Krzysztof Kieślowski

Krzysztof Kieślowski a adăugat o fotografie

acum 4 zile

R.I.P
Krzysztof

(n. 27 iunie 1941, Varșovia, Polonia – d. 13 martie 1996, Varșovia) a fost un regizor de film și scenarist polonez influent. Nominalizat la Premiile Oscar, el este renumit la nivel internațional în special pentru ciclurile de filme “Trei Culori” și “Decalogul”.

Krzysztof Kieślowski a adăugat o fotografie

acum 4 zile

R.I.P
Krzysztof

Începuturile Kieślowski s-a născut la Varșovia și a copilărit în mai multe orășele, mutându-se acolo unde tatăl său, bolnav de TBC, putea urma un tratament. La vârsta de 16 ani, a urmat pentru scurt timp o școală de pompieri, dar a abandonat după trei luni. S-a înscris apoi la Colegiul Tehnicienilor de Teatru în 1957, deoarece instituția era condusă de o rudă. A hotărât să devină regizor de teatru, dar la momentul respectiv nu exista un program educațional pentru regizori, așa că a ales să studieze filmul ca un pas intermediar. Părăsind facultatea și lucrând pe post de croitor în teatre, Kieślowski a dat examen la Școala Națională de Film din Łódź, celebra școală de film poloneză care i-a dat pe Roman Polański și Andrzej Wajda. A fost respins de două ori. Pentru a evita serviciul militar obligatoriu în acest timp, a studiat pentru scurt timp arta și a ținut o dietă drastică, încercând să devină inapt din punct de vedere medical pentru armată. După ce a evitat recrutarea timp de câteva luni, a reușit să intre la școala dorită la a treia încercare. A studiat acolo între 1964 și 1968, într-o perioadă în care guvernul permitea un nivel de…Citește mai mult

Krzysztof Kieślowski a adăugat o fotografie

acum 4 zile

R.I.P
Krzysztof

Documentare Documentarele sale timpurii se concentrau pe viața de zi cu zi a orășenilor, muncitorilor și soldaților. Deși nu era fățiș un realizator de filme politice, a aflat repede că încercarea de a reprezenta cu acuratețe viața polonezilor îl aducea în conflict cu autoritățile. Filmul său pentru televiziune „Muncitorii '71”, care prezenta muncitori discutând despre motivele grevelor masive din 1970, a fost difuzat într-o formă drastic cenzurată. După acest film, și-a îndreptat atenția către autoritățile însele în „Curriculum Vitae”, film care combina înregistrări reale ale întâlnirilor Politburo cu povestea fictivă a unui bărbat cercetat de oficiali. Deși Kieślowski considera că mesajul filmului era anti-autoritarian, a fost criticat de colegi pentru cooperarea cu guvernul la producerea acestuia. Kieślowski a declarat ulterior că a renunțat la filmele documentare din două motive: cenzura filmului „Muncitorii '71”, care l-a făcut să se îndoiască de posibilitatea prezentării literale a adevărului într-un regim autoritar, și un incident din timpul filmării filmului „Stația” (1981), când o parte din materialul filmat era să fie folosit ca dovadă într-un proces. Și-a dat seama că ficțiunea nu numai că oferea mai multă libertate artistică, ci putea să reprezinte mai fidel viața de zi cu zi.

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Filme de lung metraj poloneze Primul său film de ficțiune, Costumierul (1975), a fost creat pentru televiziune și i-a adus regizorului primul premiu la Festivalul de Film de la Mannheim. Atât Personalul, cât și următoarea sa peliculă, Cicatricea, erau opere ale realismului social cu distribuții mari: primul era despre tehnicienii de la o producție de teatru, fiind bazat pe experiența sa de la începuturile studenției, iar al doilea prezenta schimbarea drastică a unui orășel de un proiect industrial prost planificat. Acestea au fost filmate în stil de documentar, mulți actori fiind neprofesioniști; asemenea primelor sale filme, prezentau viața de zi cu zi sub povara unui sistem defectuos, însă fără comentarii fățișe. Amatorul (1979), câștigător al marelui premiu la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, și Noroc chior (1981) păstrează în linii mari stilul precedentelor, dar se axează mai degrabă pe alegerile etice ale unui singur personaj, decât ale unei comunități. În această perioadă, Kieślowski făcea parte dintr-o mișcare numită Cinematografia Neliniștii Morale, alături de alți regizori polonezi ai momentului, printre care Janusz Kijowski, Andrzej Wajda, și Agnieszka Holland. Legăturile sale cu aceștia, mai ales cu Holland, au surprins guvernul polonez, toate filmele sale timpurii fiind cenzurate, turnate sau montate…Citește mai mult

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Producții străine Ultimele patru filme ale lui Kieślowski au fost coproducții străine, realizate în mare parte cu fonduri din Franța, în special de la producătorul Marin Karmitz. Aceste ultime filme se axau pe subiecte moral și metafizice asemănătoare celor din „Decalogul (film)” și „Noroc Chior”, însă la un nivel mai abstract, cu distribuții mai restrânse, povești interne mai multe și interes mai puțin față de comunități. Polonia apărea în aceste filme în mare parte prin intermediul unor observatori europeni străini. Cele patru filme au fost de departe cele mai mari succese comerciale ale lui Kieślowski. Prima asemenea peliculă a fost „La double vie de Véronique” („Viața dublă a Veronicăi”) (1990), cu Irène Jacob în rolul principal. Succesul comercial relativ al acesteia i-a oferit lui Kieślowski oportunitatea de a strânge fonduri pentru ambițioasele sale ultime filme, trilogia „Trei Culori” ( „Albastru”, „Alb”, „Roșu”), care explorează virtuțile simbolizate de steagul francez. Trilogia este, alături de „Decalogul”, cea mai apreciată operă a lui Kieślowski și primul său succes comercial internațional. Cele trei filme au adunat o serie de premii internaționale prestigioase, printre Leul de Aur pentru cel mai bun film și Leul de Argint pentru cel mai bun regizor al Festivalul de Film…Citește mai mult

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Moartea și moștenirea Krzysztof Kieślowski a murit la vârsta de 54 de ani, pe 13 martie 1996, în timpul unei operații pe cord deschis în urma unui infarct, și a fost îngropat la Cimitirul Powązki din Varșovia. Mormântul său se află pe prestigioasa parcelă 23 și are o sculptură reprezentând degetele a două mâini, între care se află un spațiu dreptunghiular: clasica vedere ca printr-o cameră de filmat. Mica sculptură din marmură neagră se află pe un piedestal ceva mai înalt de un metru. Placa pe care sunt scrise numele și datele se află dedesubt. În urma lui Kieślowski au rămas soția sa Maria și fiica sa Marta. Chiar și astăzi, el rămâne unul din cei mai influenți regizori ai Europei, operele sale fiind subiecte de studiu la cursurile de film din întreaga lume. Cartea „Kieślowski despre Kieślowski”, publicată 1993, descrie viața și opera sa în propriile cuvinte, fiind bazată pe interviuri luate de Danusia Stok. Kieślowski este subiectul unui film biografic, „Krzysztof Kieślowski: Sunt așa și-așa” (1995), regizat de Krzysztof Wierzbicki. Deși declarase că se retrage după „Trei Culori”, înainte de moarte Kieślowski lucra la o nouă trilogie împreună cu Piesiewicz, formată din „Raiul”, „Iadul” și „Purgatoriul” și inspirată…Citește mai mult

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Documentare/Filme de scurt metraj Fața (Twarz) (1975), a jucat ca actor

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Fotografia (Zdjęcie) (1968) Din orașul Łódź (Z miasta Łodzi) (1968)

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Fabrica (Fabryka) (1970) Robotnicy '71: Nic o nas bez nas (1971)

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Decalogul (Dekalog) (1988) Un scurt film despre omor (Krótki film o zabijaniu) (1988) Un scurt film despre iubire (Krótki film o miłości) (1989) Viața dublă a Veronicăi (La Double vie de Véronique/Podwójne życie Weroniki) (1991) Trei culori: Albastru (Trois couleurs: Bleu) (1993) Trei culori: Alb (Trois couleurs: Blanc/Trzy kolory: Biały) (1994) Trei culori: Roșu (Trois couleurs: Rouge) (1994)

Krzysztof Kieślowski a lăsat un gând

acum 4 zile

Krzysztof Kieślowski la Internet Movie Database en [1] Senses of Cinema: Krzysztof Kieślowski en [2] Trilogia „Trei Culori” a lui Kieślowski la Galilean Library en [3] Arhivat în 10 mai 2006, la Wayback Machine. Interviu amănunțit cu Krzysztof Kieślowski din 1994