Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Corneliu

Corneliu Zelea Codreanu (n. 25 septembrie 1899, Huși, România – d. 30 noiembrie 1938, Tâncăbești, România) a fost un politician român de extremă dreaptă, fascist cu orientare spre naționalismul românesc, anticomunist și antisemit, fondatorul și liderul organizației de extremă dreaptă Mișcarea Legionară, cunoscută și sub denumirile de Legiunea Arhanghelul Mihail și Garda de Fier, o organizație ultranaționalistă și violent antisemită activă în perioada interbelică, care a reprezentat principala varietate a fascismului românesc și care s-a remarcat prin mesajul său mistic-religios de inspirație creștin-ortodoxă română. Garda de Fier a câștigat proeminență pe scena politică românească, recurgând adesea la acte de terorism. Legionarii s-au referit la Codreanu drept Căpitanul, iar el a deținut autoritate absolută asupra organizației până la moartea sa în 1938. Codreanu, care și-a început cariera în urma Primului Război Mondial ca agitator anticomunist și antisemit asociat cu Alexandru Constantin Cuza și Constantin Pancu, a fost co-fondator al Ligii Apărării Național-Creștine și asasin al prefectului Poliției din Iași, Constantin Manciu. Codreanu a părăsit LANC pentru a fonda o serie de organizații politice de extremă dreaptă, atrăgând treptat adeziunea unui segment din ce în ce mai larg de reprezentanți ai mediului intelectual, precum și a unor segmente ale populației rurale, incitând…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Corneliu

Tinerețea Corneliu Codreanu s-a născut la Huși, județul Fălciu, Regatul României, cu numele Corneliu Codreanu (conform actului de naștere) ca fiu al lui Ion Zelea Codreanu și Elizabeth (n. Brunner) la 13/25 septembrie 1899. În anul 1902, tatăl său, Ion Zelinski, și-a românizat numele în Zelea Codreanu. Tatăl său, profesor și el însuși naționalist român, avea să devină ulterior o figură politică în cadrul mișcării fiului său. Era originar din Bucovina în Austro-Ungaria; soția lui era etnic germană, provenind dintr-o familie de germani bucovineni, care emigrase inițial din Bavaria. Străbunicul din partea mamei, pe numele său Adolf Brunner, a sosit din Bavaria în Bucovina ca funcționar vamal. Corneliu a fost botezat într-o biserică ortodoxă odată cu părinții săi, care s-au convertit și ei la credința ortodoxă. Corneliu și tatăl său, Ion Zelea Codreanu, s-au străduit să-și afișeze o origine neaoș-română, reclamându-se a se trage dintr-o veche familie de răzeși și arătând că numele Zelea ar fi provenit de la zale și nu de la Zelinski, care înseamnă în poloneză Codreanu. La procesul din anul 1938, avocata lui Corneliu Zelea Codreanu susținea că străbunicul său, pe care ea îl numea Simion „Zelea”, se trăgea dintr-o familie de răzeși moldoveni din satul…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Corneliu

Uciderea lui Manciu Codreanu nu s-a înțeles cu Cuza în privința structurii Ligii: a cerut ca aceasta să dezvolte un caracter paramilitar și revoluționar, în timp ce Cuza a fost ostil ideii. În noiembrie, pe când se afla în închisoarea Văcărești din București, Codreanu plănuise înființarea unei organizații de tineret în cadrul Ligii, pe care își propunea să o numească Legiunea Arhanghelului Mihail. S-a spus că aceasta ar fi fost în cinstea unei icoane ortodoxe care împodobea pereții bisericii închisorii, sau ar fi fost legată de afirmația lui Codreanu că ar fi fost vizitat de însuși Arhanghelul. O problemă mai personală i-a despărțit pe Codreanu și pe Cuza și anume că fiul lui Cuza a avut o aventură cu sora lui Codreanu și a lăsat-o însărcinată. Cuplul se despărțise, iar tânărul Cuza refuza cererea fostei iubite de a se căsători cu ea (din moment ce era gravidă cu copilul lui). Deși scandalul a fost stins, faptul că sora lui avea un copil nelegitim a fost profund umilitor pentru Codreanu, deoarece îi plăcea să-și prezinte familia drept membri model ai bisericii ortodoxe și a încercat fără succes ca să-și preseze Cuza fiul să se căsătorească cu sora lui. Întors la Iași,…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Corneliu

Crearea Legiunii Arhanghelului Mihail Codreanu s-a întors de la Grenoble pentru a participa la alegerile din 1926 și a candidat pentru orașul Focșani. A pierdut și, deși a avut un succes considerabil, Liga s-a desființat în același an din cauza unor disensiuni. Codreanu a adunat foști membri ai Ligii (Ion Moța, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneață și Radu Mironovici) care petrecuseră timp în închisoare și și-a pus în practică visul de a forma Legiunea (în noiembrie 1927, inspirat de o icoană din închisoarea Văcărești, la doar câteva zile după căderea unui nou guvern Averescu, care continuase să-l susțină pe actualul rival Cuza). Codreanu a susținut că a avut o viziune asupra Arhanghelului Mihail care i-a spus că a fost ales de Dumnezeu pentru a fi salvatorul României. Încă de la început, Legiunea a susținut că angajamentul față de valorile Bisericii Ortodoxe Răsăritene a fost esențial pentru mesajul său, iar presupusa viziune a lui Codreanu a fost un element central al mesajului său. În anii următori au loc o serie de manifestații ample împotriva „corupției parlamentare, a evreilor și a comunismului”. Cucerit de manifestațiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Codreanu, pentru a-i atrage pe țărani la…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a adăugat o fotografie

acum o oră

R.I.P
Corneliu

Apogeul politic, alegerile din 1937 Anul 1937 a fost marcat de moartea și înmormântările ostentative ale lui Ion Moța (pe atunci, vicepreședintele mișcării) și Vasile Marin, care luptaseră voluntar alături de Francisco Franco în Războiul Civil Spaniol și fuseseră uciși în bătălia de la Majadahonda. Pentru mișcare, dar și pentru Codreanu la nivel personal, evenimentul a reprezentat un puternic avânt de încredere în reușita de la alegerile din același an. Codreanu însuși va fi luat pe sus de spiritul mesianic-revoluționar, ajungând cu greu să mai țină în frâu forțele radicale din cadrul mișcării sale. Codreanu a publicat și eseul său autobiografic și ideologic Pentru legionarii mei. În această perioadă Garda a ajuns să fie finanțată de Nicolae Malaxa (altfel cunoscut ca un colaborator proeminent al lui Carol), și a devenit interesată să se reformeze pentru a ajunge la un public și mai larg: Codreanu a creat o structură interioară meritocratică a gradelor, a înființat o gamă largă de întreprinderi filantropice, a exprimat din nou teme care au atras muncitorii industriali și a creat Corpul Muncitoresc Legionar, o Legiune ramură care grupa membrii clasei muncitoare. Regele Carol a întâmpinat dificultăți în a-și păstra domnia după ce s-a confruntat cu o scădere…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Partidul „Totul pentru Țară” După interzicerea ulterioară a grupărilor paramilitare, Legiunea a fost transformată într-un partid politic, candidând la alegeri sub numele de Totul Pentru Țară. La scurt timp după aceea, Codreanu și-a declarat disprețul față de alianțele României din Europa de Est, în special Mica Înțelegere și Pactul Balcanic, și indicând că, la 48 de ore de la intrarea la putere a mișcării sale, țara va fi aliniată cu Germania nazistă și Italia fascistă. Se pare că o astfel de încredere a fost răsplătită atât de oficialii germani, cât și de ministrul italian de externe Galeazzo Ciano, iar acesta din urmă a văzut cabinetul lui Goga ca o tranziție la guvernarea Gărzii de Fier. La alegerile din 1937, când a semnat un pact electoral cu Partidul Național Țărănesc cu scopul de a împiedica guvernul să facă uz de fraudă electorală, partidul Totul pentru Țară a primit 15,5% din voturi (ocazional rotunjite la 16 %). În ciuda faptului că nu a câștigat un loc suplimentar, mișcarea lui Codreanu era, la acea vreme, al treilea partid ca popularitate din România, singurul a cărui popularitate a crescut în perioada 1937–1938 și, de departe, cel mai popular grup fascist. Legiunea a fost exclusă…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Pedeapsa cu închisoarea Codreanu a fost în cele din urmă condamnat la zece ani de muncă silnică în saline în luna mai 1938. Potrivit istoricului Ilarion Țiu, procesul și verdictul au fost primite cu o apatie generală, iar singura fracțiune politică despre care se crede că a organizat un miting public în legătură cu aceasta a fost Partidul Comunist Român în afara legii, unii dintre ai cărui membri s-au adunat în fața tribunalului pentru a-și exprima sprijinul pentru condamnare. Mișcarea Legionară însăși a devenit dezorganizată, iar organele din provincie ale Legiunii au ajuns să exercite controlul asupra centrului, care fusese slăbit de arestări. Întrucât principalele ramuri ale stabilimentului politic au salutat vestea condamnării lui Codreanu, Garda de Fier a organizat un atac de răzbunare împotriva lui Virgil Madgearu, de la Partidul Național Țărănesc, care devenise cunoscut pentru că și-a exprimat opoziția față de extremismul mișcării (Madgearu a reușit să scape nevătămat de violență). Codreanu a fost mutat de la Jilava la închisoarea Doftana, unde, în ciuda sentinței, nu a fost obligat să efectueze nicio formă de muncă fizică. Condițiile de detenție s-au îmbunătățit și i s-a permis să comunice regulat cu familia și subalternii lui. La acea vreme, el a…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Moartea La 30 noiembrie, a fost anunțat că Codreanu, Nicadorii și Decemviri au fost împușcați după ce au încercat să fugă din arest în noaptea precedentă. Detaliile reale au fost dezvăluite mult mai târziu: cele paisprezece persoane fuseseră transportate din închisoarea lor și executate (sugrumate sau garotate și împușcate) de Jandarmeria din apropierea pădurii Tâncăbești (lângă București), iar trupurile lor fuseseră îngropate în curtea închisorii Jilava. Corpurile lor au fost dizolvate în acid și plasate sub șapte tone de beton. „Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima” (Neagu Djuvara). Legiunea s-a scindat în două tabere inamice, „simiștii”, gruparea majoritară condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui Moruzov, delapidator (al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/anti-sovietică), că „l-a turnat pe „Căpitan” și i-a trădat cauza", etc. După instituirea Statului Național Legionar, cadavrele lui Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor au fost deshumate din incinta închisorii Jilava și reînhumate în cadrul unei procesiuni impresionante desfășurată în București la data de…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Personalitate Înspre sfârșitul vieții sale, mai ales după uciderea lui I. G. Duca, Codreanu a devenit o fire paranoică. Supravegherea constantă exercitată de Siguranța Statului, caracteristică acelei perioade, l-au determinat să își piardă încrederea în mulți foști asociați care nu făceau parte din cercul său intim. Codreanu se adapta stresului trădării apelând la mistică și transcendență.

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Moștenirea Influența din timpul vieții și puterea legionară Potrivit lui Adrian Cioroianu, Codreanu a fost „cel mai de succes model politic și în același timp antipolitic al României interbelice”. Legiunea a fost descrisă de cercetătorul britanic Norman Davies drept „una dintre cele mai violente mișcări fasciste din Europa”. Stanley G. Payne a susținut că Garda de Fier a fost „probabil cea mai neobișnuită mișcare de masă a Europei interbelice” și a remarcat că o parte din aceasta se datorează faptului că Codreanu este „un fel de mistic religios”; Istoricul britanic James Mayall a văzut Legiunea drept „cea mai singulară dintre mișcările fasciste minore”. Conducerii carismatice reprezentată de Codreanu i-au fost făcute comparații cu modele favorizate de alți lideri ai mișcărilor de extremă dreapta și fasciste, printre care Hitler și Benito Mussolini. Payne și istoricul german Ernst Nolte au propus că, printre europenii de extremă dreapta, Codreanu se aseamănă cel mai mult cu Hitler în ceea ce privește fanatismul. În opinia lui Payne, totuși, el a fost practic de neegalat în a cere „autodistrugere” de la adepții săi. Garda de Fier mobiliza adepții în echipele paramilitare ale morții pentru a se angaja în violențe politice de stradă. Garda de Fier a…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Codreanu și discursul politic modern Mișcarea a fost în cele din urmă răsturnată de la putere de Antonescu, ca o consecință a Rebeliunii Legionarilor. Evenimentele asociate mandatului lui Sima au dus la conflicte și lupte interioare în cadrul Legiunii și al succesorilor ei contemporani: mulți legionari „codreniști” pretindeau că se supun lui Codreanu și tatălui său Ion Zelea, dar nu și lui Sima, în timp ce, în același timp, facțiunea „simiștilor” susținea că a urmat îndrumarea și inspirația lui Codreanu în comiterea actelor violente. Codreanu a avut o influență durabilă în Italia. Părerile și stilul său au fost atestate că l-au influențat pe controversatul filozof tradiționalist și teoretician rasial Julius Evola. Evola însuși s-a întâlnit cu Codreanu într-o singură ocazie și, în cuvintele prietenului său, scriitorul și istoricul Mircea Eliade, a rămas „uimit”. Se pare că vizita ar fi fost organizată de Eliade și filozoful Vasile Lovinescu, ambii simpatizanți ai Gărzii de Fier. Invitatul lor a scris mai târziu că fondatorul Gărzii de Fier a fost: „una dintre cele mai demne și mai bine orientate din punct de vedere spiritual pe care le-am întâlnit vreodată în mișcările naționaliste ale vremii”. Potrivit lui De Felice, Codreanu a devenit și un punct…Citește mai mult

Corneliu Zelea Codreanu a lăsat un gând

acum o oră

Scrieri Călăuza bunului Român - Regulamentul de funcționare și organizare a Ligii Apărării Național-Creștine (L.A.N.C.), în colaborare cu Ion Z. Codreanu și A. C. Cuza, Iași, martie 1923. Circulări, Scrisori, Sfaturi, Gânduri (editată de Vasile Iașinschi), Madrid, 1951. Scrisori studențești din închisoare (Văcărești, 9 octombrie 1923 – 30 martie 1924), Tip. “Libertatea” – Orăștie, Iași, 1925; reed. Ed. Ramida, București, 1998. Cărticica șefului de cuib, Tip. C. S. m. c. [?], București, 1933; reed. Col. „Omul Nou“, Miami Beach, 1990. Pentru legionari, vol. I [volumul al doilea n-a mai fost scris], Editura “Totul pentru Țară”, Tipografia Vestemean, Sibiu, 1936; reed. Ed. Scara, București, 1999 Circulări și manifeste, Ed. „Totul pentru Țară“, București, 1937; reed. Col. „Europa“, München, 1981. Însemnările de la Jilava, Rostock, 1942; reed. Col. „Europa“, München, 1994.