Benno Straucher

Benno Straucher a adăugat o fotografie

acum 4 ore

R.I.P
Benno

Începutul carierei și victoria electorală din 1897 Născut în 1854 (după unele surse, în 1850) în satul Rohizna (Rohozna sau Rogozna) din apropiere de Sadagura (încorporată ulterior în municipiul Cernăuți, actualmente în Ucraina), Straucher a studiat științele juridice la Universitatea din Viena și în 1880 a terminat doctoratul în drept la Universitatea Franz Josef din Cernăuți. În continuare a practicat avocatura. El s-a făcut cunoscut prin activitatea sa obștească, devenind în 1882 un conducător al comunității evreiești din Cernăuți. De asemenea a fost deputat în Consiliul local Cernăuți (Stadtrat sau Gemeinderat). El s-a implicat ulterior în cercurile naționaliste evreiești și, ca atare, a dus o campanie intensă pentru ca autoritățile austriece să recunoască o naționalitatea evreiască separată și locul limbii idiș în Bucovina, ca parte a unui proces de acordare o reprezentare proporțională tuturor grupurilor etnice. Doleanțele sale a fost susținute în 1905 de Iulian Romanciuk, reprezentant al rutenilor (ucraineni) din Galiția (Regatul Galiției și Lodomeriei), a cărui luare de poziție a fost urmată de o tradiție de colaborare între activiști ucraineni și evrei. Straucher și-a consolidat relațiile și cu reprezentanții comunității românești: în 1883, a vorbit la o întâlnire a Societății Junimea, elogiind clerul ortodox român din Bucovina. La…Citește mai mult

Benno Straucher a publicat o actualizare

acum 4 ore

Potrivit lui McCagg, aceasta era "o vagă platformă sionistă". Straucher a reacționat, de asemenea, la pretențiile unor politicieni vienezi că Bucovina era săracă și "semi-asiatică", considerându-le "cele mai nedrepte". Celelalte declarații ale sale evidențiază patriotismul austriac și loialitatea față de împăratul Franz Joseph. În paralel, el a stabilit relații personale cu membri altor comunități însemnate din Bucovina, românul Aurel Onciul și ucraineanul Nikolai von Wassilko, cu care a înființat Freisinnige Verband ("Uniunea Liber-cugetătorilor", similară cu Freisinnige Partei din Germania), un grup care s-a remarcat prin condamnarea răspândirii antisemitismului. Uniunea Liber Cugetătorilor se pronunța pentru o reformă electorală care încerca să reducă în Dietă numărul de locuri alocate aristocraților și să le redistribuie după o cheie propusă de Straucher a reprezentării tuturor naționalităților în spiritul unei mai mari emancipări. Susținând un program democratic și cu o tendință de a interpreta evenimentele politice ca o expresie mai mult a luptei de clasă decât ca o emancipare națională, Straucher a reacționat în special împotriva grupurilor conservatoare regionale (care încercau să încetinească decentralizarea puterii în Bucovina) și a nou-înființatului Partid Național Poporal Român (PNPR) al lui Iancu Flondor (a cărui platformă era axată pe renașterea națională românească). Divergența dintre Freisinnigen Verband și Flondor a…Citește mai mult

Benno Straucher a publicat o actualizare

acum 4 ore

În 1906, Straucher însuși, împreună cu avocatul-activist Max Diamant, a creat Partidul Popular-Național Evreiesc. La acel moment, opțiunea lui Straucher în favoarea secularismului evreiesc și a modernizării implicau eventual reevaluarea limbii idiș ca limbă națională a evreilor. După relatări, susținerea autonomiei și a identității idișiste provine din ideologia populară a comunităților evreiești din Imperiul Rus. Punctul de vedere idișist, care îl plasează printre primii intelectuali evrei care identifică ceea ce a fost până acum văzut ca un dialect regional al limbii germane (conform relatărilor, Straucher însuși era anterior de părere că idișul era un simplu "jargon"), l-a adus în conflict cu evreii mai tradiționaliști, care sprijineau în schimb o renaștere a limbii ebraice. Împreună cu Diamant și cu cărturarul Nathan Birnbaum, Straucher a organizat prima Conferință pentru limba idiș, care a avut loc la Cernăuți între 31 august și 3 septembrie 1908. Cererea sa inițială pentru ca lucrările să fie ținute la Casa Evreiască s-a lovit de opoziția rigidă a grupurilor "ebraiste"; conferința a fost găzduită în cele din urmă de către Casa Ucraineană și de Societatea Muzicală locală. Cu toate acestea, Straucher nu a sprijinit educația în idiș și a favorizat școlile de limbă germană, pentru care el a…Citește mai mult

Benno Straucher a publicat o actualizare

acum 4 ore

Primul război mondial și Consiliul Național Evreiesc În timpul primului război mondial, Straucher a sprijinit angajamentul Austro-Ungariei față de Puterile Centrale. Înainte ca Bucovina să fie transformată într-un câmp de luptă (vezi Ofensiva Brusilov), el, ca și alți lideri evrei, și-a exprimat speranța că victoriile de pe Frontul de răsărit împotriva Imperiului Rus vor însemna eficace emanciparea efectivă a evreilor ruși, precum și sfârșitul amenințărilor la adresa securității Europei. Curând după aceea, el a participat la o mare dezbatere politică privind crearea unei instituții centrale democratice în Austro-Ungaria, care a fost concepută ca o replică a Congresului Evreiesc American, un test de autonomie evreiască și un instrument în combaterea antisemitismului. Vorbind în 1916, el a oferit sprijinul său total pentru această inițiativă și a argumentat pentru înlocuirea celorlalte instituții reprezentative, dar acestei acțiuni i s-a opus lobby-ul non-sionist (care a preferat o structurăKehilla). Straucher a folosit ulterior tribuna Abgeordnetenhaus pentru a condamna violențele antisemite legate de diferitele schimbări politice. În primăvara anului 1918, la scurt timp după ce Austria a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk (9 februarie 1918) cu Republica Populară Ucraineană, acordându-i teritoriile revendicate de polonezi, el și-a exprimat teama că naționaliștii polonezi vor da vina pe evrei pentru…Citește mai mult

Benno Straucher a publicat o actualizare

acum 4 ore

Activități finale în Bucovina românească În anii următori, Benno Straucher a susținut o platformă pentru menținerea drepturilor evreilor din Bucovina și a comunității evreilor români. La începutul anilor 1920, el și adepții lui au început o cooperare strânsă cu Uniunea Evreilor Români (UER) a dr. Wilhelm Filderman, cu o activitate la nivel național. UER a eșuat în atragerea altor reprezentanți ai naționalismului evreiesc, cum ar fi sioniștii conduși de Ebner, vechiul rival al lui Straucher. UER a sprijinit inițial Partidul Poporului al generalului Alexandru Averescu (în ciuda semnelor că grupul avea afinități cu unele politici antisemite). Straucher a fost ales în Camera Deputaților din România pe lista lui Averescu la alegerile din 1920. Întreaga UER și-a acordat apoi sprijinul Partidului Național Liberal: la alegerile din 1922, alături de Nistor, fostul lider al Partidului Democrat al Uniunii din Bucovina, Straucher a susținut platforma național-liberală pentru Bucovina. În schimb, fracțiunea sionistă a lui Ebner a intrat în alianță cu Averescu și, la alegerile din 1926, această mutare a dus la alegerea lui Ebner în Camera Deputaților. La alegerile din 1927, Ebner s-a aliat cu Partidul Național Țărănesc și a fost reconfirmat ca deputat. Opunându-se alianței cu UER, el a format un club…Citește mai mult

Benno Straucher a adăugat o fotografie

acum 4 ore

R.I.P
Benno

Benno (Beniamin) Straucher (n. 11 august 1854, Rohozna, Bucovina, Imperiul Austriac – d. 5 noiembrie 1940, Cernăuți) a fost un avocat, politician și activist pe tărâm obștesc, fruntaș al comunității evreiești din Bucovina, care și-a desfășurat activitatea în timpul administrației imperiale austriece și române. Naționalist evreu influențat de liberalismul clasic și de sionism, el și-a avut oficiul în orașul Cernăuți. După 1897, a fost unul dintre reprezentanții Partidului Național Evreiesc în camera superioară a Parlamentului austriac. El și-a menținut acest loc pentru tot restul existenței Austro-Ungariei, după 1906 fondând și conducând Partidul Popular-Național Evreiesc. Orientarea politică a lui Straucher în apărarea intereselor și drepturilor evreilor din Bucovina era în opoziție față de cea a altor grupări, în special față de cea a Consiliului Național Evreiesc de factură sionistă condus de Mayer Ebner, care a devenit rivalul său personal. El a fost și deputat în Dieta Bucovinei. El a fost susținător al unei alianțe politice cu rutenii, colaborând cu Nicolae Wassilko în cadrul "Uniunii Liberale". Straucher, a susținut o versiune proprie a autonomismului evreiesc și a sprijinit și menținerea de legături strânse între evrei și germanii bucovineni, fiind în timpul primului război mondial un loialist al Imperiului habsburgic. La sfârșitul războiului,…Citește mai mult

Benno Straucher a adăugat o fotografie

acum 4 ore

R.I.P
Benno

În toate disputele sale electorale cu sionismul oficial, ideile lui Straucher erau, în mare măsură compatibile cu cele ale rivalilor săi: ele se concentrau asupra creării „unei identități, a unei încrederi în sine și a unei mândrii”; deși sionismul promova întoarcerea în Țara Israelului, puțini evrei bucovineni au luat de fapt drumul Palestinei. După Lichtblau și John, Straucher s-a pronunțat inițial pentru "un amestec neobișnuit de liberalism german și naționalism evreiesc — un fel de semi-sionism." Prin anii 1890, liderul evreu, pe care Lichtblau și John îl proclamau "cel mai important reprezentant politic al evreilor din Bucovina", a decis să pună capăt cooperării dintre evrei locali și etnicii germani și să se concentreze pe promovarea intereselor comunității sale - un gest care a rupt tradiția politicienilor de tipul lui Josef Fechner care votau la fel ca germanii.

Benno Straucher a adăugat o fotografie

acum 4 ore

R.I.P
Benno

Combaterea antisemitismului O parte semnificativă a activității lui Benno Straucher de dinainte de 1918 a fost dedicată combaterii antisemitismului: el însuși expus declarațiilor antisemite ale colegilor săi din parlament, Straucher a fost printre cei care au înfierat calomnia omorului ritual difuzată în timpul Afacerii Hilsner din 1899. În acelasi timp în cuvântările s-a arătat îngrijorat și de pericolul crescănd al pogromurilor la frontiera austriacă, în Imperiul Rus și în Regatul României. Potrivit lui Lichtblau și John, creșterea antisemitismului în rândul comunităților germane din Austria a fost un factor care a contribuit la ruptura dintre liberalismul german și cel evreiesc din Bucovina: Firește, acei evrei laici -a căror aculturație a fost una modernă, pentru care religia și tradițiile au o importanță redusă și pentru care cultura germană și-a asumat o dimensiune aproape mitologică ca un substitut pentru cultura tradițională la care au renunțat- au fost șocați de creșterea naționalismului antisemit german în provinciile vestice ale monarhiei, deoarece aceasta amenința viitorul propriei lor identități. Antisemitismul s-a exacerbat în mod deosebit pe ulița germană din Bucovina. Tensiunile germano-evreiești au ieșit la iveală la începutul anilor 1890, cand studenti germani au adoptat un antisemitism religios, punând bazele Societătii Germanilor Creștini din Bucovina (la care…Citește mai mult

Benno Straucher a publicat o actualizare

acum 4 ore

Bibliografie Amy Colin, Peter Rychlo, "Czernowitz/Cernăuți/Chernovtsy/Chernivtsi/Czernowcze: A Testing Ground for Pluralism", în Marcel Cornis-Pope, John Neubauer (ed.), History of the Literary Cultures of East-Central Europe, Vol. 2, John Benjamins, Amsterdam & Philadelphia, 2004, p. 57-77. ISBN 90-272-3453-1 Mariana Hausleitner, Die Rumänisierung der Bukowina, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, Munich, 2001. ISBN 3-486-56585-0 ro Daniel Hrenciuc, "Integrarea minorităților naționale din Bucovina în Regatul României Mari", în revista Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava' Codrul Cosminului, Nr. 12 (2006), p. 159-177 Albert Lichtblau, Michael John, "Jewries in Galicia and Bukovina, in Lemberg and Czernowitz. Two Divergent Examples of Jewish Communities in the Far East of the Austro–Hungarian Monarchy", în Sander L. Gilman, Milton Shain (eds.), Jewries at the Frontier: Accommodation, Identity, Conflict, University of Illinois Press, Urbana, 1999, p. 29-66. ISBN 0-252-06792-4 Irina Livezeanu, Cultural Politics in Greater Romania, Cornell University Press, Ithaca, 2000. ISBN 0-8014-8688-2 William O. McCagg, A History of Habsburg Jews, 1670-1918, Indiana University Press, Bloomington, 1988. ISBN 0-253-20649-9 Ezra Mendelsohn, The Jews of East Central Europe between the World Wars, Indiana University Press, Bloomington, 1987. ISBN 0-253-20418-6 Marsha L. Rozenblit, Reconstructing a National Identity: The Jews of Habsburg Austria during World War I, Oxford University Press US, New York etc., 2004.…Citește mai mult