🔍 MăreșteIn memoriam
Jan Patočka (n. 1 iunie 1907, Turnov, Austro-Ungaria – d. 13 martie 1977, Praga, Cehoslovacia) a fost un filosof ceh. Datorită contribuțiilor aduse în fenomenologie și în filosofia istoriei, Patočka este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea.
Jan Patočka a adăugat o fotografie
acum 6 ore
Jan Patočka (n. 1 iunie 1907, Turnov, Austro-Ungaria – d. 13 martie 1977, Praga, Cehoslovacia) a fost un filosof ceh. Datorită contribuțiilor aduse în fenomenologie și în filosofia istoriei, Patočka este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea.
Jan Patočka a publicat o actualizare
acum 6 ore
== Viața == Patočka a studiat la Praga, Paris, Berlin și Freiburg și a fost unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Edmund Husserl și Martin Heidegger. În timpul studiilor la Freiburg el s-a aflat și sub îndrumarea lui Eugen Fink, cu care a continuat o prietenie filosofică pentru tot restul vieții. Între anii 1939-1945, atunci când universitățile cehe au fost închise, precum și între 1951-1968, iar apoi din nou începând din 1972, lui Patočka i-a fost interzis să mai predea. Numai foarte puține dintre scrierile sale fusese cunoscute și diseminate înainte de moartea acestuia. În tot acest timp, filosoful ceh a ținut seminarii în clandestinitate. În ianuarie 1977 a fost proiectat în centrul scenei publice internaționale ca purtător de cuvânt – alături, printre alții, de Václav Havel – al Chartei 77, o platformă de protest împotriva politicilor represive ale guvernului cehoslovac. Acest angajament public, care avea să-l coste viața (moare la vârsta de 69 de ani, în urma unui interogatoriu al poliției) a deschis calea receptării operei sale dincolo de frontierele Cehoslovaciei.
Jan Patočka a publicat o actualizare
acum 6 ore
== Opera == Printre lucrările cele mai importante ale lui Patočka se numără: Lumea naturală ca problemă filosofică (1936); Platonismul negativ (1953); Aristotel, predecesorii săi și succesorii săi (1964); Platon și Europa (1974); Eseuri eretice asupra filosofiei istoriei (1975); Mișcarea existenței umane (postum, 1990).
Jan Patočka a publicat o actualizare
acum 6 ore
== Ediții în limba română == Eseuri eretice despre filosofia istoriei, trad. de Anca Irina Ionescu, Editura Herald, București, 2016. Mișcare, lume, tehnică. Eseuri fenomenologice, trad. de Mădălina Țurcanu, Dragoș Duicu și Ovidiu Stanciu, ediție îngrijită și postfață de Dragoș Duicu și Ovidiu Stanciu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2017. „Conferințele de la Louvain. Despre contribuția Boemiei la idealul științei moderne”, trad. de Anca Irina Ionescu, în: Iulian Apostolescu, Anca Irina Ionescu (ed.), Existență, responsabilitate, transcendență. Volum omagial Jan Patočka, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2018.