Barbu Alexandru Știrbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea, România – d. 24 martie 1946, București, România) a fost un om de stat român, președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române. El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.
Actualizări recente
Barbu Știrbeya publicat o actualizare
acum 5 ore
Bibliografie suplimentară Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 306–307 Constantinescu, Constantin (2022), Prințul Barbu Știrbey în istorie, București: Editura Paul Editions Știrbey, Barbu (2023), I love you, my Marie. Scrisorile lui Barbu Știrbey către regina Maria, Traducere din franceză de Carmen Dobre. Ediție îngrijită, note, comentarii și dosar iconografic de Cătălin Strat, București: Editura Corint
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
Barbu Știrbeya publicat o actualizare
acum 5 ore
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ș Articol despre asasinarea lui Barbu Știrbei Arhivat în 27 septembrie 2007, la Wayback Machine. Printul alb, 12 decembrie 2005, Daniela Cârlea ȘOntică, Jurnalul Național Vila cu minaret din Mamaia, fondată în anul 1930- a aparținut lui Barbu Știrbey, Ziua de Constanța
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
Barbu Știrbeya adăugat o fotografie
acum 5 ore
R.I.P Barbu
Barbu Alexandru Știrbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea, România – d. 24 martie 1946, București, România) a fost un om de stat român, președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române. El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
Barbu Știrbeya publicat o actualizare
acum 5 ore
Biografie Bunicul său a fost Barbu Știrbei, Domn al Țării Românești între 1849 - 1856. Tatăl său a fost Alexandru Știrbei, om politic, iar mama, Maria Ghika-Comănești. Este descendent și din neamul Brâncovenilor prin bunica Elisaveta. Este fratele Elisei Știrbei și al prințului George A. Știrbey (1883-1917). Prințul Barbu Știrbey a urmat atât liceul, cât și cursurile Facultății de Științe Juridice din Paris. S-a căsătorit în 1895 la Geneva cu Nadeja Bibescu, verișoara sa de gradul II, cu care a avut patru fiice: Maria (1896-1990), Nadejda (1897-1994), Eliza (1898-1987) și Ecaterina (1902-1946). Personalitatea lui Barbu Știrbey, om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească, i-a adus supranumele de „Prințul alb”.. I s-a mai spus și „Rasputin al Balcanilor. În anul 1913, regele Carol I îl numește pe Barbu Știrbey, administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Între prințul moștenitor Ferdinand și Barbu Știrbey s-a legat o puternică prietenie. Devenit rege, Ferdinand îl va lua consilier personal pe Știrbey. Și între regina Maria și Știrbey relațiile au fost deosebit de prietenești - în așa măsură încât în epocă a circulat insistent zvonul că principesa Ileana ar fi fost fiica nelegitimă a celor doi. Principesa Ileana s-a…
