George Ranetti (n. 19 octombrie 1875, Mizil — d. 2 mai 1928, București) a fost un scriitor, poet, dramaturg minor, publicist și umorist român, din generația post-junimistă, care a desfășurat o importantă activitate ca gazetar, la reviste precum: „Moftul român” revista înființată de Ion Luca Caragiale, publicațiile „Moș Teacă”, „Zeflemeaua”, revista umoristică Furnica, revista „Greerul” și „România” din Iași.
Actualizări recente
George Ranettia adăugat o fotografie
acum 2 ore
George Ranetti (n. 19 octombrie 1875, Mizil — d. 2 mai 1928, București) a fost un scriitor, poet, dramaturg minor, publicist și umorist român, din generația post-junimistă, care a desfășurat o importantă activitate ca gazetar, la reviste precum: „Moftul român” revista înființată de Ion Luca Caragiale, publicațiile „Moș Teacă”, „Zeflemeaua”, revista umoristică Furnica, revista „Greerul” și „România” din Iași.
R.I.P George
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
George Ranettia adăugat o fotografie
acum 2 ore
== Biografie == A fost fiul lui Mathei Vasile Ranetti (sau Ranete), avocat, și al soției sale Lina, n. Ioachimescu. Vasile Ranetti a funcționat ca ajutor de primar în Mizil, în administrația Partidului Conservator. George Ranetti a avut un frate, Atanase Ranetti-Picolo (n. martie 1878), care de asemenea a urmat o carieră în presă. George a urmat cursurile Liceului Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, apoi a făcut studii neterminate la Facultatea de Drept a Universității din București. După propria mărturie, a debutat la doisprezece ani, fiind elev în clasa a treia de liceu, sub pseudonimul Rolla în Gazeta Buzăului, "o mică foiță săptămânală", cu un articol de apărare a politicii tatălui său, intitulat Cum am debutat A scris din clasa a șaptea , sub pseudonimul Namuna, pentru Adevărul literar (1896-1897). A fost funcționar la poștă, în București. Folosind pseudonimul Tarascon, a publicat primul său volum de versuri umoristice, Dom Paladu, în 1899, reeditat în 1902. A colaborat și la Epoca, Lupta, Pagini literare, Povestea vorbei. Scriitor prolific, dotat cu umor și vervă satirică, scrie texte facile. George Călinescu scria despre G. Ranetti că "debita miticisme cu aer de pince-sans-rire și compunea poezii franceze din idiotisme române traduse vorbă cu vorbă". A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor, sau Ghiță Delagambrinus.
R.I.P George
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
George Ranettia publicat o actualizare
acum 2 ore
== Volume publicate == Dom Paladu, [versuri], 1899 De inimă albastră, 1899 Strofe și apostrofe, 1900 Ahturi și ofuri, (cu o prefață de Anton Bacalbașa). 1901 Eu râd, tu râzi, el râde, București, Editura Socec, 1903 Franțuzomania , 1904 Scrisori din Italia, 1904 Schițe vesele, 1908 D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele. București, Editura Literară a Casei Școalelor, 1931 Poezii, 1924 Domnișoara Miau. Roman pisiologic, București, Cartea Românească, 1926 Madam Strakinidy , 1928
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
George Ranettia publicat o actualizare
acum 2 ore
=== Piese de teatru === Romeo și Julieta la Mizil, 1907. Piesa a fost jucată la Teatrul Național din București, în stagiunile 1909-1911.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
George Ranettia publicat o actualizare
acum 2 ore
== Referințe == Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altă dată, Vol. IV. Bucharest: Universul, 1936 George Baiculescu, Georgeta Răduică, Neonila Onofrei, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste). Vol. II: Catalog alfabetic 1907–1918. Supliment 1790–1906, București, Editura Academiei, 1969 Lucian Boia, "Germanofilii". Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, București, Humanitas, 2010, ISBN: 978-973-50-2635-6 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, București, Editura Minerva, 1986 George Costescu, Bucureștii Vechiului Regat. Cu numeroase reproduceri fotografice documentare și două planșe cu peste 200 de portrete caricaturale ale oamenilor timpului, București, Editura Universul, 1944, OCLC 606183567 Ileana-Stanca Desa, Dulciu Morărescu, Ioana Patriche, Adriana Raliade, Iliana Sulică, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste), Volumul III - Catalog alfabetic 1919–1924, București, Editura Academiei, 1987 Ileana-Stanca Desa, Dulciu Morărescu, Ioana Patriche, Cornelia Luminița Radu, Adriana Raliade, Iliana Sulică, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste), Volumul IV - Catalog alfabetic 1925-1930, București, Editura Academiei, 2003 ISBN: 973-27-0980-4 Mihail Dragomirescu, Istoria literaturii române în secolul XX, după o nouă metodă. Sămănătorism, poporanism, criticism, București, Editura Institutului de Literatură, 1934 Victor Eftimiu, Portrete și amintiri, București, Editura Academiei, Editura pentru literatură, 1965 Nicolae Iorga, Lupta pentru limba romănească — acte și lămurirĭ privitoare la faptele din martie 1906, București, Editura Minerva, 1906 Istoria literaturii românești contemporane. II: În căutarea fondului (1890–1934), București, Editura Adevĕrul, 1934 Nicolae Iorga, Constantin Bacalbașa, Istoria presei românești, București, Editura Adevĕrul, 1922 Ion Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, București, Editura pentru literatură, 1967. Ioan Massoff, Istoria Teatrului Național din București: 1877—1937, București, Alcaly Zigu Ornea, Sămănătorismul, București, Editura Fundației Culturale Române, 1998 ISBN: 973-577-159-4 Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, București, Humanitas, 2011 ISBN: 978-973-50-2954-8
