Anna Anderson

Anna Anderson a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Anna

Anna Anderson (n. 16 decembrie 1896 — d. 12 februarie 1984) a fost cea mai cunoscută impostoare ce s-a dat drept Marea Ducesă Anastasia a Rusiei. Anastasia, cea mai tânără fiică a țarului rus Nicolae al II-lea, a fost ucisă împreună cu toată familia ei de către revoluționarii bolșevici, la data de 17 iulie 1918 la Ekaterinburg; trupul ei nu a fost găsit până în 1991. În 1920, Anderson a fost internată într-un spital de boli mintale după o încercare de sinucidere pe când trăia la Berlin. La început, i s-a dat numele de Fräulein Unbekannt (germ. pentru Dra Necunoscută), ea refuzând să-și divulge identitatea. Mai târziu, a folosit numele Ceaikovski, iar apoi Anderson. În martie 1922, Anderson începe să susțină că este o mare ducesă a Rusiei, astfel atrăgând pentru prima oară atenția publicului. Majoritatea rudelor și a cunoștințelor Romanovilor au susținut că Anderson este o impostoare, însă alții s-au lăsat convinși că este Anastasia. În 1927, în urma unor cercetări făcute la comanda fratelui țarinei Alexandra, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, s-a descoperit că Anderson este de fapt Franziska Schanzkowska, o muncitoare poloneză ce suferea de boli mintale. După un proces ce a durat mulți ani, justiția…Citește mai mult

Anna Anderson a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Anna

Azilul Dalldorf (1920-1922) Pe 27 februarie 1920, o tânără a încercat să-și ia viața la Berlin, sărind de pe podul Bendlerbrücke în Landwehrkanal, dar a fost salvată de un ofițer de poliție. Cum nu avea acte și a refuzat să se identifice, a fost internată sub numele de Fräulein Unbekannt (Dra Necunoscută) la un azil de boli mintale din Dalldorf (acum Wittenau, în Reinickendorf), unde a rămas timp de 2 ani. Avea cicatrici pe cap și pe corp și vorbea germana cu un accent descris ca fiind „rusesc”. La începutul lui 1922, Clara Peuthert, pacientă a azilului, a susținut că femeia necunoscută ar fi Marea Ducesă Tatiana a Rusiei, una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea. Ieșită din azil, Peuthert i-a povestit căpitanului rus Nicolas von Schwabe că ar fi văzut-o pe Tatiana la Dalldorf. Schwabe a vizitat azilul și a devenit convins că femeia este Tatiana. El i-a convins și pe alți nobili ruși să o viziteze pe femeia necunoscută. Printre aceștia s-a numărat Zinaida Tolstoi, o prietenă a țarinei Alexandra, care a venit la azil împreună cu baroneasa Sophie Buxhoeveden, o fostă doamnă de onoare a țarinei. Văzând-o pe femeie, Buxhoeveden a declarat că este prea scundă pentru…Citește mai mult

Anna Anderson a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Anna

Germania și Elveția (1922-1927) Din mai 1922, Peuthert, Schwabe și Tolstoi au devenit convinși că femeia este Anastasia, chiar dacă baroneasa Buxhoeveden susținea că nu seamănă. Femeia a fost scoasă din azil și găzduită la Berlin de baronul Arthur von Kleist, emigrant rus care fusese șef al poliției în partea rusească a Poloniei înaintea căderii țarului. Tânăra a început atunci să se prezinte drept Anna Ceaikovski, spunând că Anna vine de la Anastasia. Ceaikovski a locuit pe la diverse cunoștințe, printre care Kleist, Peuthert, o familie de muncitori săraci numită Bachmann și inspectorul Grünberg, care a găzduit-o la Funkenmühle, aproape de Zossen. Acolo, Grünberg a aranjat o întâlnire între Anna și sora țarinei, prințesa Irene de Hesse și Rin, dar Irene nu a recunoscut-o pe Anna. Grünberg a aranjat de asemenea o vizită din partea prințesei Cecilia a Prusiei, dar Ceaikovski a refuzat să vorbească cu ea, iar Cecilia a plecat confuză de la întâlnire. Mai târziu, în anii 1950, Cecilia a semnat o declarație cum că Ceaikovski este Anastasia, însă familia Ceciliei a contestat declarația ei, susținând că aceasta suferă de demență. În 1925, Ceaikovski s-a îmbolnăvit de o infecție tuberculoasă la nivelul brațului, fiind internată succesiv în mai…Citește mai mult

Anna Anderson a adăugat o fotografie

acum 3 ore

R.I.P
Anna

Castelul Seeon (1927) În 1927, sub presiunea familiei, Valdemar a încetat să o mai sprijine financiar pe Ceaikovski. Ducele George de Leuchtenberg, o rudă îndepărtată a țarului, s-a oferit să o găzduiască la Castelul Seeon. Între timp, fratele țarinei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, a angajat un detectiv particular, Martin Knopf, să facă cercetări cu privire la identitatea femeii. Knopf a descoperit că Ceaikovski era de fapt o muncitoare poloneză pe nume Franziska Schanzkowska. În timpul Primului Război Mondial, aceasta muncea într-o fabrică de muniție când logodnicul ei a fost ucis pe front, iar la scurt timp după aceea, ei i-a scăpat o grenadă din mână și a explodat. Ea s-a rănit la cap, iar supraveghetorul a murit în explozie sub ochii ei. După aceea, Franziska a devenit apatică și depresivă și a fost declarată bolnavă psihic la 19 septembrie 1916, după care a stat prin diverse azile de nebuni. La începutul anilor 1920, a fost dată dispărută din locuința sa din Berlin, iar de atunci familia nu mai știa nimic de ea. În mai 1927, fratele Franziskăi, Felix Schanzkowski, a fost adus să o vadă pe Ceaikovski. Se pare că inițial Felix a spus că femeia este sora…Citește mai mult

Anna Anderson a lăsat un gând

acum 3 ore

Statele Unite ale Americii (1928-1931) Din 1928, povestea lui Ceaikovski a ajuns să fie cunoscută și în Statele Unite, unde Gleb Botkin a publicat articole susținâdu-i cauza. Articolele lui Botkin i-au atras atenția unei prietene din copilărie a Anastasiei, Xenia Leeds, o fostă prințesă rusoaică, măritată cu un industriaș american. Cu ajutorul lui Botkin, Leeds a adus-o pe Ceaikovski în Statele Unite. În drum spre State, Ceaikovski s-a oprit la Paris, unde l-a întâlnit pe Marele Duce Andrei Vladimirovici al Rusiei, vărul țarului, care a crezut-o că este Anastasia. Apoi, timp de 6 luni, Ceaikovski a trăit la New York, la familia Leeds. La a 10-a aniversare de la asasinarea țarului, în preajma lui iulie 1928, Botkin a angajat un avocat, Edward Fallows, pentru a face demersurile legale pentru a obține proprietățile țarului din afara Uniunii Sovietice. Cum moartea țarului nu fusese dovedită, succesiunea putea fi făcută doar la zece ani după data presupusei sale morți. Fallows a înființat o companie numită Grandanor Corporation (de la Grand Duchess Anastasia of Russia), care a căutat să strângă fonduri vânzând drepturi asupra proprietăților pe care le revendica. Ceaikovski a declarat că țarul făcuse depozite peste hotare, fapt ce a stârnit zvonuri nefondate…Citește mai mult

Anna Anderson a lăsat un gând

acum 3 ore

Germania (1931-1968) Întoarcerea Annei Anderson în Germania a atras atenția presei și i-a determinat din nou pe unii aristocrați germani să-i susțină cauza. S-au găsit iarăși oameni binevoitori care să o găzduiască și să o întrețină financiar. În 1932, tabloidul britanic News of the World a publicat un articol senzațional prin care o acuza că este o impostoare româncă. Avocatul ei, Fallows, i-a dat în judecată pentru calomnie, dar procesul s-a lungit până la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, după care cazul a fost respins, deoarece Anderson locuia în Germania, iar rezidenții germani nu puteau să se judece în țările inamice. Din 1938, avocații lui Anderson din Germania au contestat modul în care a fost împărțită averea țarului între rudele sale recunoscute, iar acestea la rândul lor au contestat identitatea lui Anderson. Litigiul a rămas nerezolvat timp de zeci de ani, devenind cel mai lung proces din istoria Germaniei; unele dintre cheltuielile de judecată împotriva lui Anderson au fost plătite și de Lordul Mountbatten. Anderson s-a întâlnit pentru ultima oară cu familia Schanzkowski în 1938. Gertrude Schanzkowska insista că Anderson e sora ei, Franziska, iar guvernul nazist a propus organizarea unei întâlniri pentru a determina identitatea Annei. În cazul…Citește mai mult

Anna Anderson a lăsat un gând

acum 3 ore

Ultimii ani (1968-1984) Botkin locuia în orașul universitar Charlottesville, din Virginia. Un prieten de-al său, Jack Manahan, profesor de istorie și genealog, i-a plătit Annei călătoria în Statele Unite. Ea a intrat în SUA cu o viză pe 6 luni, iar la scurt timp înainte ca aceasta să expire, s-a căsătorit civil cu Manahan, la 23 decembrie 1968. Jack Manahan a acceptat bucuros această căsătorie de conjunctură, lăudându-se că acum este „ginerele țarului”. Cei doi dormeau separat. În decembrie 1969 a murit Gleb Botkin. În luna februarie a anului următor, s-au încheiat în sfârșit procesele, fără însă a se putea lămuri identitatea lui Anderson. Jack și Anna, acum numită Anastasia Manahan, au devenit cunoscuți în zona Charlottesville ca fiind excentrici. Deși Jack Manahan era bogat, trăiau în mizerie, cu un număr mare de câini și pisici, și mormane de gunoi. La 20 august 1979, Anderson a fost dusă la spital din pricina unei probleme intestinale. A fost operată și i s-au extirpat o tumoare și o porțiune de intestin. Dat fiind că Jack și Anna aveau o stare proastă de sănătate, în noiembrie 1983, Anna a fost dusă la un azil de bătrâni. Câteva zile mai târziu, Manahan a „răpit-o"…Citește mai mult

Anna Anderson a lăsat un gând

acum 3 ore

Probe de ADN În 1991, rămășițele țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, ale țarinei Alexandra și a trei dintre fiicele lor (Olga, Tatiana și Anastasia) au fost exhumate dintr-o groapă comună de lângă Ekaterinburg. Rămășițele țareviciului Alexei și ale celeilalte fiice, Maria, au fost descoperite în 2007. Cadavrele au fost identificate atât în urma analizelor scheletelor, cât și în urma a numeroase teste ADN. De exemplu, s-a folosit ADN-ul mitocondrial pentru a determina filiația maternă; astfel s-a descoperit înrudirea cu prințul Filip, Duce de Edinburgh, a cărui bunică a fost Prințesa Victoria de Hesse, soră cu țarina Alexandra. De asemenea, în 2015 a fost exhumat țarul Alexandru al III-lea, tatăl lui Nicolae, pentru a i se compara ADN-ul cu rămășițele găsite în 2007. Toate testele au confirmat că cele șapte cadavre găsite sunt ale Romanovilor, dovedind astfel că niciuna dintre fiicele țarului nu a scăpat cu viață. O mostră de țesut a Annei, parte din intestinul extirpat în 1979, a fost păstrată la spitalul unde fusese operată. ADN-ul mitocondrial al acesteia a fost extras din mostră și comparat cu cel al familiei Romanov. ADN-ul Annei nu se potrivea cu ADN-ul Ducelui de Edinburgh, confirmând că Anna nu a fost Anastasia.…Citește mai mult

Anna Anderson a lăsat un gând

acum 3 ore

Concluzii În iulie 1918, bolșevicii au ucis întreaga familie imperială Romanov, inclusiv pe Marea Ducesă Anastasia, în vârstă de 17 ani. Totuși, timp de câțiva ani după aceea, pentru a dezinforma opinia publică internațională, sovieticii au alimentat zvonurile cum că unii membri ai familiei țariste ar fi supraviețuit. Zvonurile contradictorii despre soarta familiei le-au permis multor impostori să se dea drept supraviețuitori ai familiei Romanov. Majoritatea impostorilor au fost ignorați, însă Anna Anderson a rămas toată viața în atenția publică. Mărturiile contradictorii și așa-zisele dovezi fizice, precum comparația trăsăturilor faciale, care ba susțineau, ba contraziceau versiunea Annei, au fost folosite atât pentru cât și împotriva ideii cum că ea ar fi fost Anastasia. În absența unor documente clare și a unor dovezi fizice solide, era la latitudinea fiecăruia să creadă sau nu că Anderson este Anastasia. Tribunalele germane nu au reușit să confirme sau să infirme povestea ei nici după 40 de ani de deliberare. De-abia după efectuarea testelor ADN s-a putut dovedi în mod incontestabil că Anderson nu a fost Anastasia. Rămâne în continuare neclar dacă Anna Anderson a fost cu bună știință o impostoare, sau doar o tânără traumatizată și labilă psihic care a adoptat o nouă identitate,…Citește mai mult