Gheorghe G. Bezviconi

Gheorghe G. Bezviconi a adăugat o fotografie

acum 22 ore

R.I.P
Gheorghe

Gheorghe G. Bezviconi (n. 14 aprilie 1910, Jitomir, Imperiul Rus – d. 30 aprilie 1966, București, România) a fost un istoric, genealogist și heraldist din România cu origini mixte, ucrainene și ruse. A fost membru corespondent al Academiei Române și al unor institute de istorie din Franța și Belgia, membru onorific al „Societății publiciștilor și scriitorilor străini” din Bulgaria. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni, precum și membru al comitetului de conducere și reprezentantul ei la București.

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Date personale și viața Gheorghe Bezviconi s-a născut la 14 aprilie 1910 în Jitomir, Imperiul Rus, în familia lui Gavril Bezveconnîi, de origine cazacă ucraineană și avându-l pe nobilul polonez Adam Ragusz ca strămoș. Gavril a fost funcționar al căilor ferate, iar apoi inspector general al navigației fluviale din Basarabia, precum și publicist în aspecte economice, promotor al cooperației țărănești și fruntaș obștesc. Mama sa a fost Sofia Pigulevski, fiind a doua soție a lui Gavril. La o lună de la naștere familia s-a mutat la Chișinău. A debutat la 14 ani în presa de limbă franceză iar la 17 ani a publicat primul articol în presa de limbă rusă. Deși a fost un autodidact, deținea vaste cunoștințe de istorie. La București a asistat la cursurile de istorie ale lui Nicolae Iorga. La Chișinău a avut activitate publicistică ca redactor și editor. În 1936 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1937 a părăsit Basarabia și s-a stabilit la București. În 1938 a fost angajat la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. În 1940 Nicolae Iorga a propus pentru premiere volumul I al lucrării lui Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru. În regimul comunist a fost persecutat, fiind…Citește mai mult

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Activitatea publicistică și editorială În 1933, la 23 de ani, cu contribuția mamei sale, Sofia, începe editarea în limba română a unei reviste de istorie fără precedent în istoria publicisticii noastre: Din trecutul nostru, foarte apreciată de Nicolae Iorga. La aceasta are colaboratori extrem de valoroși cum ar fi Arthur Gorovei, Aurel George Stino și Sergiu Matei Nica. În Basarabia a colaborat practic cu toate publicațiile, începând cu cele mai prestigioase, Viața Basarabiei (1932-1934; 1937-1941), Cuvânt moldovenesc, și terminând cu cele mai puțin cunoscute, cum ar fi Izbînda (1932), inclusiv cu cele de limbă rusă, Deni (1929), Nașe vremea (1931), Nașa reci (1937). În Regat: Adevărul literar și artistic (1937), Convorbiri literare (1939-1941), Revista Istorică (1940), Revista Fundațiilor Regale (1941), Vremea (1941), Neamul Românesc, Gazeta Femeii, Bugeacul, Însemnări literare, Analele Moldovei, Însemnări ieșene (1936, 1940), Curierul Ieșean, Preocupări literare, Cetatea Moldovei, Arhivele Naționale, Arhivele Olteniei, Ararat, Cuget clar (1937,1939) ș.a. Materialele sale le semna Bezviconi, Gh. Bezviconîi sau cu pseudonimele Gh. Bohuș, Alexis Gurji, Gh. Moldovan, Nicolae Pândaru sau Nicolae Strajă.

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Lucrări Lucrările sale cuprind o gamă mare de teme cum ar fi: istorie, genealogie, heraldistică, medievistică și istorie literară. A scris și beletristică. Dintre numeroasele sale lucrări pot fi amintite: Cimitirul Râșcani din Chișinău, ziarul Utro, 1929; Educație și cercetășie, tipografia D. Puterman, 1932; Armenii în Basarabia, Manuc-Bei, Chișinău, 1934, ediția II, 1938; Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru volumul I, București, 1940, volumul II, București, 1943;

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Mănăstirea Japca, București, 1942; Costache Stamati, familia și contemporanii, Iași, 1942;

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Zamfir Ralli-Arbore, Iași, 1942; Profiluri de ieri și de azi, București, 1943; Pușkin în exil, în colaborare cu S. Callimachi, București, 1947;

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Serghei Lazo, București, 1947; Călători ruși în Moldova și Muntenia, București, 1947;

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Necropola Capitalei, București, 1972, Chișinău, 1997; Ultimul om de prisos, roman scris în 1952-1956, revista Kodrî, 1990; Profiluri de ieri și de azi, în volumul Fapte trecute și basarabeni uitați, Chișinău, 1992.

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

Aprecieri critice Nicolae Iorga, istoric: Gheorghe Bezviconi, merită nu numai laude dar și admirație. Îndrăgostit de trecutul Moldovei, acest basarabean, aparținând unei familii distinse și cu trecut în viața provinciei de peste Prut, scoate o excelentă revistă în Chișinăul atât de înstrăinat. Mihai Sorin Rădulescu, istoric: Gheorghe G. Bezviconi care în ultimii ani ai vieții, în vremea regimului comunist, ajunsese paznic la cimitirul Bellu, a fost istoricul și genealogistul căruia îi datorăm cel mai mult în ceea ce privește cunoașterea nobilimii basarabene din secolul al XIX-lea. A fost un entuziast și un erudit.

Gheorghe G. Bezviconi a lăsat un gând

acum 22 ore

revista de istorie „Historia” Chișinău, orașul meu - Site informativ cu privire la istoria Chișinăului - https://chisinauorasulmeu.com/?s=Bezviconi Gheorghe Bezviconi - istoric basarabean. Arhivat în 9 iulie 2012, la Wayback Machine., 19 martie 2011, ASCOR.md