György Kovács

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

György Kovács (n. 22 februarie 1910, Cluj, Austro-Ungaria – d. 8 noiembrie 1977, Cluj-Napoca, România) a fost un actor, regizor de teatru și dramaturg român de etnie maghiară. A făcut parte în perioada interbelică din trupa Teatrului Maghiar din Cluj (1933–1941) și a jucat, de asemenea, pe scenele teatrelor din Budapesta, iar după cel de-al Doilea Război Mondial a fost actor și regizor la Teatrul Secuiesc din Târgu Mureș (1946–1965) și apoi la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (1965–1977). A predat începând din 1950 ca profesor la Institutul Maghiar de Artă din Cluj și apoi la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu-Mureș, jucând astfel un rol important în formarea mai multor generații de actori maghiari. A primit titlul de artist emerit în 1954 și apoi pe cel de Artist al Poporului în 1957.

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Începuturile carierei artistice S-a născut la 22 februarie 1910 în orașul Cluj (atunci în comitatul Cluj al Austro-Ungariei, azi în județul Cluj al României), într-o familie de origine evreiască. Tatăl său se numea Dezső Kohn și era proprietarul unui mic hotel. După ce a absolvit Colegiul Unitarian din Cluj, György a hotărât să urmeze o carieră artistică, în ciuda voinței părinților ca el să devină medic. Timp de cinci ani a practicat diverse meserii, până când a fost cooptat, alături de alți tineri talentați din Cluj, de scriitorul și regizorul Imre Kádár, directorul Teatrului Maghiar din Cluj (1933–1940), în trupa teatrală pe care o conducea. Kovács a debutat ca actor în anul 1933 la Teatrul Maghiar din Cluj, în rolul croitorului din piesa Micul vultur de Edmond Rostand. A avut o ascensiune artistică fulminantă: în 1934 a interpretat rolul Lucifer din Tragedia omului a lui Imre Madách, iar în următorii șase ani a jucat, de asemenea, pe scenele teatrelor din Budapesta și Oradea. În 1935 a interpretat rolul principal în piesa lui de debut, iar peste încă doi ani a fost distribuit în rolul cancelarului austriac Metternich. Cu toate că în tinerețe și-a dorit să joace comedie, a fost distribuit…Citește mai mult

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Persecuții rasiale Regiunea de nord-vest a Transilvaniei a fost anexată în anul 1940 de Regatul Ungariei prin Dictatul de la Viena, iar orașul Cluj a reintrat sub administrație ungurească. Până în toamna anului 1940 actorii creștini și evrei de limbă maghiară „au lucrat în cea mai mare înțelegere și colegialitate pentru scopuri comune”, susținea baronul János Kemény, directorul Teatrului Național din Cluj (1941–1944), iar separarea trupei evreiești de limbă maghiară de trupa maghiară de limbă maghiară părea de neconceput. Revenirea nordului Transilvaniei sub administrație ungurească a determinat aplicarea în acel teritoriu a legilor rasiale maghiare, iar actorii de origine evreiască au fost concediați. Baronul János Kemény a intervenit pentru amânarea concedierii actorilor György Kovács și Stefi Sándor până la sfârșitul sezonului, iar cei doi, indispensabili în multe piese, au putut juca până în iunie 1941. Kovács, care a fost ultimul actor evreu rămas în trupa Teatrului Național, și-a amintit mai târziu cum fusese jignit înaintea unui spectacol de un coleg naționalist maghiar care a intrat în cabina sa, în care se afla deja costumat și machiat, și i-a interzis cu un zâmbet răutăcios să mai iasă pe scenă. Noua stagiune a Teatrului Național din Cluj (noua denumire a Teatrului Maghiar)…Citește mai mult

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Apogeul carierei sale Perioada sa de glorie a început în a doua jumătate a anilor 1940. György Kovács a fost, alături de Miklós Tompa, Ernő Szabó și Ferenc Delly, unul dintre membrii fondatori ai Teatrului Secuiesc din Târgu Mureș în 1946, dezvoltându-și pe baza tradițiilor realiste ale activității teatrale transilvănene și a cultului vorbirii frumoase, un stil actoricesc propriu orientat în direcția creșterii eficienței intelectuale și a valorificării descoperirilor psihologiei moderne. În anul 1948 s-a aflat cu trupa Teatrului Secuiesc într-un turneu la București cu piesele Azilul de noapte și Mătrăguna, iar spectacolele trupei maghiare au atras aprecierile elogioase ale artiștilor români Lucia Sturdza-Bulandra, George Vraca, Ion Aurel Maican, Ion Manolescu și Jules Cazaban. A jucat în numeroase piese românești în perioada postbelică, iar la fiecare zece ani a interpretat un rol în câte o piesă românească pe scenele teatrelor din Budapesta: Cațavencu în O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale în 1948, Grigore Bucșan în Ultima oră de Mihail Sebastian în 1958 și sculptorul Manole Crudu în Moartea unui artist de Horia Lovinescu în 1968. Mărturisea însă că interpretarea unui rol într-o piesă de Caragiale într-o altă limbă era un demers artistic complex și dificil. A predat, începând din 1948,…Citește mai mult

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Teatru György Kovács a fost unul dintre cei mai mari și mai versatili actori ai teatrului maghiar transilvănean de la jumătatea secolului al XX-lea, remarcându-se prin rostirea armonioasă, discursul articulat și maniera ironică de interpretare. Depunea efort în pregătirea fiecărui rol și considera că actorul trebuie să completeze rolul cu personalitatea sa proprie, aducându-și aportul său personal în comunicarea ideilor piesei către public. Vorbind despre teatru, afirma că „teatrul e cea mai efemeră dintre arte, că spectacolul, iremediabil, are – mai mult decît o efemeridă – o viață de două ore jumătate. Trăiește însă nu succesul, ci emoția, adică măsura în care am influențat gîndirea spectatorilor. Acesta e scopul nostru cel mai important. Aceasta durează!”. A jucat roluri eroice, dramatice și comice atât în piese clasice, cât și în piese moderne din dramaturgia maghiară și universală. Numărul rolurilor jucate era mai mare de 200, dar György Kovács considera că numai rolurile principale meritau menționate, deoarece, în opinia sa, calitatea contează și nu cantitatea. „Poate că e un lucru banal, dar se știe că leoaicele nasc foarte rar și atunci câte un singur pui, dar acela e leu”, afirma el. Printre rolurile interpretate în cursul carierei sale pot fi menționate Cyrano…Citește mai mult

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Filme György Kovács a jucat, de asemenea, începând din 1957 în mai multe filme românești precum Citadela sfărâmată (1957), Pădurea spînzuraților (1965), Runda 6 (1965), Procesul alb (1965), Serbările galante (1965), Fantomele se grăbesc (1966), Dacii (1967), Mihai Viteazul (1971), Serata (1971), Trei zile și trei nopți (1976) și Vlad Țepeș (1979) sau serialele de televiziune Pistruiatul (1973) și Războiul Independenței (1977). Vocea sa a fost dublată de actori români în majoritatea filmelor, din cauza accentului maghiar pe care actorul recunoștea că îl are, cu excepția filmelor în care personajele însăși aveau accent. A iubit filmul, considerându-l ca un mod de a rămâne în memoria publicului și a-și câștiga astfel nemurirea. Nu a acceptat, cu toate acestea, orice rol care i s-a propus, vrând să-și cunoască mai întâi rolul, partenerii și regizorul, și i-a criticat, din acest motiv, pe actorii care acceptau să joace în filme doar pentru a-și completa veniturile.

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Recitaluri de poezie În afara activităților de actor și regizor, György Kovács s-a manifestat și ca dramaturg. A scris, împreună cu Eugen Mirea, piesa Ultimul tren (Az utolsó vonatot), care a fost reprezentată în premieră în 1957 pe scena Teatrului Secuiesc din Târgu Mureș. Virtuțile tematice ale dramei care luptă împotriva prejudecăților naționale au fost evidențiate de critici, dar nu au reușit, cu toate acestea, să compenseze existența unor situații melodramatice exagerate. A scris în plus mai multe articole pe teme teatrale în reviste literare. Compania Electrecord din București a înregistrat 23 de poezii recitate de György Kovács și a lansat în 1976 un disc de vinil intitulat A kor falára („Pe zidurile epocii”). Discul conține poezii scrise de Lajos Áprily, Frigyes Karinthy, Miklós Radnóti, Sándor Kányádi, Zoltán Zelk, Imre Horváth („Eminescu”), Mihai Eminescu („De vorbiți mă fac că n-aud”, în traducerea lui Jenő Kiss; „De ce nu-mi vii?”, în traducerea lui Géza Képes), Jenő Dsida, Endre Ady, Geo Bogza („Pe culmi”, în traducerea lui András K. Bodor), Endre Vészi, Eugen Jebeleanu („Amar” și „Rugăciune”, în traducerea lui László Király), Ernő Solomon, Marin Sorescu („Shakespeare”, în traducerea lui László Király), József Berda, Gyula Illyés, Attila József, Jenő Heltai și József…Citește mai mult

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

In memoriam Televiziunea Română a realizat un film documentar în limba română în care a prezentat carierea actorului György Kovács. Asociația Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania (Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület, EMKE) a înființat în 1992 premiul „György Kovács”⁠(hu)[traduceți] (Kovács György-díj) pentru recompensarea actorilor care au obținut performanțe excepționale sau care aniversează un număr mare de ani de viață sau de carieră artistică. Acest premiu este decernat anual, alături de alte premii, în weekend-ul cel mai apropiat de aniversarea înființării EMKE. Decernarea premiilor EMKE, cunoscute și sub denumirea de „Oscarurile ardelene” (erdélyi Oscarnak), are loc într-un cadru festiv în sala Institutului Teologic Protestant din Cluj-Napoca.

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Citadela sfărâmată (1957) — Matei Dragomirescu Pădurea spînzuraților (1965) — generalul conte von Karg

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Dacii (1967) — împăratul roman Domițian Mihai Viteazul (1971) — cardinalul Andrei Báthory

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Serata (1971) — profesorul Costi Nápolyt látni és... (Ungaria, 1972) — Antonio Buzzatti

György Kovács a adăugat o fotografie

acum 16 ore

R.I.P
György

Pistruiatul (1973) — comisarul Comănescu Trei zile și trei nopți (1976) — dr. Șuluțiu Războiul Independenței (serial TV, 1977) — demnitar austriac Vlad Țepeș (1979) — Mihai Szilágyi, ban de Macov Pistruiatul 1 – Evadatul (1986) — Comănescu Pistruiatul 2 – Ascunzișuri (1986) — Comănescu Pistruiatul 3 – Insurecția (1986) — Comănescu

György Kovács a lăsat un gând

acum 16 ore

Lucrări publicate Stefan Zweig, A lélek orvosai: Mesmer – Mary Baker-Eddy – Freud (în colaborare), Kairosz Kiadó, Budapesta, f.a. – 391 p.

György Kovács a lăsat un gând

acum 16 ore

Distincții Ordinul Muncii clasa a III-a (19 aprilie 1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 ianuarie 1954) „cu ocazia împlinirii a cinci ani de activitate a Teatrului de Stat din Timișoara, Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Teatrului de Stat din Sibiu, Teatrului Secuesc de Stat din Tg. Mureș, Teatrului de Stat din Orașul Stalin, Teatrului Evreesc de Stat din București și pentru merite deosebite în activitatea artistică” titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (12 ianuarie 1957) „cu ocazia aniversării a 10 ani de la înființarea Teatrului Secuiesc de Stat din Tîrgu Mureș și pentru merite deosebite în activitatea artistică” Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă” Ordinul Meritul Cultural clasa I (6 noiembrie 1967) „cu prilejul împlinirii a 175 ani de existență a Teatrului maghiar din Cluj, [...] pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”

György Kovács a lăsat un gând

acum 16 ore

Cinemagia – György Kovács „Magyaradás / In memoriam Kovács György”, Aranyszalagtár (ASZT), TVR, 1971, accesat în 31 august 2022