Pe 11 decembrie 1917, la mormântul din Poiana Vrânceanu a fost organizat un parastas la care au participat Regele Carol al II-lea, pe atunci principe moștenitor, comandantul corpului IV de armată, generalul Artur Văitoianu, și șeful Marelui Stat Major al Corpului, generalul Ion Manolescu, precum și un mare număr de ofițeri și soldați.

În iunie 1926, trupul lui Ion Grămadă a fost transportat cu onoruri militare în Suceava, orașul copilăriei, fiind înhumat cu mare ceremonie în Cimitirul Eroilor, sub o mare și frumoasă troiță de viteaz”.

Martirul Romanilor Bucovineni

Scrieri
Din Bucovina de altădată. Schițe istorice, ed. Institutului de Arte Grafice C. Sfetea, București, 1911;
Anteil der Rumänen an der Belagerung Wiens - teză de doctorat, nepublicată;
Scrieri literare, Institutul de Arte Grafice și Editură "Glasul Bucovinei", prefațată de "Studiu asupra vieții și operei lui" de Constantin Loghin, Cernăuți, 1924;
O broșură umoristică. Câteva reflexiuni la "Habsburgii și Românii" părintelui Victor Zaharovschi, ed. Societatea tipografică bucovineană, Cernăuți, 1909;
M. Eminescu. Contribuții la studiul vieții și operei sale, Heidelberg, 1914;
Societatea academică socială literară "România Jună" din Viena: 1871-1911, monografie istorică, Cernăuți, 1912;
Cartea sângelui, ed. Mușatinii, Suceava, 2002.

Ion Grămadă (n. 3 ianuarie 1886, Zaharești, Stroiești, Suceava, România – d. 27 august 1917, Cireșoaia, Bacău, România

Mormantul lui Ion Gramada.

Familia Grămadă, schiţă genealogică
Un sumar tablou genealogic, alcătuit cu consultarea urmaşilor din România şi Canada, relevă o familie închegată şi numeroasă.

În martie, iese din armată, după o bronşită evoluată în pleurezie din pricina climatului montan.
Ca urmare a acestui „catar acut bronşial” şi a unui prezumtiv defect la inimă, este reformat ca waffenunfähig – calitate însemnând inapt pentru continuarea serviciului militar însă apt cu păstrarea în evidenţe pe vreme de război – şi primeşte tresele de sergent teterist austriac şi „Patrouillenführer”.
Vara pleacă în Regat, unde vizitează cabinetul ministerial din Bucureşti al lui Al. Constantinescu, este primit cu bucurie de Nicolae Iorga, cu care se afla în corespondenţă, şi audiază cursurile sale de vară de la Vălenii de Munte. La îndemnul acestuia, începe să traducă lucrarea La Roumanie ou Histoire, langue, littérature, ortographie, statistique etc. des Roumains de J.A. Vaillant, apărută la Paris în 1844.
Toamna, se înscrie la Universitatea din Viena, nemulţumit de nivelul cursurilor de la Cernăuţi. Din acest oraş îi trimite un mesaj de adio Elvirei Morariu: “Stimată Domnişoară,/ Sînt şi rămîn în Viena, unde mă pregătesc pentru doctorat. Ce V-am spus au fost vorbe de care îmi pare rău acuma. (…) Să dea Dumnezeu să fim fericiţi”.