Gheorghe I. Brătianu

Gheorghe I. Brătianu a adăugat o fotografie

acum 15 ore

R.I.P
Gheorghe

Gheorghe (George) I. Brătianu (n. 28 ianuarie 1898, Ruginoasa, județul Iași – d. 23 sau 27 aprilie 1953, Sighetu Marmației) a fost un istoric, politician și profesor universitar român, membru titular al Academiei Române până la 9 iunie 1948, când i se retrage calitatea de academician.

Gheorghe I. Brătianu a adăugat o fotografie

acum 15 ore

R.I.P
Gheorghe

Biografie Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 28 ianuarie 1898, la Ruginoasa, în județul Iași. Era fiul lui Ion (Ionel) I.C. Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Cuza, fiul cel mare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și nepotul lui Ion C. Brătianu. Părinții săi s-au despărțit imediat după o căsătorie de conveniență, înaintea nașterii lui George, pentru ca Ionel Brătianu să-l poată recunoaște ca fiu legitim. Relațiile dintre tată și fiu au fost sporadice, deoarece mama sa nu îngăduia contactele între cei doi, până după 1918. Copilăria și adolescența și-a petrecut-o alături de mama sa, la Ruginoasa, în palatul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza, construit în anul 1811 în stil neogotic, care aparținuse inițial familiei Sturza, actualmente muzeu, și la proprietatea din Iași a mamei sale, Casa Pogor. În anul 1916 și-a dat bacalaureatul la Iași, iar în vara aceluiași an – deoarece numele de Brătianu i-a deschis multe uși – îl vizitează pentru prima oară, la Vălenii de Munte, pe reputatul istoric Nicolae Iorga, care i-a publicat primul studiu, „O oaste moldovenească acum trei veacuri”, în „Revista istorică”, reprezentând debutul istoriografic al lui Gheorghe, în vârstă de 16 ani. La 17 ani Gheorghe Brătianu…Citește mai mult

Gheorghe I. Brătianu a adăugat o fotografie

acum 15 ore

R.I.P
Gheorghe

Arestarea și detenția În 1947 i se stabilește arest la domiciliu în București, str. Biserica Popa Chiriță, unde revizuiește și termină patru din lucrările sale de istorie. În noaptea de 5/6 mai 1950, este arestat de organele Securității și întemnițat la închisoarea din Sighet, fiind reținut aproape 3 ani, fără să fi fost judecat și condamnat.

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Sfârșitul vieții Într-una din zilele dintre 23 și 27 aprilie 1953 a murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiții încă neelucidate. Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a spânzurat cu un laț făcut dintr-un cearșaf, neputând să mai suporte chinurile detenției. O altă mărturie a fost lăsată de profesorul Constantin C. Giurescu, închis și el la Sighet: „Gheorghe Brătianu s-a sinucis, tăindu-și venele gâtului“. După alte surse se presupune că acesta a fost bătut de un gardian până când a murit. Pe de altă parte, pe atunci tânărul episcop greco-catolic și viitorul cardinal Alexandru Todea, care era și el închis la Sighet pentru că nu acceptase trecerea obligatorie la ortodoxie, a mărturisit că „a reușit să-i dea dezlegarea cea din urmă”. Această mărturie a contrazis ipoteza sinuciderii lui Gheorghe Brătianu în închisoare. În 1971, familia a fost autorizată să-l dezgroape din Cimitirul Săracilor din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica (azi Ștefănești), din județul Argeș.

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Cariera profesională Deși nu deținea vreun titlu academic în istorie, în 1924 este numit profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940, a Universității din București. În anul 1928 devine membru corespondent al Academiei Române și membru titular în 1942. Între 1935 și 1947 îndeplinește funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935-1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București (1941-1947). Încă din deceniul al treilea al secolului al XX-lea, Gheorghe Brătianu a fost ales membru corespondent al Societății Ligure di Storia Patria din Genova (1925), în 1935 membru al Institutului Kondakov din Praga, iar în 1936, al Societății de Științe și Litere din Boemia. În 1926 a devenit membru al Comitetului Internațional de Științe Istorice.

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Activitatea universitară În primăvara anului 1945 a revenit de pe front la Școala Superioară de Război, unde a ținut patru prelegeri, rezumate ulterior sub titlul Formule de organizare a păcii în istoria universală, dar numai prelegerea cu numărul 1 este cunoscută în prezent. În studiul său introductiv la ediția din 1980 a cărții lui Gheorghe I. Brătianu Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, publicată la Editura Eminescu, Valeriu Râpeanu afirmă că Formule de organizare a păcii în istoria universală a fost predat de Gh. I. Brătianu la Facultatea de Litere din București, din acest curs fiind publicate două părți în Revue historique du Sud-Est Europėen, XXIII, Bucarest, 1946, ultima parte (p. 31-56) cuprinzând situația de după Primul Război Mondial și câteva incursiuni în deceniul trei. În paralel, continuă activitatea universitară. În anii 1941-1942 și 1942-1943 va ține cursul intitulat Chestiunea Mării Negre la Universitatea București. La 15 decembrie 1941, în lecția de deschidere a cursului despre istoria Mării Negre, Brătianu vorbea despre „spațiul de securitate” al României, un termen geopolitic pe care îl va defini ulterior drept spațiul care „cuprinde acele regiuni și puncte fără de care o națiune nu poate îndeplini nici misiunea ei istorică, nici posibilitățile care alcătuiesc…Citește mai mult

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Cariera politică S-a înscris în Partidul Național Liberal (PNL) în aniul 1926 și a devenit la 12 octombrie 1927, șeful PNL din Iași, pentru ca în 1930 să se declare opozant la politica PNL, care se opunea întoarcerii în țară a lui Carol Caraiman, viitorul rege Carol al II-lea al României și, ca unul din susținătorii – la vremea respectivă – a viitorului rege, va da curs sugestiilor acestuia și în anii '30 va sparge unitatea PNL prin crearea unei grupări dizidente: „Partidul Național Liberal-Brătianu” (Georgist).. A susținut apropierea de Germania și a avut o poziție favorabilă restaurației lui Carol al II-lea. Ca urmare a fost exclus din PNL, împreună cu o serie de simpatizanți, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P. P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc. Deși cu o valoare electorală precară, noua formațiune politică a sprijinit inițial, politica lui Carol al II-lea, dar s-a distanțat ulterior de aceasta, pe pretextul că promova o politică de fărâmițare a partidelor și de întărire a puterii sale personale. Pe planul politicii externe, Gheorghe Brătianu s-a opus politicii duse de Nicolae Titulescu de apropiere de Uniunea Sovietică, respingând orice fel de alianță cu aceasta și, preferând alianța cu…Citește mai mult

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

În Primul Război Mondial După intrarea României în război, la 15 august 1916, Gheorghe I. Brătianu, în vârstă de 18 ani, se înrolează voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. În perioada 10 octombrie 1916 - 31 martie 1917 a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, iar la 1 iunie 1917 devine sublocotenent. În vara anului 1917 a fost rănit în lupta de la Cireșoaia, iar după însănătoșire a revenit pe frontul din Bucovina. Experiența de luptător și-a expus-o în cartea File rupte din cartea războiului. În anii celui de-al Doilea Război Mondial La 22 iunie 1941, data intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial, Brătianu, căpitan de rezervă, a fost mobilizat în Divizia 7 Infanterie și, pe 12 iulie 1941, a fost atașat Comandamentului Corpului de Cavalerie ca translator de limbă germană, până la demobilizarea sa, la 30 noiembrie 1941. În martie 1942 devine maior la Corpul de Cavalerie, între 16 iulie-24 septembrie 1942 participă la luptele din Crimeea.

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Distincții Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. I, pentru litere (23 septembrie 1942)

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Opera lui Gheorghe I. Brătianu În calitatea sa de istoric, Gheorghe I. Brătianu a susținut cu tenacitate și rigoare științifică teza continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic. În „O enigmă și un miracol istoric: poporul român” a abordat controversata chestiune a originii continuității românilor la nord de Dunăre. Lucrările sale asupra prezenței românești în Basarabia sunt reprezentative pentru statura istoricului și conștiința omului politic. I s-a propus, dealtfel, să se dezică de tezele despre Basarabia, dar a refuzat, asumându-și cu luciditate responsabilitatea: „adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit”. Asemeni lui Iuliu Maniu și a multe altor personalități politice și culturale, care au murit sau au cunoscut teroarea comunistă a închisorilor, deportărilor și a coloniilor de muncă forțată, Gheorghe I. Brătianu se înscrie în constelația luminoasă de savanți și politicieni patrioți, ce legitimează identitatea etnică și culturală a poporului român.

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Principalele lucrări „File rupte din cartea războiului” (publicată inițial în anul 1919 la Editura Cultura Națională); „Actes des notaires génois de Péra et de Caffa de la fin du treizième siècle (1281-1290)” (1927); „Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au XIIIème siècle”„ (1929); „Une énigme et un miracle historique: Le peuple roumain” (1937); „O enigmă și un miracol istoric: poporul român” (1940); „Basarabia. Drepturi naționale și istorice”. Traducere din limba franceză de Ioana Bârzeanu. Editura Meteor Press, 2024; „Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești” (1945); „Sfatul domnesc și adunarea stărilor în Principatele române” (postum). Editura Enciclopedică, 1995; „Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană” (postum). Traducere de Michaela Spinei; ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Victor Spinei. București: Meridiane, 1988.

Gheorghe I. Brătianu a lăsat un gând

acum 15 ore

Lectură suplimentară Gheorghe I. Brătianu - istoricul: Concepție și metodă istorică, Vol. 2, Pompiliu Teodor, Editura Universitatea Al.I.Cuza, Anuarul Institutului de istorie și arheologie A. D. Xenopol, 1988