Mărgărita Miller-Verghy

Mărgărita Miller-Verghy a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Mărgărita

Mărgărita Emilia Miller-Verghy (numele la naștere: Emilia Marghita Orwin; n. 1 ianuarie 1865, Iași, Principatele Unite Române – d. 31 decembrie 1953, București, România) a fost o scriitoare, autoare de manuale și cărți de educație, ziaristă, literată, publicistă, nuvelistă, feministă, animatoare a unor cercuri artistice. A fost o publicistă foarte diversă ca preocupări, dar fără o vocație literară precisă, autoare de manuale și cărți de educație, animatoare a unor cercuri artistice (precum cel de la Maison d'Art). Prenumele apare și în variantele Margărita, Margareta. Licențiată a Facultății de filosofie și litere de la Geneva, întoarsă în țară, își începe activitatea.

Mărgărita Miller-Verghy a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Mărgărita

Biografie Mărgărita Miller-Verghy s-a născut pe 1 ianuarie 1865 în Iași și era de origine polonezo-română. Mama ei, Elena Verghy, aparținea aristocrației boierești din regiunea Moldovei, iar tatăl ei, cel de-al doilea soț al Elenei, profesor de limbi străine la Iași, era descendent al contelui Milewski, dar folosea numele Gheorghe Miller. Când el a murit brusc în 1869, Elena Verghy, rămasă văduvă a doua oară, și-a înscris cele două fiice – Mărgărita, cea mică, și Lucreția, cea mare, la Pensionul Notre Dame de Sion din Iași. Din nefericire sora cea mare moare și mama decide să plece cu Mărgărita mai întâi la Paris, apoi la Geneva, unde copila, diagnosticată greșit cu boala Pott, o localizare vertebrala a tuberculozei, trebuia să primească tratament. Au petrecut aproximativ opt ani în străinătate, timp în care Mărgărita, o fetiță talentată, dar firavă și bolnăvicioasă, a învățat să vorbească șase limbi străine. Elena și Mărgărita s-au stabilit la București în anii 1870, după ce cea mai mare parte a moștenirii lor se spulberase pentru că fusese lăsată în grija unui frate neglijent al mamei care locuia la Iași. Elena Verghy, Mamițica, cum i se spunea, a înființat o școală pe Strada Primăverii, actuala Căderea Bastiliei,…Citește mai mult

Mărgărita Miller-Verghy a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Mărgărita

Opera Lucrările practice în Școala normală din „Azilul Elena Doamna”, București, 1907 Theano, roman semnat cu pseudonimul Dionis, București, 1910

Mărgărita Miller-Verghy a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Mărgărita

Izvoade strămoșești, București, 1911 Copiii lui Răzvan. Carte de lectură pentru școlile secundare, București, 1912 Theano, roman în limba franceză, Paris, 1920 Sanda, Anca și Minai, carte pentru tineret, București, 1920 Evoluția scrisului feminin în Romania, în colaborare cu Ecaterina Săndulescu, București, 1935

Mărgărita Miller-Verghy a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Mărgărita

Umbre pe ecran, nuvele, București, 1935 Anna Roth-Cobilovici, 40 de ani de activitate artistică, București

Mărgărita Miller-Verghy a lăsat un gând

ieri

Velnițe vechi, Bucuresti Blandina, roman, traducere, prefață, îngrijire de text și note de Emilia St. Milicescu, Cluj-Napoca, 1980

Mărgărita Miller-Verghy a lăsat un gând

ieri

Traduceri Robert Browning, Milred (O pată pe blazon) Mihai Eminescu, Quelques poasies de ~, traducere în limba franceză, București, 1910

Mărgărita Miller-Verghy a lăsat un gând

ieri

W. Shakespeare, Regele Lear, 1911 Maria, Regina Romaniei, Visătorul de vise. Fantezie, București, 1914 R. Tagore, Grădinarul, traducere după versiunea engleza, București, 1914 Elizabeth Barrett Browning, Sonete portugheze, București, 1915 Maria, Regina Romaniei, Ilderim. Poveste în umbră și lumină, București, 1915 Edgar Wallace, Asociația secretă „Broscoiul", roman, București, 1933 J.E Esslemont, Buna' u'llah și era nouă, București, 1934 Maria, Regina României, Povestea vieții mele, I-III, București, 1934-l936

Mărgărita Miller-Verghy a lăsat un gând

ieri

Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu Margareta Miller-Verghy ou un destin de femme-écrivain à la fin du XIXe siècle et dans la première moitié du XXe siècle, Mihaela Dumitru, Universitatea București, 2018