🔍 MăreșteIn memoriam
Cantemir Rișcuția (n. 8 septembrie 1923, Cetatea Albă – d. 17 ianuarie 2003, București) a fost profesor universitar doctor în medicină, chirurgie și antropologie.
Cantemir Rișcuția a adăugat o fotografie
acum 5 zile
Cantemir Rișcuția (n. 8 septembrie 1923, Cetatea Albă – d. 17 ianuarie 2003, București) a fost profesor universitar doctor în medicină, chirurgie și antropologie.
Cantemir Rișcuția a adăugat o fotografie
acum 5 zile
Biografie Cantemir Rișcuția a fost fiul lui Moise Rișcuția, ofițer în armata austro-ungară, comandantul Gărzii Naționale Române din Arad. Între 1934–1942 urmează Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad. Între 1942–1949 urmează Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, devenind doctor în medicină și chirurgie și Facultatea de Biologie a Universității din București. În 1949 își susține teza de doctorat în antropologie, "Studiu asupra bipartiției malare la români", realizată la Institutul de Antropologie "Francisc Iosif Rainer". Inițial a lucrat ca și conservator de muzeu la Institutul de Antropologie, apoi asistent la Institutul "I. Cantacuzino". Între anii 1956-1993 este cercetător la Institutul de Cercetări Antropologice "Fr. I. Rainer", la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” și la Institutul "Victor Babeș" din București. Folosind metoda profesorului Mihail Mihailovici Gerasimov și propriile sale metode, ca foto stereometria, pe care le-a aplicat ulterior în Olanda și Germania, a realizat numeroase reconstituiri fizionomice, printre care cele de la Schela Cladovei și Vărăști și de asemenea, reconstituirea lui Homo erectus modjokertensis, pitecantrop din Indonezia. Împreună cu soția sa, Ioana–Irina Rișcuția, colaboratoarea sa permanentă, a efectuat un studiu amplu de antropologie a populației a peste 6.000 de locuitori din regiunea Apuseni. A colaborat…
Cantemir Rișcuția a lăsat un gând
acum 5 zile
O parte din lucrări 1951 „Expunerea muzeistică a evoluției omului prin tehnica picturii pe sticlă în negatoscop” 1964–1965: cinci microdiorame cu tema "Originea și evoluția omului" aflate la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” 1965: reconstituirile fizionomice pe serii de cranii, la cimitirele de la Histria, Târpești și Orlea utilizând metoda profesorului Mihail Mihailovici Gherasimov și metodele proprii 1965–1968: reconstituirea craniului și feței lui Homo erectus erectus Sangiran II pentru profesorul Gustav Heinrich Ralph von Koenigswald de la Universitatea din Utrecht 1967–1968: reconstituirea craniană și fizionomică a calotei de copil de Homo erectus de la Modjokerto din Java tot pentru profesorul Gustav Heinrich Ralph von Koenigswald de la Universitatea din Utrecht. Această reconstituire a fost filmată etapă cu etapă de către Studioul Cinematografic Alexandru Sahia, documentarul de 12 minute terminat în 1970 reprezentând o premieră mondială fiind difuzat la emisiunea Teleenciclopedia 1971–1973: reconstituirea feței unuia dintre martirii creștini descoperiți la Tropaeum Traiani 1972: reconstituirea fizionomică a femeii de la Steinheim (Homo sapiens praesapiens steinheimensis) la Universitatea din Braunschweig pentru profesorul Gottfried Kurth, când a fost invitat ca profesor‑oaspete (Gastprofessor) cu bursă Deutsche Forschungsgemeinschaft la mai multe institute de antropologie din Germania 1974 constată că urma de picior a Omului…