🔍 MăreșteIn memoriam
Gabriel Narutowicz (n. 17 martie 1865, Telšiai, Gubernia Kovno(d), Imperiul Rus – d. 16 decembrie 1922, Varșovia, Polonia) a fost un profesor polono-lituanian de inginerie hidroelectrică la Universitatea din Zurich, Elveția, Ministrul Lucrărilor Publice din Polonia (1920–21), Ministrul Afacerilor Externe (1922) și primul președinte din A Doua Republică Poloneză.
Gabriel Narutowicz a adăugat o fotografie
acum 9 ore
Gabriel Narutowicz (n. 17 martie 1865, Telšiai, Gubernia Kovno(d), Imperiul Rus – d. 16 decembrie 1922, Varșovia, Polonia) a fost un profesor polono-lituanian de inginerie hidroelectrică la Universitatea din Zurich, Elveția, Ministrul Lucrărilor Publice din Polonia (1920–21), Ministrul Afacerilor Externe (1922) și primul președinte din A Doua Republică Poloneză.
Gabriel Narutowicz a adăugat o fotografie
acum 9 ore
Familie Gabriel Narutowicz s-a născut într-o familie nobilă polono-lituaniană în Telšiai, Lituania, care era o parte din Imperiul Rus (după împărțită de mai devreme a Uniunii statale polono-lituaniene). Tatăl său, Jan Narutowicz, a fost un judecător local și un arendaș din satul Samogiția, Brėvikiai. Ca urmare a participării lui la Revoluția poloneză din 1863 împotriva Imperiului Rus, el a fost condamnat la un an de închisoare; el murit când Gabriel avea doar un an. Mama lui Gabriel, Wiktoria Szczepkowska, a fost a treia soție a lui Jan. După moartea soțului ei, ea și-a crescut fii singură. O femeie educată, fascinată de filosofia Epocii Luminilor, ea a avut o mare influență în dezvoltarea viziunea lui Gabriel și a fraților săi asupra lumii. În 1873 ea s-a mutat la Liepāja, Letonia, astfel încât copiii ei nu au fost nevoiți să învețe la o școală rusă, deoarece după revolta din 1863, procesul de rusificare s-a intensificat. După ce Lituania și-a recâștigat independența în 1918, fratele lui Gabriel Narutowicz, Stanisław Narutowicz, a devenit un cetățean lituanian. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, Stanisław a devenit un membru din Consiliul Lituaniei, parlamentul lituanian provizoriu. El a semnat Declarația de Independență a Lituaniei pe 16 februarie 1918.
Gabriel Narutowicz a adăugat o fotografie
acum 9 ore
După ce a pierdut alegerile, Gabriel Narutowicz a continuat să fie Ministru al Afacerilor Externe în guvernul lui Julian Nowak. El a fost surprins de faptul că în luna decembrie a fost ales să fie unul dintre candidații la alegerile prezidențiale. Chiar Józef Piłsudski îl descuraja să candideze la alegeri. La început a vrut să refuze propunerea membrilor Partidului Popular Polonez „Wyzwolenie” (poloneză Polskie Stronnictwo Ludowe “Wyzwolenie - PSL “Wyzwolenie”) dar în cele din urmă a acceptat. La acea vreme (conform Constituția Poloniei din 1921) președintele era ales de Adunarea Națională (poloneză Zgromadzenie Narodowe – Seim și Senat). Nu a existat nici un câștigător după primul tur de scrutin. În runda următoare, candidatul socialist, Ignacy Daszyński, a fost eliminat, dar oricum nimeni nu a câștigat. Următorii candidați care au fost eliminați din scrutin sunt: candidatul grupărilor unite ale minorităților naționale, Jan Baudouin de Courtenay și Stanisław Wojciechowski (susținut de o parte din stânga). În ultima rundă, care trebuia să fie decisivă, au rămas doi candidați: contele Maurycy Zamoyski (având legături cu mișcarea de dreapta Democrația Națională) și Gabriel Narutowicz (susținut de unele partide de stânga și minorități naționale). Narutowicz a câștigat datorită voturilor celor de stânga, minorităților naționale (care s-au…
Gabriel Narutowicz a lăsat un gând
acum 9 ore
Președinție Gabriel Narutowicz a fost președintele Republicii Polone doar cinci zile. El și-a depus jurământul la 11 decembrie 1922. Mai devreme, în aceeași zi, adversarii alegerii sale au încercat să-l împiedice pe președintele ales să ajungă la Seim prin blocarea străzilor și aruncarea de noroi în cortegiul său. Narutowicz se simțea stânjenit de convingerea larg răspândită că el a fost un politician de stânga. El a devenit candidat al Partidului Țărănesc polonez „Wyzwolenie” din întâmplare; de asemenea nu se aștepta ca el să câștige alegerile (în primul tur de scrutin Narutowicz a câștigat doar 62 de voturi; în timp ce Maurycy Zamoyski – 222). În timpul primei sale zile de la preluarea mandatului, Gabriel Narutowicz s-a întâlnit cu reprezentanții Partidului Creștin Democrat și Cardinalul Aleksander Kakowski. Narutowicz și-a dat seama că ar fi imposibil să formeze un guvern majoritar în Parlament, așa că a făcut o încercare de a crea un guvern dincolo de domeniul de aplicare al Parlamentului. Ca un gest a politicii de dreapta, el a oferit postul de ministru al Afacerilor Externe recentului său oponent, Maurycy Zamoyski.
Gabriel Narutowicz a lăsat un gând
acum 9 ore
La doar cinci zile după preluarea mandatului, pe 16 decembrie 1922, Narutowicz a fost asasinat în timp ce participa la o expoziție de artă, în Galeria Națională de Artă „Zachęta”. Asasinul a fost un pictor, Eligiusz Niewiadomski, care a avut legături cu aripa dreaptă a Partidului Național Democrat. Uciderea lui Narutowicz a fost punctul culminant al unei campanii de propagandă agresivă împotriva lui. Asasinul a fost condamnat la moarte și executat în afara Cetății din Varșovia la 31 ianuarie. O parte a taberei de dreapta l-au perceput ca pe un erou. Uciderea primului președinte al celei de-A Doua Republici Polone și propagandă agresivă împotriva lui au dezvăluit efemeritatea mecanismelor democratice din Polonia din acea vreme. Decembrie 1922 a relevat un mare sentiment de intoleranță și naționalism în societatea poloneză. Asasinarea lui Narutowicz a fost tema principală a filmului polonez 1977 Moartea Președintelui (poloneză Śmierć prezydenta), regizat de Jerzy Kawalerowicz.
Gabriel Narutowicz a lăsat un gând
acum 9 ore
Bibliografie Richard M. Watt, Bitter Glory: Poland and Its Fate, 1918 to 1939, New York, Simon & Schuster, 1979, ISBN 0-671-22625-8. Wapiński, Roman (1980). Narodowa Demokracja 1893-1939. Wrocław: Zakład Narodowy Imienia Ossolińskich. ISBN 83-04-00008-3. Andrzej Ajnenkiel, Gabriel Narutowicz w: Prezydenci Polski, 1991, ISBN 83-7059-000-4. Antoni Giza, Gabriel Narutowicz w: Ministrowie Polski Niepodległej 1918–1945, 2001, ISBN 83-7241-146-8. Marek Ruszczyc, Gabriel Narutowicz. Strzały w "Zachęcie", 1987, ISBN 83-216-0619-9. Format:Cytuj książkę pełny tekst Arhivat în 22 februarie 2014, la Wayback Machine. Franciszek Bernaś, Ofiary fanatyzmu, 1987 Dariusz Matelski, Losy insygniów władzy Drugiej Rzeczypospolitej (11 grudzień 1922 – 22 grudzień 1990), [w:] Wojskowość – bezpieczeństwo wychowanie. Księga jubileuszowa profesora Lecha Wyszczelskiego w 70. rocznicę urodzin, t. II, Red. Małgorzata Wiśniewska, Siedlce 2012, s. 59-78, il.