Elena Văcărescu

Elena Văcărescu a adăugat o fotografie

acum 4 ore

Elena Văcărescu (cunoscută și ca Hélène Vacaresco, n. 21 septembrie 1864, București, Principatele Unite Române – d. 17 februarie 1947, Paris, Franța) a fost o poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de piese de teatru și traducătoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris. A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de Regele Carol I și de guvern.

R.I.P
Elena

Elena Văcărescu a adăugat o fotografie

acum 4 ore

== Biografie == S-a născut la București la 21 septembrie 1864 într-o foarte veche și vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. („Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”). Primește o educație aleasă. A studiat la Sorbona cursuri de Literatură, Filosofie, Estetică, Istorie și Mitologie. Revenită în țară, în 1888, Elena Văcărescu face parte, ca domnișoară de onoare, din suita reginei Elisabeta. În această calitate, se familiarizează cu viața de curte la palatul din București, la Cotroceni și la Sinaia (Peleș). Începe să scrie, creația sa literară fiind remarcată de scriitori celebri, precum Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu și Mihai Eminescu. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca, după un scurt popas în țară, în 1895, să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886, publicând la Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus, în limba franceză, din poeziile lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, George Topârceanu, Ion Minulescu, Ion Vinea. În aprilie sau mai 1891 se logodește cu prințul Ferdinand, viitorul rege al României, însă, o lună mai târziu, este nevoită să desfacă logodna și să părăsească țara, însoțită de regina Elisabeta, după ce Consiliul de Coroană și prim-ministrul Lascăr Catargiu s-au opus acestei legături, motivând că prințul este obligat să se căsătorească cu o principesă de origine străină. Acest moment i-a marcat, pentru totdeauna, existența și opera, așa cum este evocat în literatura memorialistică a Elenei Văcărescu. În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. A conferențiat în Belgia, Elveția, Franța, Italia, Spania. Începând din anul 1919 este numită, de către regele României, ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor, pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu. În anul 1945 este consilier cultural al Legației Române de la Paris. Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor. Lucrările sale au fost traduse în diverse limbi: italiană, chineză, engleză, olandeză și daneză.

R.I.P
Elena

Elena Văcărescu a adăugat o fotografie

acum 4 ore

=== Ediții românești === Scrieri alese; Țara mea (1977) Memorii (1989) Hoinari în țara zânelor (1991) [1] Arhivat în 28 septembrie 2007, la Wayback Machine.

R.I.P
Elena

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

=== Nicolae Iorga === „Toate popoarele cuprind în cadrul vieții lor sufletești ceea ce s-a scris de persoane aparținându-le în alte limbi.”

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

=== Camil Petrescu === „N-a fost niciodată despărțită de țara în limba căreia n-a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi.”

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

== Bibliografie == Chihaia, Lăcrămioara (1999), Dicționar Enciclopedic Ilustrat. 61635 de articole, 96338 de definiții, 2320 de ilustrații, Chișinău: Editura Cartier, ISBN 9975-949-64-9 Ștefan, I.M.; V., Firoiu (1975), Sub semnul Minervei: femei de seamă din trecutul românesc, București: Editura Politică Rusu, Dorina N. (1996), Membrii Academiei Române, 1866-1996. Mic dicționar, Iași: Editura A92 Țarălungă, Ecaterina (2011), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2 Dogaru, Petre (2002), Casa Regală, femeile fatale, masoneria și dictatorii secolului XX, București, Aldo Press, p. 43

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

Vă mai amintiți de... Elena Văcărescu, 3 august 2010, Eliza Zdru, Adevărul Iubire regeasca pentru o domnișoara de onoare, 7 iunie 2004, Eugenia Mihalcea, Roxana Roseti, Jurnalul Național PORTRET: Elena Văcărescu – prima femeie primită în Academie Iubirea interzisă dintre principele Ferdinand și Elena Văcărescu: „Majestate, aiasta nu se poate!“ Amintiri despre Elena Văcărescu în arhive

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

=== Șerban Cioculescu === „Așa cum se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el țara întreagă, ne putem minuna de sensibilitatea exponențială a înzestratei poete de limbă franceză, care cu fapta, cu cuvântul și cu versul, el însuși acțiune, a stat necontenit în serviciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă.”

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

== Opere traduse == A última conçao do cobzar. Trad. Nelson Vainer. În: VAINER, Nelson. Antologia da poesia romena. 1966, p.209-212. Chants d'aurore. Paris, A. Lemerre, 1886. 122p. Lieder aus dem Dimbovitzathal. /Der rhapsode der Dimbovitza/. Aus dem Volksmunde gesammelt von Helene Vacaresco. Ins Deutsche ubertragen von Carmen Sylva. Bonn: Emil Strauss, 1889. 214p. Canti della valle del Dimbowitza, raccolti dalla bocca del popolo. /Tr. in tedesco da Carmen Silva. Ed. in italiano da Anna Miliani Vallemani/. Citta di Castello, Tipografia dello Stabilimiento S. Lapi, 1891. 288p. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs. Second series. Collected from the peasants by Helene Vacaresco, tr. by Carmen Sylva and Alma Strettell. London: Osgood, McIlvaine & Co., 1892. VIII, 130p. - Idem 1894. L'ame sereine. Paris: A. Lemerre, 1896. 246p. Le Rhapsode de la Dimbovitza. Chansons, ballades roumaines. Recueillies par Helene Vacaresco. Paris: A. Lemerre, 1899. VIII, 380p. - Der rhapsode der Dimbovitza. /Prelucrare/. Lueurs et flammes. Paris: Plon-Nourrit et Cie, 1903. 200p. Kings and queens I have known. New York; London: Harper & Bros., 1904. 319p. (History of women). Songs of the valiant voivode, and other strange folklore, for the first time collected from Roumanian peasants and set forth in English. London: Harper and brothers, /1905/. XII, 238p. The king's wife. London: T.W. Laurie, /1907/. VII, 274p. (Laurie's colonial library). Nuits d'Orient. Folklore roumain. Paris: Bibliotheque Internationale d'Edition E. Sansot, 1907. 96p. (Petite Collection „Scripta Brevia“)./Prelucrare/. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs. Collected from the peasants by Helene Vacaresco ; translated by Carmen Sylva and Alma Strette London: Harper, 1908. XII, 271p. Le Jardin passionne. Paris: Plon-Nourrit, 1908. 225p. Rois et Reines que j'ai connus. /Trad. de l'anglais par Gastane Jeffry/. Paris: Bibliotheque internationale d'editions E. Sansot, 1908. 274p. Vlachika laika tragoudia. Apo ta Gallika. Metaphrastes Metros Despoines. Lontra: Rounce, 1908. 102p. Amor vincit. /Roman/. Paris: Plon-Nourrit, 1909. 280p. Le Cobzar. Drame lyrique en 2 actes /in verse de H. Vacaresco & Paul Milliet. Partition piano et chant reduite par Gabiella Ferrari/. Paris: Enoch, 1910* Roemeensche volksliederen en balladen. /Verz. door Helene VacarescoIn Hollandsche verzen naar Fransch proza bewerkt door Helene Lapidoth-Swarth/. Amsterdam: Maatschappij voor Goede en Goedkoope, /1909/. 366p., il. (Nederlandsche bibliotheek). Royal lovers. The adventures of two empresses. New York: J. Lane Co., 1910. 307p. /„ Acknowledgment ... due to Mr. Hughes Massie for his collaboration“). The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs collected from the peasants. /Tr. by Carmen Sylva and Alma Strettell/. London: Harper & Brothers, 1911. XII, 274p. / Includes the songs published under the same title in 1892, and the second series, 1894, with additional poems/. Le sortilege. /Roman/. Paris: Librairie Plon, Plon-Nourrit, 1911. 292p. Le Cobzar. Drame lyrique en 2 actes /in verse de H. Vacaresco & Paul Milliet. Partition piano et chant reduite par Gabiella Ferrari/. Paris: Enoch, 1912. 36p. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs collected from the peasants. /Tr. by Carmen Sylva and Alma Strettell/. London; New York: Harper & Brothers, 1914. XII, 274p. La Dormeuse eveille. Paris: Plon-Nourrit, 1914. 317p. Dans l'or du soir. Paris: Bloud & Gay, /1927/. 132p. (Cahiers feminins, 7). /Prelucrare/. Projections colorees. 15 conferences. Les parfums de l'Italie. Princesses de legendes. Au pays des fees. Paris: M. Lessage, /1932?/. 2p. l.,III-V, /1/p., 1l., 9 341, /1/p., 2l. Memorial sur le mode mineur. Paris: La Jeune Parque, 1946. 275p. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs collected from the peasants. /Translated by Carmen Sylva and Alma Strettell/. /New York/: B. Bloom, 1971. XIII, 130p. Ausgew. Werke. Gedichte = Scrieri alese. Ed. ingr., pref., note si bibliografie de Ion Stavarus. Bucuresti: Ed. Minerva, 1975. XXXVIII, 382p., il Helene Vacaresco. Une grande europeeenne. Édition soignee et avant-propos par Constantin I. Turcu. Bucarest: Éditions de la Fondation culturelle Roumaine, 1996. 191p., il.

Elena Văcărescu a publicat o actualizare

acum 4 ore

=== Ion Stăvăruș === „Deocamdată în linie directă din spița glorioasă a Văcăreștilor - poeți (nepoată a lui Iancu, autorul "Primăverii amorului"), Elena Văcărescu a încheiat șirul strămoșilor care au răspuns, cu pana și inima, celebrului Testament al lui Ienăchiță. Prin opera literară cât și prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste și cu ambiție, de la vârsta adolescenței la octogenat, în slujba culturii române și afirmării spiritului național dincolo de meridianul locului.”