Muzeul Țăranului Român (și pe care intenționa să-l numească "Muzeul Poporului Român"), și a servit în calitate de Director al acestuia pentru următorii patruzeci de ani. Acest proiect a primit sprijin din partea ministrului educației Spiru Haret și, dincolo de politică, de la predecesorul lui Haret, Maiorescu. Mai târziu instituția a fost cunoscută sub denumirea de…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 39 minute

R.I.P
Alexandru

Muzeul Aman și Universitatea București În acei ani, Tzigara a fost, de asemenea, inspector și evaluator al lucrărilor colectate de la Mănăstirea Secu și Dieceza din Buzău, devenind atât membru al Societății Regale de Geografie cât și al Societății Arhitecților. Tzigara a fost, de asemenea, reprezentant al curatorilor români în colocviile europene: Congresul de Artă Publică de la Liège, Belgia (1905) și Congresul Braunschweig de Conservare a Artei (1906), unde a prezentat un raport asupra eforturilor de conservare a monumentelor românești. Tot în 1906, Tzigara-Samurcaș a participat la cel de-al 8-lea Congres Internațional de Istorie a Artei. Tzigara a raportat ministrului liberal al Educației, Spiru Haret, despre necesitatea de a reforma sistemul educațional astfel încât să le ofere copiilor de țărani o educație artistică, citând motive morale și economice. În jurul anului 1908, Tzigara a fost implicat și în procesul de catalogare și conservare a operelor lăsate de pictorul român Theodor Aman. Muzeul Aman l-a numit director și, sub conducerea sa, și-a deschis porțile pentru public pentru prima dată. Tzigara a fost, de asemenea, implicat în controverse care au marcat celebrarea celui de-al 40-lea an de domnie al regelui Carol I, atunci când a vorbit împotriva politicianului Ioan Lahovary, acuzat…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 40 minute

R.I.P
Alexandru

Anii 1910 și conferințele ASTRA În 1912 Tzigara a primit medalia Bene Merenti a Regatului României pentru servicii în cultură. Pe parcursul anului, după o campanie de obținere a fondurilor de stat, istoricul de artă a examinat propunerile pentru ca sediul Muzeului de Etnografie să fie găzduit pe Șoseaua Kiseleff. El și colegii săi au analizat propunerile internaționale, de la Heino Schmieden, Louis Blanc și alții, dar în cele din urmă s-au hotărât pentru un proiect propus de către românul Ghica-Budești. Clădirea cu caracteristici neo-brâncovenești a făcut parte dintr-un efort de planificare urbană mai mare, cu aprobarea lui Carol I și implicarea arhitecților în stil neo-brâncovenesc în nordul și centrul Bucureștiului, cu ridicarea mai multor clădiri publice noi: Palatul de Justiție, Palatul CEC, Muzeul de Geologie, etc. În ciuda aprobării și a plasamentului ceremonial al unei pietre de temelie, construcția a fost remarcabil de lentă sau de subfinanțată. În 1913 Tzigara a participat la evenimentul "Thisonstelling De Vrouw" din Amsterdam, care a inclus și o monografie privind Mănăstirea Curtea de Argeș. În acel an, când România s-a alăturat coaliției celui de-Al Doilea Război Balcanic împotriva Regatului Bulgariei și, deși a fost cruțat de recrutare, Tzigara s-a oferit voluntar în serviciul…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 41 minute

R.I.P
Alexandru

Primul Război Mondial și germanofilia Activitățile internaționale și științifice ale lui Tzigara au suferit la izbucnirea Primului Război Mondial în vara anului 1914, deși România a rămas neutră până la jumătatea anului 1916. Presupusul său tată, Carol I, a murit în septembrie 1914. Potrivit arhiepiscopului Netzhammer, Tzigara a fost profund afectat de eveniment: "Ca un copil, și-a dezlegat suferința, deplângând în fața mea această pierdere teribilă și neașteptată". Pe atunci Tzigara era prieten cu Ferdinand I, noul rege, și un admirator al soției acestuia, Maria de Edinburgh. El a descoperit că Ferdinand era "blând", "afabil" și, de regulă, modest, "cu totul opus unchiului său" Carol I. În regina Maria, istoricul de artă a recunoscut o femeie politică, mai activă în treburile publice decât Elisabeta lui Carol. Tzigara a împărtășit, de asemenea, gustul artistic al Mariei, inclusiv pasiunea ei pentru opera sculptorilor simbolici români Oscar Späthe și Frederic Storck (pe care, în 1903, lel i-a numit "inovatori ai sculpturii românești"). Spre deosebire de Ferdinand și cercul său francofili, care dorea o alianță românească cu Antanta, de dragul unirii cu Transilvania, Tzigara se opunea oricărei acțiuni împotriva Germaniei. El a reprezentat lobby-ul germanofil în cadrul Universității din București, la același nivel cu…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 42 minute

R.I.P
Alexandru

Anii 1930 Poziția lui Tzigara a fost amenințată în 1930, când fiul detronat al lui Ferdinand, Carol al II-lea, a preluat tronul. Se spune că Iorga, un susținător al noului rege, a cerut ca Tzigara să fie înlăturat de la Fundația regală, dar Carol a declarat că nu este dispus să-l sacrifice pe „unchiul meu”. Iorga era totuși în poziția de a limita accesul rivalului său la mediul academic când, în 1931, a devenit prim-ministrul lui Carol al II-lea. Propunerea sa legislativă, limitând numărul de posturi academice pe care un individ le-ar putea deține, a fost probabil îndreptată în mod special împotriva lui Tzigara și a altor dușmani personali (după cum scrie Ioan Lucian Nastasă, Iorga însuși colectând câteva salarii lunare din activitatea sa cu statul). În același timp, Tzigara a devenit contribuitor la revista literară și științifică oficială, Revista Fundațiilor Regale, și a reluat din nou turul țării cu prelegeri despre arta populară. Cu Simion Mehedinți și Societatea ASTRA, el s-a întors în domeniul activismului public cu controversate prelegeri asupra biologiei națiunii române, care uneori includea o susținere evidentă a eugeniei. Teoria sa rasistă a fost că abstractizarea geometrică a artei țărănești, presupusă a fi fost puternic rezistentă la…Citește mai mult

Alexandru Tzigara-Samurcaș a adăugat o fotografie

acum 43 minute

R.I.P
Alexandru

Decorații Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler (7 noiembrie 1941)

Alexandru Tzigara-Samurcaș a publicat o actualizare

acum 44 minute

Arta în România. Studii critice (1909) Biserica episcopală din Curtea de Argeș (1913) Izvoade și crestături ale țăranului român (1928)

Alexandru Tzigara-Samurcaș a publicat o actualizare

acum 45 minute

Lucian Nastasă, Intelectualii și promovarea socială (pentru o morfologie a câmpului universitar) Arhivat în 17 august 2011, la Wayback Machine., Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003; e-book version at the Romanian Academy George Barițiu Institute of History "Suveranii" universităților românești. Mecanisme de selecție și promovare a elitei intelectuale Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine., Vol. I, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007. ISBN: 978-973-726-278-3; e-book version at the George Barițiu Institute of History Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viața privată a universitarilor "literari" (1864-1948), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. ISBN: 978-973-726-469-5; e-book version at the George Barițiu Institute of History Z. Ornea, Junimea și junimismul, Vol. I, Editura Minerva, București, 1998. ISBN: 973-21-0561-5 fr Mihai Sorin Rădulescu, "Sur l'aristocratie roumaine de l'entre-deux-guerres", in The New Europe College Yearbook 1996-1997, New Europe College, Bucharest, 2000, p. 339-365. ISBN: 973-98624-4-6 Octavian Tăslăuanu, "Muzeul 'Asociațiunii' ", in Transilvania, Nr. 2/1909, p. 59-69 (digitized by the Transsylvanica Online Library)

Alexandru Tzigara-Samurcaș a publicat o actualizare

acum 46 minute

Biserica din Filipeștii-de-Pădure, 1908 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T