Alexei Marinat

Alexei Romanovici Marinat (în rusă Алексей Романович Маринат; n. 24 mai 1924, Valehoțulove, districtul Balta⁠(d), RSS Ucraineană, URSS – d. 17 mai 2009, Chișinău, Republica Moldova) a fost un scriitor din Republica Moldova, supranumit „Soljenițîn al Basarabiei”.

== Scurtă biografie == S-a născut în satul, pe atunci majoritar moldovenesc, Valea Hoțului din ținutul Ananiev, ce anterior instalării bolșevicilor la putere a aparținut guberniei țariste Podolia (azi, în Ucraina), în familia Ecaterinei Săndulescu și al lui Roman Marinat, la rândul lor români. A avut 4 frați. A intrat la Universitatea de Stat din Moldova, unde a fost coleg cu Ion Racul, originar tot din Valea Hoțului. În 1940 s-a înscris la Facultatea de Geografie a Institutului Pedagogic din Tiraspol, dar a părăsit în curând Institutul, pentru a participa la activitatea pedagogică și cea comsomolistă. La 27 mai 1947 a fost arestat de KGB, din cauza jurnalului Eu și lumea pe care-l scrisese. A fost condamnat la zece ani de detenție în lagăr, în Siberia. Alexei Marinat e eliberat în 5 noiembrie 1955, cînd Tribunalul Militar din Odesa l-a reabilitat. După eliberare a lucrat la ziarul „Tinerimea Moldovei”, unde i-au fost publicate primele povestiri: Pietrarii; Răspuns tovarășului B.; În nopți de primăvară; Pădure, verde pădure. În 1959, Alexei Marinat a absolvit prin corespondență Facultatea de Limbă și Literatură Moldovenească a Institutului Pedagogic din Chișinău. Tot în 1959, în revista „Nistru” a fost publicat primul lui roman (Fata cu harțag), care ulterior a apărut în ediție aparte în 1962, la editura „Cartea Moldovenească” și, simultan, în ucraineană, la editura „Molodi” din Kiev. S-a însurat la 1957 cu Maria Scafaru, cu care a avut 4 copii. Una din fiicele lui, Victoria, este măritată cu jurnalistul Ion Scerbina. A fost unul dintre scriitorii care au susținut renașterea națională din Republica Moldova și revenirea la alfabetul latin. În 1988, Nicolae Ghibu a regizat filmul Deținutul politic R-886 (în rusă «Политзаключённый P-886!»), în baza materialelor din dosarul de deținut al lui Alexei Marinat. Filmul însă nu a mai ajuns pe marele ecran.

== Scrieri == Curajul bărbaților, piesă de teatru Unde ești, Campanella ?, piesă de teatru – Piesă eliminată din repertoriul teatrului sovietic „A.S. Pușkin” din Chișinău, fiind declarată antisovietică. Zările ne cheamă, Chișinău, 1959, RSSM. Fata cu harțag, roman, 1962. Venea un om pe drum de țară, Chișinău, Cartea Moldovenească, 1962. Dragoste, Schițe, Chișinău, Cartea Moldovenească, 1963. Urme pe prag, Chișinău, 1966 Mesagerii, Chișinău, 1977; Opriți planeta !, piesă de teatru „Dragostea nu-i sfetnic rău“ & „Dragostea din mai”, piese de teatru Grădina dragostei, Chișinău, 1980 Amintiri din lagărul din Taișet, 1986-1987 – reviste precum „Orizont“ sau „Codru“ ori în ziarul „Literatura și Arta“ Scrieri alese, Editura Hyperion, 1991 Eu și lumea, jurnal de detenție – Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău 1999, ISBN 9975-68-021-6, R. Moldova Călătorii în jurul omului, Chișinău, 2004 – se dă Premiul Uniunii Scriitorilor Republicii Moldova

== Premii == Pentru participarea la cel de-Al doilea război mondial, i s-au acordat ordinele sovietice ale „Războiului patriotic” de gradul 2 (11 noiembrie 1985), „Steaua Roșie” (30 aprilie 1945) și alte distincții. „Lucrătorul onorat al literaturii din Moldova” (1993). Ordinul Republicii (23 august 1996) Laureat al Premiului de stat din Moldova în domeniul literaturii și artei (2000) Ordinul național „Serviciul credincios” al României (1 decembrie 2000) – „Pentru merite speciale în dezvoltarea culturii românești în Republica Moldova”.

== Bibliografie == Marin, Gheorghe Ion (2009). Neamul prin fiii săi. Chișinău: Ed. Pontos.