Iosip Broz Tito

Iosip Broz Tito a adăugat o fotografie

acum 8 ore

R.I.P
Iosip

Prizonier și revoluționar După treisprezece luni în spital, Broz a fost trimis într-un lagăr de muncă în Munții Ural, unde prizonierii l-au ales lider de lagăr. În februarie 1917, muncitorii răsculați au pătruns în închisoare și i-au eliberat pe deținuți. Ulterior, Broz s-a alăturat unei grupări de bolșevici. În aprilie 1917 a fost arestat încă odată și a participat la demonstrațiile din Petrograd (Sankt Petersburg) pe 16-17 iulie 1917. În drum spre Finlanda, Broz a fost prins și închis în Fortăreața Petru și Pavel timp de trei săptămâni. A fost din nou trimis la Kungur, dar a scăpat din tren. Aflat în Omsk, Siberia, se ascundea cu o familie de ruși, unde și-a cunoscut viitoarea soție, pe Pelagija Belousova. După Revoluția din Octombrie, s-a alăturat unității Gărzilor Roșii în Omsk. După o contraofensivă albă, a fugit în Kârgâzstan și s-a întors ulterior în Omsk, unde s-a căsătorit cu Belousova. În primăvara anului 1918, s-a alăturat secției iugoslave a Partidului Comunist Sovietic. În iunie, Broz a plecat din Omsk pentru un loc de muncă și pentru a-și întreține familia și a fost angajat ca mecanic aproape de Omsk timp de un an. În ianuarie 1920, el și soția sa au parcurs…Citește mai mult

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Cu toate acestea, Tito s-a folosit de înstrăinarea cu URSS pentru a obține ajutorul acordat de SUA prin intermediul Planului Marshall, precum și să implice Iugoslavia în Mișcarea de Nealiniere, în care acesta a asigurat o poziție de conducere pentru Iugoslavia. Evenimentul a fost important nu numai pentru Iugoslavia și Tito, dar și pentru dezvoltarea globală a socialismului, deoarece aceasta a fost prima sciziune majoră între statele comuniste, punând la îndoială cererile Cominternului pentru ca socialism să fie o forță unificată, care va controla în cele din urmă întreaga lume, iar Tito a devenit primul lider socialist (și singurul cu succes) care a sfidat conducerea lui Stalin în Cominform. Această ruptură cu Uniunea Sovietică i-a adus lui Tito multă recunoașterea internațională, dar a declanșat, de asemenea, o perioadă de instabilitate adesea menționată ca perioada Informbiro. Forma de comunism a lui Tito era numită de Moscova „Titoism”, care a încurajat epurările împotriva „titoiștilor” din întregul Bloc răsăritean. Ca urmare a rupturii cu URSS, guvernul iugoslav a înființat o închisoare pe insula croată Goli Otok și Sveti Grgur⁠(d) pentru inamicii suspectați a fi pro-sovietici față de regimul lui Tito și al PCI. În 1949, întreaga insulă a fost oficial transformată într-o închisoare…Citește mai mult

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Referințe Banac, Ivo (1988). With Stalin against Tito: Cominformist splits in Yugoslav Communism. Cornell University Press. ISBN 0801421861. Barnett, Neil (2006). Tito. Haus. ISBN 1904950310. Bianchini, Stefano (2003). Problema iugoslavă. București: Editura BIC ALL. ISBN 973-571-449-3. Montefiore, Simon Sebag (2014). Stalin. Curtea țarului rosu. Polirom. ISBN 978-973-46-4441-4. Vinterhalter, Vilko (1972). In the Path of Tito. Abacus Press.

Iosip Broz Tito a adăugat o fotografie

acum 8 ore

R.I.P
Iosip

Viața timpurie Iosip Broz s-a născut în Kumrovec, pe teritoriul Regatului autonom Croația-Slovenia, în acea vreme parte în Imperiul Austro-Ungar. (astăzi în Croația). A fost al șaptelea copil al lui Franjo și Marijiei Broz. Tatăl său, Franjo Broz, era de origine croată, în timp ce mama sa, Marijia (născută în Javeršek), era slovenă. După și-a petrecut anii copilăriei alături de bunicul său din partea mamei în satul Podsreda, în 1900 s-a înscris în școala primară (de patru clase) în Kumrovec, nereușind să termine clasa a doua și a absolvit în 1905. După ce s-a mutat din mediul rural în 1907, Broz a muncit ca ucenic de mașinist în Sisak. Acolo a luat contact cu mișcarea muncitorească și a participat pentru prima dată la o sărbătoare de 1 Mai (Ziua Muncii). În 1910, s-a alăturat sindicatului muncitorilor metalurgiști și în același timp Partidului Social-Democrat al Croației și Sloveniei. Între 1911 și 1913, Broz a muncit pentru perioade scurte în Kamnik, Cenkovo⁠(d), München și Mannheim, unde a muncit pentru fabrica de automobile Benz; apoi s-a dus în Wiener Neustadt, Austria și a muncit ca șofer de încercare pentru Daimler. În toamna anului 1913, a fost înrolat în Armata Imperială Austro-Ungară. A fost…Citește mai mult

Iosip Broz Tito a adăugat o fotografie

acum 8 ore

R.I.P
Iosip

Pe 6 aprilie 1941, forțele germane, italiene și maghiare au pornit invadarea Iugoslaviei. Pe 10 aprilie 1941, Tito a răspuns prin formarea unui Comitet Militar în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist din Iugoslavia. Atacate din toate părțile, forțele armate ale Regatului Iugoslaviei s-au năruit rapid. Pe 17 aprilie, după ce Regele Petru al II-lea și alți membrii ai guvernului au părăsit țara, reprezentanții rămași ai guvernului și ai armatei s-au întâlnit cu oficialii germani în Belgrad. Au acceptat rapid încetarea rezistenței militare. Pe 1 mai, Tito a emis o publicație cerând poporului să se unească în lupta împotriva ocupanților. Pe 27 iunie 1941, Comitetul Central l-a numit pe Tito comandant suprem⁠(d) al tuturor forțelor militare de eliberare națională. La 1 iulie 1941, Cominternul a transmis instrucțiuni precise în care cerea acțiune imediată.

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Tito a mai rămas în Belgrad până pe 16 septembrie 1941, când, împreună cu toți membrii PCI, a plecat din oraș pentru a se îndrepta spre teritoriul controlat de rebeli. Pentru a ieși din Belgrad, Tito a folosit documente furnizate de Dragoljub Milutinović, care era voievod în gruparea colaboraționistă Cetnicii lui Pećanac⁠(d). Întrucât Pećanac deja coopera pe deplin cu germanii în acel moment, aceasta a dus la speculații cum că Tito ar fi plecat din Belgrad cu aprobarea germanilor în scopul de a diviza forțele rebele, așa cum făcuse Lenin la sosirea în Rusia în timpul Primului Război Mondial. Tito a mers cu trenul prin Stalać⁠(d) și Čačak și a ajuns în satul Robaje⁠(d) pe 18 septembrie 1941. În ciuda conflictelor prin colaborarea cu mișcarea cetnică, partizanii lui Tito au reușit să elibereze teritorii, în special „Republica de la Užice”. În această perioadă, purta discuții cu liderul cetnic Draža Mihailovici pe 19 septembrie și 27 octombrie 1941. În aceste teritorii eliberate, partizanii au organizat Comitete Populare operând ca guvern civil. Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ), care a fost convocat în Bihaci pe 26 noiembrie 1942 și în Jajce⁠(d) pe 29 noiembrie 1943, era un organism reprezentativ înființat…Citește mai mult

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Urmările celui de-Al Doilea Război Mondial Pe 7 martie 1945, guvernul provizoriu al Federației Democratice Iugoslavia (în sârbo-croată Demokratska Federativna Jugoslavija DFJ) a fost chemat în Belgrad de către Iosip Broz Tito, în timp ce numele provizoriu nu i-a permis nici statutul de monarhie sau de republică. Guvernul era condus de Tito ca prim-ministru provizoriu și erau incluși și reprezentanți din guvernul regal în exil, printre care și Ivan Șubașici ca ministru de externe. În conformitate cu acordul dintre liderii rezistenței și guvernul în exil, au fost ținute in perioada postbelică alegeri pentru a stabili forma de guvernare. În noiembrie 1945, frontul popular pro-republican a lui Tito, condus de Liga Comuniștilor din Iugoslavia, a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, rezultatele fiind boicotate de monarhiști. În această perioadă, Tito se bucura de o susținere mare din partea poporului, fiind considerat eliberatorul Iugoslaviei. Administrarea iugoslavă din perioada postbelică a reușit să unească o țară care a fost grav afectată de revoltele ultra-naționaliștilor și devastările de război, în timp ce s-a eliminat cu succes sentimentele naționaliste ale diferitelor națiuni în favoarea toleranței și a obiectivului iugoslav comun. După victoria alegerilor, Tito a fost atestat ca Prim-ministru și Ministrul Afacerilor Externe al DFJ.…Citește mai mult

Iosip Broz Tito a adăugat o fotografie

acum 8 ore

R.I.P
Iosip

Iosip Broz Tito (nume la naștere Josip Broz Tito; în chirilica sârbo-croată: Јосип Броз Тито; n. 7 mai 1892, Kumrovec, Țările Coroanei Sfântului Ștefan, Austro-Ungaria – d. 4 mai 1980, Ljubljana, RSF Iugoslavia) a fost un revoluționar comunist iugoslav și om de stat. A fost secretarul general (ulterior președinte) al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980) și a condus partizanii iugoslavi, mișcare gherilă iugoslavă în Al Doilea Război Mondial (1941-1945). După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) și președinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Din 1943 până la moartea sa în 1980, deținea gradul de Mareșal al Iugoslaviei, având funcția de comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (JNA). Tito a fost arhitectul-șef al celei de-„a doua Iugoslavii”, o federație socialistă care a existat din Al Doilea Război Mondial până în 1991. Cu toate că a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (și singurul cu succes) membru Cominform care a sfidat autoritatea sovietică. Ca susținător independent al căii către socialism (numită uneori „comunism național” sau „Titoism”), a fost principalul fondator și promotor al Mișcării de Nealiniere și primul secretar general. Astfel, susținea politica de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece.

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Răspunsul primit de la sovietici la 4 mai l-au blamat pe Tito și Partidul Comunist Iugoslav (PCI) pentru refuzul de a-și recunoaște și rezolva greșelile continuând să-l acuze că erau prea mândri de succesul lor împotriva Germaniei, menționând că Armata Roșie i-a salvat de la dezastru. Ca răspuns dat la 17 mai, Tito a propus ca problema să fie rezolvată la o întâlnire a Cominformului în luna iunie. Cu toate aceste, Tito nu s-a prezentat la a doua întâlnire a Cominformului, temându-se că Iugoslavia va fi atacată deschis. În acel moment crizele aproape au escaladat într-un conflict armat, trupele maghiare și sovietice se adunau la granița nordică a Iugoslaviei. Pe 28 iunie, celelalte state membre au exclus Iugoslavia menționând „elemente naționaliste” care au reușit în cursul ultimelor cinci sau șase luni să ajungă la o poziție dominantă de conducere" în PCI. Expulzarea a alungat efectiv Iugoslavia din partea asociației internaționale ale statelor socialiste, în timp ce alte state socialiste din Europa de Est au suferit, ulterior, epurările pretinșilor „titoiști”. Stalin a luat problema personal - pentru prima dată s-a încercat să fie asasinat dar fără succes în mai multe ocazii. Înrtr-o corespondență între cei doi lideri, Tito i-a scris:

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Legături externe ro Tito – amantul slav si nenumaratele sale iubiri (I) Arhivat în 9 noiembrie 2011, la Wayback Machine., 13 iulie 2011, Revista Magazin ro Tito – amantul slav si nenumaratele sale iubiri (2) Arhivat în 9 noiembrie 2011, la Wayback Machine., 20 iulie 2011, Revista Magazin ro "Am gătit pentru Tito", 20 iunie 2007, Jurnalul Național ro Tito, o figură aparte printre ceilalți conducători ai țărilor comuniste Arhivat în 26 noiembrie 2013, la Wayback Machine. ro VIDEO La trei decenii de la moartea sa, Josip Broz Tito a ajuns "visul oricărui lider absolutist", 4 mai 2010, Adevărul ro Tito și titoismul Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 3 septembrie 2010, Adrian Bucurescu, România liberă Biografii comentate (XLVIII). Iosip Broz Tito, un dictator carismatic, 30 ianuarie 2014, Calin Hentea, Ziarul de Duminică

Iosip Broz Tito a publicat o actualizare

acum 8 ore

Spre deosebire de celelalte state comuniste din Europa Centală și de Est, Iugoslavia s-a auto-eliberat de sub stăpânirea Axei, cu sprijin redus din partea Armatei Roșii. Rolul de conducere a lui Tito în eliberarea Iugoslaviei nu doar i-a sporit statutul în partid și în cadrul populației iugoslave, dar, de asemenea, l-a făcut mult mai insistent deoarece Iugoslavia își putea urmări propriile interese. Spre deosebire de restul liderilor din Bloc, aceștia aveau mai multe motive să recunoască eforturile sovieticilor care i-au ajutat să-și elibereze țările de sub conducerea Axei. Acest lucru a condus deja la unele neînțelegeri între cele două țări înainte ca Al Doilea Război Mondial să se sfârșească. Deși Tito era un fost aliat oficial al lui Stalin după Conflagrația Mondială, sovieticii au trimis un cerc de spioni în partidul iugoslav la începutul anului 1945, tulburând alianța. După sfârșitul războiului, s-au produs mai multe incidente armate între Iugoslavia și Aliații occidentali. Iugoslavia a dobândit după război peninsula italienilor Istria precum și orașele Zadar și Rijeka. Conducerea iugoslavă căuta să anexeze și orașul Trieste, lucru cu care Aliații occidentali nu erau de acord. Acest lucru a dus la mai multe incidente armate, în special atacuri aeriene ale avioanelor de luptă…Citește mai mult