🔍 MăreșteIn memoriam
Ernő Foerk (până în 1906 Förk; n. 3 februarie 1868, Timișoara, Austro-Ungaria – d. 26 ianuarie 1934, Budapesta, Regatul Ungariei) a fost arhitect maghiar, profesor și director al Școlii Superioare de Construcții și membru al Societății Maghiare a Inginerilor și Arhitecților.
Ernő Foerk a adăugat o fotografie
acum 2 ore
Ernő Foerk (până în 1906 Förk; n. 3 februarie 1868, Timișoara, Austro-Ungaria – d. 26 ianuarie 1934, Budapesta, Regatul Ungariei) a fost arhitect maghiar, profesor și director al Școlii Superioare de Construcții și membru al Societății Maghiare a Inginerilor și Arhitecților.
Ernő Foerk a adăugat o fotografie
acum 2 ore
== Biografie == S-a născut la Timișoara. Tatăl său, Károly Gusztáv Förk (d. 5 octombrie 1884), de origine germană, era proprietar de tipografie și editor al ziarului Neue Temesvarer Zeitung.
Ernő Foerk a publicat o actualizare
acum 2 ore
== Selecție de clădiri == 1903: Clădirea Poștei, Zagreb – împreună cu Gyula Sándy 1904: Conacul Tüköry, Diósszentpál 1908: Mănăstirea Martonosi 1910: Biserica Sf. Ștefan, Fajsz – împreună cu Gyula Petrovácz 1912–1913: Noua parohie din Martonosi 1912: Primăria din Kalocsa – împreună cu Gyula Petrovácz 1913–1930: Biserica Votivă, Szeged 1914–1918: Biserica romano-catolică Vállaj 1914–1916: Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara (actual Căminele 1–2 ale Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”) 1926–1927: Școala Profesională de Stat pentru Industria Lemnului și Metalelor, astăzi: Liceul Profesional Tehnic Bilingv și Gimnaziul Újpest, Budapesta, str. Görgey Artúr, nr. 26., Újpest 1929–1930: Biserica Sf. Mihail, Budapesta, str. Babér, nr. 17/b 1932–1933: Biserica saleziană Sf. Quirin, Szombathely, Piața Szalézi, nr. 7.
Ernő Foerk a publicat o actualizare
acum 2 ore
== In memoriam == Odihnește în cripta Bisericii Votaționale din Szeged, unde din 1934 există o placă comemorativă cu basorelief realizată de István Tóth. În 1984, Muzeul de Arhitectură al Oficiului Național pentru Monumente a organizat o expoziție comemorativă. La fosta sa locuință din Óbuda (Föld utca 61) există o placă memorială din 2004.
Ernő Foerk a publicat o actualizare
acum 2 ore
== Legături externe == Povestea arhitectului timișorean care a proiectat Domul din Szeged, Poșta din Zagreb și Seminarul din Timișoara Biserica Sf. Iosif de pe Bulevardul Traian împlinește 100 de ani Arhivat în 25 februarie 2021, la Wayback Machine.
Ernő Foerk a publicat o actualizare
acum 2 ore
A urmat studiile secundare din localitate, și cu o bursă oferită de orașul natal, a început studiile la secția de sculptură a Școlii de Arte Industriale din Budapesta, schimbând ulterior orientarea către arhitectură și artă industrială. După absolvirea școlii, în 1888 a lucrat în biroul arhitectului József Puchner. În 1889 a câștigat prin concurs „Bursa Regală” („Király-ösztöndíj”), ceea ce i-a permis să se înscrie, în același an, Academia de Arte Frumoase din Viena, unde a fost elev al arhitectului Friedrich von Schmidt. A devenit în scurt timp membru al asociației „Wiener Bauhütte”, iar în timpul liber a realizat relevee și desene ale monumentelor istorice din Austria. În timpul studiilor, a efectuat excursii de studiu în nordul Italiei, ceea ce i-a influențat aprecierea pentru arhitectura cu cărămidă în stil lombard. Studiile la Viena i-au influențat orientarea spre istoricism și monumente istorice. În perioada petrecută la academie, a câștigat de trei ori premii în concursuri academice. După absolvire, în 1892, s-a întors în Ungaria și s-a angajat în biroul lui Imre Steindl, participând la elaborarea proiectelor interioare ale Parlament al Ungariei, unde până în 1901 a realizat desene și a condus lucrările de decorațiuni interioare. Între 1894 și 1901 a activat ca asistent al profesorului Imre Steindl, la Universitatea Tehnică din Budapesta, iar în 1898 a a devenit profesor titular în 1898, ocupându-se inițial de cursuri de zidărie și dulgherie, iar ulterior de estetică arhitecturală și istoria arhitecturii. A desfășurat o intensă activitate pedagogică și instituțională, fiind președinte al comisiei disciplinare pentru învățământul tehnic (1920) și membru permanent al Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice (din 1911). Împreună cu elevii săi, a efectuat studii privind starea monumentelor istorice din Ungaria, rezultatele fiind publicate în șase volume până în 1917, inclusiv despre bisericile fortificate ale sașilor din Transilvania, monumentele din Szepes, monumentele turcești din Ungaria și arhitectura rurală maghiară. Din 1899 și până la sfârșitul vieții a ținut un jurnal în care a notat: „Ca profesor, sunt angajat doar față de stat, și nu față de orice constructor sau investitor.” A întreținut corespondență cu artiști maghiari importanți, printre care dr. Gyula Forster, președinte al Comitetului Național pentru Monumente. Foerk nu a fost un arhitect de tip antreprenorial („baumeister”) care întreține un mare birou, ci își desfășura activitatea personal, acordând importanță creației proprii. În jurnalul său nota: „Nu voi fi un arhitect practic; există suficienți oameni pentru aceasta. Dacă nu pot crea, mai bine nu cer nimic.” Foerk nu a investit în imobile sau afaceri și a locuit inițial în chirie. În 1906 s-a mutat într-o casă cu un singur nivel, ridicată pe strada Föld din Óbuda, într-o zonă rurală, pe atunci, unde a locuit cu cei șase copii, patru fiice și doi fii, până la deces. În paralel cu activitatea sa profesională, a fost membru activ în mai multe organizații: Asociația Inginerilor și Arhitecților Maghiari, Uniunea Arhitecților, Societatea de Arte Frumoase, Societatea de Arte Industriale, Comitetul Național pentru Monumente, participând la viața artistică, științifică și culturală. În 1919 a făcut parte din Comisia pentru Examinarea Constructorilor Autorizați, iar în 1920 a fost numit președinte al Comisiei Disciplinare pentru Învățământul Tehnic. Începând din 1912 a coordonat campaniile de documentare organizate în vacanțele școlare, materializate în mai multe fascicule tipărite. În 1917–1918, la solicitarea Academiei Ungare de Științe, a efectuat călătorii de cercetare în Albania și Serbia, în scopul inventarierii monumentelor. A întocmit rapoarte asupra bisericii Sf. Ștefan din Kalocsa, asupra apeductului și cuptoarelor de cărămidă din Aquincum, a studiat terenuri și situri arheologice la Oradea, Cenadu vechi și Székesfehérvár. Pentru activitatea sa a fost distins cu medalii la Expoziția Milenară din 1896, la expoziția din Timișoara (1897), la Expoziția Mondială de la Praga (1900) și la cea de la Milano (1900). În 1906 a fost decorat cu Ordinul Franz Joseph în grad de cavaler, iar în 1927, Uniunea Arhitecților Maghiari i-a acordat Premiul Ernő Hollán. S-a pensionat în 1929 și a fost înmormântat în cripta Bisericii Votive din Szeged.
Ernő Foerk a publicat o actualizare
acum 2 ore
== Activitate profesională == Pe lângă activitatea didactică, a participat la renovarea mai multor monumente istorice, inclusiv la restaurarea catedralei din Kalocsa, a bisericii reformate din Ócsa și a unor monumente medievale din Ács, Kalocsa și Székesfehérvár. Stilul său arhitectural este caracterizat de istoricism și eclectism, cu utilizarea frecventă a elementelor romanice și gotice. A luat parte la majoritatea concursurilor maghiare și internaționale importante, câștigând premii și contracte. Și-a început activitatea profesională prin concursuri de proiectare, obținând în 1899 și 1901 premiul I pentru proiectul sinagogii din Budapesta. Ulterior a participat la numeroase competiții, câștigând premii împreună cu Gyula Sándy pentru palatele poștale din Zagreb (1903) și Bratislava, și pentru înălțarea turnurilor bisericilor din Nagykőrös (1907) și Breznóbánya, iar în mod independent pentru sinagoga din Trieste, Catedrala Votivă din Szeged, biserica memorială din Timișoara, Palatul Trezoreriei din Bratislava și alte proiecte de amploare. A realizat și conacul Tüköry din Diósszentpál (1904) și a construit numeroase biserici pe teritoriul eparhiei arhiepiscopale de la Kalocsa între 1907 și 1911, împreună cu Gyula Petrovácz. Printre competițiile la care a participat se numără și cea de proiectare a Catedralei din Szeged, în 1904, alături de Gyula Sándy, unde proiectul acestora a obținut locul 3 (premiul întâi nefiind acordat). Împreună cu Gyula Petrovácz a construit, începând din 1905, un număr de 16 biserici noi pe teritoriul Arhiepiscopiei de Kalocsa, a efectuat extinderi și restaurări de lăcașuri de cult, a proiectat primăria și a restaurat catedrala din Kalocsa, gimnaziul arhiepiscopal din Nagyszombat (1914), Școala Profesională de Stat pentru Industria Lemnului și Metalelor din Újpest (1926–1927), castelul Odescalchi din Tuzsér, biserica romanică din Ócsa (1922–1924), biserica dominicană din Budapesta (1929–1930), biserica salesiană Sf. Quirin din Szombathely (1932–1933), precum și alte construcții. În perioada 1913–1930 Foerk a coordonat construcția Catedralei Votive din Szeged, adaptând planurile lui Frigyes Schulek pentru a obține o soluție tehnică și economică fezabilă. A mărit înălțimea turnurilor de la 76 m la 93 m, le-a deplasat în direcția altarului, a accentuat fațada principală și a plasat o rozetă neogotică deasupra intrării principale. Cupola a fost redusă ca proporții, iar fațada din piatră albă a fost înlocuită cu cărămidă, păstrând doar decorațiunile și basoreliefurile din piatră. Pentru execuția sculpturilor și basoreliefului, Foerk a colaborat cu sculptorul István Tóth, cunoscut din perioada studenției la Academia de Arte Frumoase din Viena. Colaborarea lor a continuat și pe parcursul Primului Război Mondial, realizând planurile decorative și modelele sculpturilor. În aprilie 1923, lucrările au fost reluate, iar în august 1924 s-a finalizat cupola, permițând amenajarea altarului lateral de către Tóth István. În 1921 a fost însărcinat cu restaurarea unor monumente din epoca Árpádiană de la Ács. Din activitatea sa publicistică se remarcă lucrarea „Árpádkori templomaink típusa” (în traducere: Tipurile noastre de biserici din epoca Árpádiană), pentru care a primit Premiul Ernő Hollán în 1927.
Ernő Foerk a publicat o actualizare
acum 2 ore
== Publicații == Alaktan; Kunstädter soksz., Budapesta, s.a. Építészettörténet; Kunstädter Ny. Budapesta, 191? A kalocsai érseki főegyházmegye újabb templomépítkezései 1907–1911; tervezték és vezették Foerk Ernő, Petrovácz Gyula; Élet Ny., Budapesta, 1912 Olasz levelek; Korvin Ny., Budapesta, 1912 Állószerkezetek alaktana (1913) A szegedi Fogadalmi templom építőtervei (1914) A kalocsai székesegyház (1915) Az óbudai aquaeductus in: Budapest régiségei (1923) Alaktan [Litogr.] (1927) A szerb-ortodox templomtípus fejlődése (1927) A magyar épitőművészet rövid története. Magyar műemlékek nyomán; szerzői, Kecskemét, 1929 Sopron barokk polgárházai (1929) Az építészeti stílusok fejlődése. Foerk Ernő előadásai nyomán; Vörösváry soksz., Budapesta, 1932 Vignola oszloprendjei (1932) A Magyar Királyi Állami Felső Építő Ipariskola szünidei felvételei (1912-1942) (2002) Török emlékek Magyarországban / Macaristan'daki tarihi Türk eserleri; ford. Kraus Zsófia; Török Együttműködési és Koordinációs Ügynökség Budapesti Koordinációs Irodája [TIKA], Budapesta, 2016