Ileana Hogea-Velișcu

Ileana Hogea-Velișcu (n. 15 iulie 1936, Sudiți, județul Ialomița - d. 14 decembrie 2022, București) a fost un sinolog, profesor universitar doctor, traducătoare de literatură chineză veche și modernă și scriitoare din România. Fiica lui Petre Hogea și a Mariei (n. Adam), țărani. Tatăl provine dintr-o veche familie de mocani albanezi, veniți în transhumanță și așezați vremelnic în zona Cristian, Brașov (1820) de unde se strămută către Bărăgan, în căutare de apă și hrană pentru ei și animalele lor, Ciuma lui Caragea, după cum se consemnează, găsindu-i la sud de Râul Ialomița. ”Sudiți”, plătitori de biruri, se bucură de protecție, familia Hogea aflându-se printre primii locuitori și întemeietori ai satului Sudiți, de unde n-a mai plecat, îndeletnicindu-se cu plugăritul și creșterea vitelor. Și strămoșii materni se numără printre fondatorii satului Sudiți, pământul natal rămânând și pentru Ileana Hogea, „universul primordial”, purtat neîntrerupt în gând, peste tot în lume, trecut în cărți și dicționare.

Date biografice A urmat primele șapte clase în satul natal. Între 1950-1954, a fost elevă la Școala Pedagogică de Învățătoare din Călărași, devenind învățătoare cu diplomă. Având doar nota maximă la toate disciplinele, în toți cei 4 ani de învățămât, Școala Pedagogică de Învățătoare i-a acordat Ilenei Hogea o Recomandare oficială, pe baza căreia să se înscrie la Institutul Pedagogic de 3 ani, de la Panduri-București, fără examen de admitere. Renunță la Recomandare și intră, prin concurs de admitere, la Facultatea de Filologie, Universitatea „C.I. Parhon” din București, Sectia de limba rusă (1955). La sfârșitul anului I, este propusă pentru studii în U.R.S.S. Participă la Cursurile de vară de la Institutul Pedagogic, alături de 400 de studenți, veniți din toată țara, în urma examenelor, la 3 materii, se clasează între primii 10 reușiți, câștigând dreptul de a alege între Uniunea Sovietică și Țările de Democrație, Ileana Hogea alegând China. Din septembrie 1955 este studentă bursieră a Statului Român în R.P. Chineză, timp de doi ani (1955-1957) învățând intensiv limba chineză elementară, obținînd aprobarea de a urma cursurile Facultății de Filologie a Universității din Beijing (1957-1962), împreună cu studenții chinezi, unde studiază limba și literatura chineză, absolvind în 1962 cu magna…Citește mai mult

Traduceri A tradus unele opere fundamentale din literatura chineză: Pasărea fericirii. Basme populare din China, (în colaborare cu Iv Martinovici), Editura Univers, 1973; Mituri și legende chinezești (în colaborare cu Iv Martinovici), Editura Ion Creangă, 1974; Qu Yuan, Poeme (în colaborare cu Iv Martinovici), Prefață, Editura Univers, 1974. Cao Xueqin, Visul din Pavilionul roșu (în colaborare cu Iv Martinovici), vol. I-III, Îngrijire, Prefață și Note, Editura Minerva, 1975. Cao Xueqin și Gao E., Visul din pavilionul roșu, reeditare cu adăugirea Arborelui genealogic al personajelor, Prefață, note și traducere (colab.), Editura Univers, 1986. Chen Chong, Visul din acceleratul de Kelamayi, traducere, Prefață, Editura Univers, 1989; Cao Yu, „Furtuna”, teatru chinez modern.

Studii, monografii, dicționare (selectiv) Istoria literaturii chineze clasice, curs multiplicat, CMUB, 1966 – volum; Arhitectura poeziei chineze vechi – considerații prozodice, în vol. colectiv, Sesiunea științifică, aprilie 1966, Universitatea București – studiu; Istoria literaturii chineze clasice și moderne, curs multiplicat, CMUB, 1967 – volum; Presa literară românească a secolului al XIX-lea și receptivitatea față de civilizația chineză, Analele Universității București, Literatura universală și comparată, nr.1, 1971 – studiu; Argumentul chinez în gândirea lui Slavici, Analele Universității București, Literatura universală și comparată, nr. 2, 1971 – studiu; Antologie de literatură chineză veche, în lb. chineză, 800 pp., C.M.U.B., 1972 – volum; Interesul junimiștilor față de cultura chineză manifestat în „Convorbiri literare”, Analele Universității București, Literatura universală și comparată, 1972 – studiu; Primele însemnări despre civilizația chineză apărute în presa literară românească, „Ramuri”, nr. 10, 1972 – articol; Repere ale culturii chineze – tezaurul arheologic, Știință și tehnică, nr. 2, 1972 – articol; Anonimi din epoca Han – Poezie chineză veche, „Steaua”, nr. 22, 1972 – prezentare și traducere (colab.); Qu Yuan. Nouă elegii, „Orizont”, nr. 21, 1973 – prezentare și traducere (colab.); Studii de istoria Chinei. Vestigii de istorie veche, Analele Universității București, Istorie, nr. 1 – studiu; Qu Yuan. Nouă…Citește mai mult

În curs de publicare Sinologica. Îndreptar filologic universal, Metodă. Nivel superior, Curs masteral, vol. I și II, colab. Leandru-Iosefin Giucă, Editura Prouniversitaria, București – volum; Limba chineză pentru români. Calea hieroglifelor, Metodă. Nivel fundamental, colab. Alinta-Tristana Giucă, Editura dio, București – volum; Dicționar tematic român-chinez, colab. Alinta-Tristana Giucă, Editura dio, București – volum; Tratat de cultură și civilizație chineză. Din panteonul pilduitor al Chinei, Editura dio, București – volum; Receptarea literaturii chineze în România. Personalitatea Sinologiei românești. Teză de Doctorat, Editura dio, București – volum; Lăsată la vatră. Nu mă rătăci, Doamne! Ține-mi, Doamne, umbletul, cât îmi ții și sufletul!, Editura dio, București – volum; Integrala Yang Ling: Jad și Mărgăritărele. Studii de Sinologie comparată, vol. I-VI, Editura dio, București – Volumul I: Exegeze istorice, lingvistice, filologice, religioase și miscelanee de profil; Volumul II: Receptare / Difuzare și miscelanee de profil; Volumul III: Coordonate culturale, pagini literare, crochiuri portretistice și miscelanee de profil; Volumul IV: Publicistică, epistolografie, semne de carte și miscelanee de profil; Volumul V: Teatru chinez modern: „Furtuna” de Cao Yu; Povestiri thailandeze: „Un om, un copac, o pasăre” și „Vis deșert” de Nicom Raiyawa; Beletristică românească de Ileana (Yang Ling) Hogea-Velișcu: „Dragoste pe Buriganga. Miraj cu Chen”…Citește mai mult

În șantier 3000 de zile calde, prin spațiile și timpii ce mi s-au dat. Itinerar profesional, Editura dio, București – volum; Mai la Est de Harbin. Înminunări cu Chen, Editura dio, București – volum; Din inimă, cu dragoste. Romanul meu epistolar, Editura dio, București – volum; Hristos în inima noastră este și va fi. Tu, Doamne, să mă ierți, Te rog! Poezie imnică, Editura dio, București – volum.

Cercetare și documentare științifică de profil Publică peste 1000 de titluri – studii, comunicări științifice, articole de sinologie, precum și numeroase recenzii apărute în edituri românești și chineze, articole de presă literară și de învățământ. Multiple emisiuni de radio și televiziune despre cultura chineză și cultura română, în România și respectiv China. Participări la congrese de sinologie, la Beijing și Shanghai, despre istoricul și dezvoltarea sinologiei în România, Ileana Hogea-Velișcu fiind unul dintre întemeietorii Școlii de Sinologie din România. Proiecte științifice în colaborare cu somități ale culturii chineze, între care Zhang Xiping, Feng Zhichen, Zhang Zhipeng, Ren Yuan, Ding Chao.

Alte competențe și aptitudini În 8 iulie 2007, Centrul de Studii Sinologice de peste Hotare, cu sediul la Beijing, o invită pe Ileana Hogea-Velișcu – ca specialist unic pentru România, să participe la realizarea unui grandios Program de studii și cercetări în cultura sinică, de sub egida Guvernului chinez, desfășurat în 23 de țări. Urmează să colaboreze pe termen nelimitat cu somități din domeniul filozofiei și al științelor sociale din China, pe teme majore inițiate de Ministerul Învățământului chinez. În acest cadru, prezintă lucrarea Propagarea și influența Marilor cărți de învățătură chineză în România secolului al XX-lea. Trei veacuri de Confucius în limba română, la Simpozionul internațional despre Istoria și situația prezentă a schimburilor culturale dintre China și țările din Europa Centrală și de Est, Budapesta, 28-29 mai, 2009 – prima manifestare științifică internațională organizată de Centrul Național de Cercetări Sinologice pentru Străinătate al Universității de Studii pentru Străinătate, Beijing, în colaborare cu Institutul Confucius, de la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, Ungaria.

Specializări 2004 – Centrul Internațional de Studii Sinologice, Universitatea de Limbi Străine Bejing–China. 1994–1995 – Centrul de Studii și Cercetări în Cultura Sinică, Universitatea de Limbă și Cultură Beijing–China.

1977 – Universitatea Beijing–China; Precum și alte stagii de perfecționare la diferite universități din R.P. Chineză finalizate cu studii de gramatică comparată româno-chineză redactate în limba chineză, precum și cu un mare număr de conferințe despre Metodologia predării limbii chineze în Universitățile din România – Universitatea București, dar și Universitățile particulare „Hyperion”, „Spiru Haret”, Creștină „Dimitrie Cantemir” – unde a înființat Catedre de limba și cultura chineză, predând efectiv și, respectiv, Centrul de Multilingvism, Departamentul de studii asiatice de la Universitatea Româno-Americană.

Uniunea Scriitorilor din România (USR) (1990); Societatea literară Cinci orhidee (Wu lan she), Beijing-China (1994); Asociația Internațională de predare a limbii chineze ca limbă străină, Beijing-China (1994); Asociația Română de Prietenie cu R.P. Chineză, Consiliul director (sub egida Ministerului Afacerilor Externe, 1994); Centrul pentru Studii Chineze, Taipei, Taiwan (1997).

Recunoaștere International Who’s Who of Professional and Business Women, International Biographical Center, Cambridge, England (1990); Who’s Who Friends of China Directory (Dicționarul Prietenii poporului chinez), pp. 389-390, Ediția Princeps, Editura „Hong Qi”, Academia Chineză de Studii Social-Politice, Beijing–R.P. Chineză (1996); Balkan Who’s Who of Professional and Business Women, Balkan Biographical Center, Athena, Greece (1997); Who’s Who în România, Ediție Princeps, Editura Pegasus Press, București (2002); Contemporary Who’s Who, Premiere Edition, American Biographical Institute, USA (2003); Trofeul pentru excelență în propagarea culturii și civilizației chineze în România pentru întreaga carieră academică, Casa România-China, București (2013); Diploma de excelență pentru contribuția la dezvoltarea relațiilor de prietenie dintre România și China, Casa România-China, București (2014); Trofeul „Confucius”, pentru contribuția la studierea operei lui Confucius (551-479 î.Hr.) în România, Asociația Internațională „Studii și Cercetări în Opera lui Confucius”, Beijing, China (2015); Diploma de excelență pentru activitatea de cercetare și promovare a filosofului Confucius în limba română, Asociația Internațională „Studii și Cercetări în Opera lui Confucius”, Beijing, China (2015); Cetățean de onoare al comunei Sudiți, județul Ialomița (25 Mai, 2017); Biblioteca Comunală și „ulița copilăriei” poartă numele „Prof. univ. dr. Ileana P. Hogea”. (Trofeele și Diplomele de excelență mai sus menționate se află în Biblioteca…Citește mai mult

Diplome / Certificate / Titluri Diploma de învățătoare, Școala Pedagogică de Învățătoare, Călărași (1954); Certificat de absolvire a Cursului special intensiv de Limba chineză clasică și modernă, Universitatea Peking-China (1957); Diploma de licență, Facultatea de Filologie, Universitatea Peking-China (1962); Certificat de traducător: română-chineză și chineză-română, Ministerul Culturii (1966); Diploma de licență, Facultatea de limba și literatura română, Universitatea București (1967); Diploma de doctor in filologie, literatura universală și comparată, Universitatea București (1967); Decizia nr. 784/6.06.1997 privind Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3553/5.04.1996, de numire pe postul de Profesor titular la Facultatea de limbi străine, Catedra de limbi romanice, clasice și orientale, Secția de limba, literatura și civilizația chineză. (Toate Diplomele / Certificatele / Titlurile se află în Biblioteca Bisericii „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, Sudiți, Ialomița.)