Eleftherios Venizelos

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Urmări Înfrângerea Greciei în războiul din 1897 a dus la unele mici pierderi teritoriale în nordul Tesaliei, plus despăgubiri de război de aproximativ 4.000000£, dar la o mare victorie diplomatică. Marile puteri (Regatul Unit, Franța, Rusia și Italia), după masacrul de la Heraklion de pe 25 august, au impus o soluție finală „Chestiunii Cretane”. Creta a fost proclamat sta autonom sub suzeranitatea otomană. Venizelos a jucat un rol important în negocierea acestei soluții, nu doar ca lider al rebelilor cretani, dar și ca diplomat priceput, comunicând frecvent cu amiralii marilor puteri. Cele patru mari puteri și-au asumat administrarea Cretei. Prințul George al Greciei, al doilea fiu al regelui George I, a fost numit Înalt comisar, iar Venizelos ministru de justiție (1899 – 1901) .

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Prințul George a fost numit Înalt comisar al Statului Cretan pentru un mandat de trei ani. Pe 13 decembrie 1898, el a sosit la Chania, unde s-a bucurat de o primire entuziastă. Pe27 aprilie 1899, Înaltul comisar a numit un Comitet executiv compus din principalii lideri de pe insulă. Venizelos a devenit ministru al justiției și a participat alături de ceilalți membri ai Comitetului să organizeze noul stat. Venizelos a propus pe 18 mai 1900 o serie de reforme juridice, care au dus însă la apariția primelor neînțelegeri ale politicianului cu prințul George. Prințul George a decis să călătorească în Europa și a anunțat populația că în timpul vizitelor sale în occident va cere marilor puteri să accepte unirea insulei cu Grecia, și că relațiile familiei sale îi vor fi de ajutor. Această declarație a fost făcută publică fără ca membrii Comitetului să o aprobe. Prințul nici măcar nu a avut precauția să-i prevină cu privire la această declarație. Venizelos i-a atras atenți prințului că este nimerit să dea speranțe populație pentru ceva care nu este realizabil în acel moment. Așa cum se așteptase Venizelos, marile puteri au respins cererile prințului George în timpul vizitei sale europene. Neînțelegerile dintre cei…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Eleftherios

Eleftherios Venizelos (numele complet Elefthérios Kyriákou Venizélos, în limba greacă: Ελευθέριος Κυριάκου Βενιζέλος; n. 23 august 1864, Mournies⁠(d), Creta⁠(d), Grecia – d. 18 martie 1936, Paris, Franța) a fost un revoluționar elen, om de stat remarcabil și lider carismatic de la începutul secolului al XX-lea. Venizelos a ocupat funcția de premier al Greciei în perioadele 1910–1920 și 1928–1932. Venizelos a avut o asemenea influență asupra afacerilor interne și externe ale Greciei, încât este considerat „făuritorul Greciei moderne” și a fost supranumit „Etnarhul”. Prima sa apariție pe scena internațională a avut loc odată cu asumarea unui rol important în procesul de obținere a autonomiei Statului Cretan, iar mai târziu, în cel de unirii Cretei cu Regatul Greciei. La scurtă vreme după acest moment, el a fost invitat în Grecia continentală să ajute la rezolvarea impasului în care se afla clasa politică elenă și să accepte funcția de premier. El a fost inițiatorul unor importante reforme constituționale și economice, care au pus bazele modernizării societății grecești, și a reorganizat atât armata terestră, cât și flota de război, pregătindu-le pentru evenimentele care aveau să vină. Mai înainte de izbucnirea Războaielor Balcanice din 1912–1913, Venizelos a jucat un rol de primă importanță în acceptarea…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Eleftherios

Strămoșii Membrii familiei lui Venizelos se numeau Cravvatas în secolul al XVIII-lea și locuiau în Mistra (Sparta). În timpul invaziei albanezilor în Peloponez în 1770, unul dintre membrii familiei Cravvatas , Venizelos Cravvatas, a reușit să scape în Creta, unde și-a întemeiat o familie. Urmașii săi au schimbat patronimicul în nume de familie, numindu-se „Venizelos”.

Eleftherios Venizelos a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Eleftherios

Familia și educația Eleftherios s-a născut Mournies, lângă Chania, în Creta, care pe acea vreme era sub stăpânirea Imperiului Otoman. El a fost fiul revoluționarului cretan Kyriakos Venizelos. Când a izbucnit revolta cretană din 1866 familia lui Venizelos a fost obligată să fugă insula Syros, datorită participării lui Kyriakos la mișcarea revoluționară. Familia Venizelos nu a putut să se întoarcă în Creta până în 1872, când Abdülaziz a dat o amnistie. Eleftherios a urmat cursurile liceului din Ermoupolis, (Syros), unde a obținut diploma în 1880. În 1881 a fost admis la Universitatea din Atena, la facultatea de drept. La finalul studiilor universitare a obținut diploma în drept cu note excelente. S-a reîntors în Creta în 1886 și a lucrat ca avocat la Chania. De-a lungul întregii sale vieți, Eleftherios s-a dovedit un tip studios și și-a îmbogățit continuu cunoștințele de engleză, italiană, germană și franceză.

Eleftherios Venizelos a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Eleftherios

Intrarea în viața politică Situația din Creta din anii tinereții lui Venizelos a fost foarte schimbătoare. Guvernul de la Constantinopol submina reformele, care erau făcute sub presiunile internaționale, în vreme ce cretanii nu-și doreau decât ca sultanul Abdul Hamid al II-lea să le acorde libertatea „necredincioșilor nerecunoscători”. Venizelos a intrat în bătălia politică în aceste condiții de instabilitate la alegerile electorale din 2 aprilie 1889 din partea partidului liberal. După ce a fost ales deputat, s-a distins pentru elocventă și opinii radicale.

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Cadru general Numeroasele rebeliuni din Creta din timpul și după Războiul de Independență al Greciei, (1821, 1833, 1841, 1858, 1866, 1878, 1889, 1895, 1897), rezultatul dorinței locuitorilor insulei de realizare a Enosis – unirea cu Grecia. În timpul revoluției cretane din 1866, cele două tabere, sub presiunea Marilor Puteri, au ajuns la o înțelegere, care a fost finalizată în Pactul de la Halepa. Mai târziu, acest pact a fost inclus în prevederile Tratatului de la Berlin, care suplimenta concesiunile acordate deja cretanilor. Pactul garanta în principal un grad mare de autoguvernare a grecilor din Creta, sperându-se în schimb limitarea dorinței lor de independență . În schimb, turcii cretani, care considerau insula parte inseparabilă a Imperiului Otoman, nu au fost mulțumiți de aceste reforme, deoarece considerau că în acest fel, administrația insulei era predată în mâinile grecilor creștini. În practică, autoritățile otomane nu au reușit să impună punerea în practică a Pactului, în acest fel alimentând tensiunile dintre cele două comunități. Autoritățile otomane au încercat în schimb să mențină ordinea prin transferarea pe insulă a unor forțe militare numeroase în perioada 1880 – 1896. De-a lungul acestei întregi perioade, „Chestiunea Cretană” a fost un motiv major de fricțiune între Grecia independentă…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Evenimentele de la Akrotiri Venizelos se afla în turneu electoral în această perioadă. De îndată ce „a văzut Canea în flăcări” , s-a grăbit să ajungă la Malaxa, lângă Chania, unde se formase un grup de aproximativ 2.000 de greci rebeli. Venizelos a devenit liderul acestui grup. El a propus unirea forțelor mai multor grupuri de insurgenți și atacul împotriva forțelor turce de la Akrotiri. Această acțiune ar fi permis obținerea controlului nu numai asupra regiunilor înalte din jurul Malxei, dar și a regiunilor de câmpie. Acțiunile lui Venizelos de la Akrotiri aveau să formeze miezul mitului viitor al politicianului. Au fost compuse versuri de către barzi populari, descriind acțiunile lui Venizelos la Akrotiri. În ziarele elene au apărut articole de fond în care au fost lăudate vitejia, clarviziunea și geniul diplomatic, care aveau să-i încununeze măreția viitoare . După cucerirea orașului Akrotiri, Venizelos a arborat drapelul Greciei. Forțele otomane au cerut sprijinul vaselor militare occidentale și i-au atacat pe rebeli. Navele marilor puteri au bombardat pozițiile rebelilor din Akrotiri. Drapelul elen a fost doborât în timpul bombardamentului naval, dar a fost arborat din nou. Acest moment a intrat de asemenea în folclorul legat de rebeliunea cretanilor și au dus…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilele soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub suzeranitatea sultanului. Poarta a răspuns trei zile mai târziu, acceptând în principiu propunerile, dar, pe 8 martie, guvernul elen a respins soluția marilor puteri, pe care o considera nesatisfăcătoare, insistând în schimb pentru unirea Cretei cu Grecia. Venizelos, ca reprezentant al rebelilor cretani, s-a întâlnit cu amiralii marilor puteri pe un vas de război rus pe 7 martie 1897. În ciuda faptului că nu au fost făcute progrese notabile în timpul discuțiilor, el a reușit să-i convingă pe amirali să-i ofere protecție în timpul unui turneu pe insulă, pentru a explora starea de spirit a populației față de autonomie și unire. La început, majoritatea populației insulei sprijinise unirea, dar, după evenimentele care aveau să urmeze în Tesalia, opinia cretanilor a devenit favorabilă autonomiei, ca un pas intermediar. Reacționând la ajutorul dat de guvernul de la Atena rebeliunii din Creta, otomanii au transferat o bună parte a armatei lor în Balcani, în nordul Tesaliei, în apropierea granițelor Greciei. La rândul ei, Grecia a întărit pozițiile armatei sale din regiune.…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Pe 10 martie 1905, cretanii revoltați s-au adunat la Theriso și au proclamat „unirea politică a Cretei cu Grecia într-un stat unic liber și constituțional” . Proclamația a fost înmânată marilor puteri, în fața cărora rebelii au susținut că aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a insulei și singura soluție logică a „Chestiunii Cretane” ar fi fost doar unirea cu Grecia. Înaltul comisar, care se bucura de sprijinul marilor puteri, a anunțat că se va folosi forța militară împotriva rebelilor. În perioada care a urmat, mai mulți deputați s-au alăturat lui Venizelos la Theriso. Consulii străini s-au întâlnit cu Venizelos la Mournies, într-o încercare de găsire a unui acord, dar fără niciun rezultat.

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Guvernul revoluționar a cerut ca Creta să primească un regim similar al Rumeliei Răsăritene. Marile puteri au proclamat pe 18 iulie legea marțială, dar rebelii nu s-au arătat impresionați. Pe 15 august, adunarea reprezentanților din Chania a votat în favoarea celor mai multe reforme propuse în Venizelos. După o întâlnire cu politicianul, consulii marilor puteri au acceptat reformele propuse. Aceasta a pus capăt revoltei de la Theriso și a dus la demisia prințului George din funcția de înalt comisar. Marile puteri au admis ca responsabilitatea pentru numirea noului înalt comisar să revină regelui George I al Greciei, prin aceasta anulând de facto suzeranitatea sultanului otoman. Un fost premier al Greciei, Alexandros Zaimis, a fost ales să exercite funcția de înalt comisar, iar ofițeri și subofițeri eleni au fost numiți să organizeze jandarmeria cretană. De îndată ce organizarea jandarmeriei s-a încheiat, trupele străine au început să se retragă de pe insulă. Această retragere a devenit o victorie personală a lui Venizelos, ceea ce i-a adus o mare faimă atât în Grecia și în alte state europene. După Revoluția Junilor Turci, Bulgaria și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman pe 5 octombrie 1908, iar o zi mai târziu, Franz Joseph, împăratul Austriei…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

În mai 1909, un grup de ofițeri ai armatei elene, încercând să urmeze exemplul Comitetului Unității și Progresului a Junilor Turci, au căutat să găsească o soluție pentru reformarea conducerii țării și să reorganizeze armata și au creat Liga Militară. Membrii Ligii și sprijinitorii lor, campați în august 1909 în suburbia Goudi a Atenei, au forțat guvernul condus de Dimitrios Rallis să demisioneze. A fost format un nou guvern în frunte cu Kiriakoulis Mavromichalis. A urmat o perioadă de presiune militară directă asupra Parlamentului, dar sprijinul popular pentru Ligă a scăzut rapid, când a devenit evident că ofițerii nu știau să-și pună în practică cererile. Impasul politic a fost depășit când Liga l-a invitat pe Venizelos să preia conducerea mișcării Venizelos s-a îndreptat către Atena și, după ce s-a consultat cu liderii Ligii Militare și cu reprezentanții partidelor politice, a propus un nou guvern și reformarea Parlamentului Elen. Propunerile sale au fost considerate primejdioase pentru scena politică elenă atât de rege cât și de politicienii greci. Temându-se de escaladarea crizei, regele George I a convocat în cele din urmă un consiliu de coroană și a recomandat liderilor politici acceptarea propunerilor lui Venizelos. După mai multe amânări, regele a accepta în…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Reformele din 1910 – 1914 Venizelos a încercat să impună o serie de reforme în domeniile politic, social, al educației și al literaturii, prin adoptarea unor compromisuri practice între tendințele conflictuale. În învățământ, de exemplu, curentul dinamic care era în favoarea folosirii limbii populare vorbite, greaca dimotică, a provocat reacțiile conservatorilor, care a dus la decizia constituțională în favoarea limbii „purificate” katharevousa, care ținea seama de precedentele clasice. Pe 20 mai 1911, a fost completată o revizuire a constituției, care se concentra pe întărirea libertăților individuale, introducerea măsurilor pentru facilitarea muncii parlamentului, obligativitatea învățământului primar, dreptul cu privire la exproprieri, numirea funcționarilor publici, angajarea specialiștilor străini în reorganizarea administrației și a forțelor armate, reînființarea Consiliului de Stat și simplificare procedurilor pentru reformarea constituției. obiectivul acestui program de reforme era consolidarea securității sociale și domnia legii, ca și dezvoltarea și creșterea potențialului productiv al țării. Rolul conducător în acest proces i-a revenit Ministerului Economiei Naționale. Acest minister, din momentul creării sale în 1911, a fost condus de Emmanuel Benakis, un negustor elen grec din Egipt și bun prieten al lui Venizelos. Între 1911 și 1912, au fost emise o serie de legi care vizau domeniul legislației muncii. Au fost puse în…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

În acele vremuri au existat o serie de contacte diplomatice cu Imperiul Otoman pentru inițierea reformelor în Macedonia și Tracia, (aflate sub dominația Imperiului Otoman), pentru îmbunătățirea condițiilor de trai a populației creștine. Eșecul unor asemenea reforme a lăsat grecilor o singură opțiune, și anume alungarea turcilor din Balcani, o soluție împărtășită și de alte state balcanice. O asemenea soluție a fost considerată realistă de către Venizelos, în condițiile în care Turcia se afla într-o perioadă de tranziție constituțională, iar sistemul ei administrativ era dezorganizat și slăbit. În plus, Turcia nu dispunea de o flotă capabilă să-i transporte forțele militare și proviziile din Asia Mică în Europa, în vreme ce flota elenă domina Marea Egee. Venizelos nu a dorit să-și implice țara într-un conflict major, cel puțin atâta vreme cât armata de uscat și flota elenă nu erau complet reorganizate (un efort susținut în acest scop începuse încă de pe vremea mandatului lui Georgios Theotokis), iar economia Greciei nu era revitalizată. În aceste condiții, Venizelos le-a propus turcilor recunoașterea dreptului cretanilor să-și trimită deputați în parlamentul elen, ca o soluție pentru rezolvarea „Chestiunii Cretane”. Junii Turci aflați la conducere la Constantinopol se simțeau foarte încrezători după victoria din războiul greco-turc…Citește mai mult

Eleftherios Venizelos a publicat o actualizare

acum 3 ore

Atunci când Venizelos a constatat că nu se fac progrese în „Chestiunea Cretană” și nedorind ca țara să rămână inactivă, ca în timpul războiul ruso-turc din 1877, când neutralitatea îndepărtase Grecia de participarea la discuțiile de pace, a decis să se alăture altor state balcanice (Serbia, Bulgaria și Muntenegru) și alianței lor, Liga Balcanică. Prințul moștenitor Constantin a fost trimis ca reprezentant al Grecie la Sofia, iar în 1911 studenții bulgari au fost invitați la Atena. Aceste evenimente au avut un ecou pozitiv în cele două capitale, iar pe 30 mai 1912 Grecia și Bulgaria au semnat un tratat care prevedea sprijin mutual în cazul unui atac turcesc. Negocierile cu Serbia au fost încheiate și un tratat similar a fost semnat la începutul anului 1913. Muntenegru a fost cel care a deschis ostilitățile, declarând război Turciei pe 8 octombrie 1912. Pe 18 octombrie 1912 aliații balcanici au declarat război Turciei. Începuseră luptele Primului Război Balcanic. Pe 1 octombrie Venizelos a anunțat intenția de declarare a războiului în sesiunea ordinară a parlamentului. În aceeași ședință a anunțat acceptarea deputaților cretani în rândurile parlamentarilor de la Atena și unirea Cretei cu Grecia, punând astfel capăt „Chestiunii Cretane”. Populația elenă a primit vestea…Citește mai mult