László Sziklay

László Sziklay (n. 9 ianuarie 1912, Kassa, Austro-Ungaria – d. 15 iunie 1987, Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor și istoric literar maghiar, specializat în relațiile culturale maghiaro-slovace.

Biografie A fost fiul scriitorului și profesorului Ferenc Sziklay. În 1934 a absolvit studii de filologie maghiară, franceză și slovacă la Universitatea „Pázmány Péter” din Budapesta, obținând calificarea de profesor. A fost membru al Colegiului Eötvös și student al lingvistului János Melich. A predat ca profesor la liceele din Nyíregyháza și Debrețin între 1934 și 1941 și apoi la un liceu din Košice între 1941 și 1944. Între anii 1942-1944 a redactat revista Új Magyar Museum. A revenit la Budapesta în 1945, iar din anul 1956 și până la pensionare a lucrat pe post de cercetător principal la Institutul de Studii Literare din cadrul Academiei Ungare de Științe. El a fondat catedra de limba și literatura slovacă de la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta. A scris mai multe studii referitoare la literatura est-europeană, la relațiile literare și la multilingvism. A colaborat la revistele literare Apollo și Helikon.

Premii și onoruri 1966 - distins cu Premiul Academiei Ungare de Științe clasa a II-a 1997 - s-a dezvelit o placă în memoria lui la Nyíregyháza S-a dezvelit o placă memorială pe peretele unei clădiri din strada Márvány din sectorul XII al Budapestei.

Szomszédainkról – A Kelet-Európai irodalom kérdései A szlovák irodalom története (Istoria literaturii slovace, 1962)