Cuviosul Gherontie de la Tismana

Cuviosul Gherontie de la Tismana a adăugat o fotografie

acum 3 zile

R.I.P
Cuviosul

Cuviosul Gherontie (n. 1934- d. 2018) a fost un monah nebun pentru Hristos, înmormântat la Mănăstirea Tismana.

Cuviosul Gherontie de la Tismana a adăugat o fotografie

acum 3 zile

R.I.P
Cuviosul

Origini și copilărie Gherontie s-a născut la 4 noiembrie 1934 în satul Viscri. A fost al doilea din cei trei copii al familiei Ioan și Elena Aldea, care-și câștigau existența din cultivarea pământului. La botez a primit numele George dar i se spunea Gheorghe sau Gheorghiță. Încă din copilărie, a avut o viață religioasă foarte intensă, marcată de interiorizare, post și rugăciune, motiv pentru care preocupările sale religioase au început să fie considerate exagerate și tot mai puțin înțelese, inclusiv în familie. La școala primară, era adesea surprins rugându-se, fapt pentru care era certat sau chiar pedepsit de învățător. Felul său diferit de a se comporta, lipsa unor reacții pe măsura răutăților celor din jur au atras ironiile copiilor din satul natal și a colegilor de școală, care au ajuns până la a-l umili.

Cuviosul Gherontie de la Tismana a lăsat un gând

acum 3 zile

Tinerețea și începuturile vieții monahale Mărturiile celor care l-au cunoscut în anii adolescenței vorbesc despre nevoințe duhovnicești, rugăciuni îndelungate și postiri aspre sau ajunări de câteva zile, chiar în perioade ale anului în care mergea alături de familie la lucrul câmpului. Viața sa religioasă era deja apropiată celei pe care o duc pustnicii, chiar dacă trăia în lume. Tot atunci, cei din jur au început să vadă în diferite situații și puterea rugăciunilor sale. În acei ani, a început să-l viziteze tot mai frecvent pe protosinghelul Modest Aldea, fratele tatălui său, stareț al Mănăstirii Ciolanu și apoi eclesiarh al Catedralei din Buzău, căruia i-a devenit o bună perioadă ucenic de chilie și de la care a învățat multe din tainele vieți monahale. Perioada de persecuție și scoaterea din monahism Iubitor cu toată ființa sa al vieții călugărești Cuviosul Gherontie a refuzat în toamna anului 1959 să părăsească Mănăstirea Ciolanu, așa cum puterea comunistă din România le cerea călugărilor tineri. Este momentul în care încep marile sale suferințe pentru credință. A fost închis o perioadă la penitenciarul Jilava, unde și-a continuat nevoințele ascetice, în pofida presiunilor care se făceau asupra sa de a renunța la viața monahală. După câteva zile în…Citește mai mult

Cuviosul Gherontie de la Tismana a lăsat un gând

acum 3 zile

Trecerea la cele veșnice și înmormântarea Dumnezeu i-a împlinit rugăciunea și dorința de a muri în Țara Sfântă. Sufletul său a plecat spre Cer, ca o nouă naștere, din chiar orașul Nașterii Celui pe care L-a iubit și L-a slăvit. În noaptea dinspre 12 spre 13 octombrie 2018, L-a așteptat pe Domnul în genunchi, la rugăciune, și a trecut în veșnicie văzând slava Lui, care i-a rămas până la mormânt pe chip și în ochii rămași deschiși. Afost adus din Betleem în țară, spre a fi înmormântat la Mănăstirea Tismana. De sfințenia Cuviosului Gherontie s-au încredințat toți cei care au văzut că, după opt zile, semnele firești ale morții nu i-au atins trupul.

Cuviosul Gherontie de la Tismana a lăsat un gând

acum 3 zile

Cinstire și moștenire spirituală Șirul de minuni făcute de Cuviosul Gherontie în timpul vieții a continuat și după moarte. Bolnavii care primesc tămăduire prin atingerea de obiecte purtate de el, de fotografia lui, de crucea de pe mormântul său, prin rugăciunea făcută cu credință, dau mărturie. Lucrările Cuviosului Gherontie au făcut obiectul unei expoziții, „Văzduhurile iconice și alte isprăvi iconice”, eveniment inedit, găzduit de Galeria Romană în a doua parte a lunii mai 2021. “Devenit cunoscut din ce în ce mai mult după plecarea sa, prin mărturisirile adunate în deja trei cărți, Cuviosul Gherontie se lasă descoperit acum și într-un alt mod, prin intermediul lucrărilor sale. Considerate uneori desene, alteori picturi, ele au fost realizate pentru a fi dăruite, ca semn al iubirii și purtării de grijă pentru semenii ce-i erau cunoscuți direct sau în mod tainic. (...) Lucrările sale conțin un mesaj unic, general valabil. «Ce-i mai principal, dragă? Sufletul!»” Octaviana Marincaș, specialist patrimoniu cultural