Aloisia Tămaș

Monumentul funerar era o frumoasă salcie plângătoare sculptată artistic într-un bloc de piatră de aproximativ 1,2 m înălțime, vreo 90 cm lățime și cam 40 cm adâncime. Pe monument erau inscripționate mai multe nume ungurești, singurul nume românesc fiind al răstrăbunicii mele, Aloisia Tămaș. Nu-mi amintesc data nașterii și a morții, dar cred că erau trecute pe monument (aici am scris doar niște date aproximative). Străbunica mea s-a numit Cristina Tămaș și a fost soția învățătorului Ioan Tămaș din Holod (fiul Aloisiei Tămaș). Când eram copil mă plimbam adeseori prin cimitirul Olosig, care era plin de monumente vechi sculptate în piatră. Unul dintre cele mai frumoase monumente era și acest monument funerar sub care era înhumată răstrăbunica mea. Dacă știe cineva care a fost soarta acestor frumoase monumente funerare după desființarea cimitirului Olosig, m-aș bucura foarte mult să-mi spună ce s-a întâmplat cu ele și unde ar mai putea fi găsite. S-a ocupat Biserica Catolică de protejarea