István Örkény (n. 5 aprilie 1912, Budapesta – d. 24 iunie 1979, Budapesta) a fost un scriitor maghiar cu o operă vastă. A scris mai ales romane, piese de teatru, povestiri, nuvele și așa-numite nuvele-minut, al căror inițiator este, mai scurte decât schițele. Ca om și ca scriitor a trecut prin faza credinței în comunism până la creația în spiritul proletcultismului, apoi prin cea a dezamăgirii față de regim până la participarea discretă la Revoluția din 1956 din Ungaria. S-a abținut de la disidență după aceasta și a profitat de relativa liberalizare din anii 1960 pentru a crea o operă neaservi
István Örkény (n. 5 aprilie 1912, Budapesta – d. 24 iunie 1979, Budapesta) a fost un scriitor maghiar cu o operă vastă. A scris mai ales romane, piese de teatru, povestiri, nuvele și așa-numite nuvele-minut, al căror inițiator este, mai scurte decât schițele.
Ca om și ca scriitor a trecut prin faza credinței în comunism până la creația în spiritul proletcultismului, apoi prin cea a dezamăgirii față de regim până la participarea discretă la Revoluția din 1956 din Ungaria. S-a abținut de la disidență după aceasta și a profitat de relativa liberalizare din anii 1960 pentru a crea o operă neaservită și originală din punct de vedere literar, caracterizată printr-un umor absurd până la grotesc.
Opera lui a fost și a rămas populară în Ungaria, ajungând și la un public internațional.
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
István Örkénya adăugat o fotografie
acum 6 ore
R.I.P István
Viața și cariera István Örkény s-a născut în 1912, la Budapesta, în familia unui farmacist evreu cu o bună situație materială. A urmat Liceul Piarist din Budapesta, unde a obținut diploma de bacalaureat în 1930. Era deja atras de literatură, dar la dorința tatălui său a început studii de inginerie chimică. După doi ani le-a abandonat pentru studii de farmacie, terminându-le în 1934. În același an a publicat primele sale scrieri, poezii și nuvele, în revista Keresztmetszet, fondată și redactată împreună cu prieteni de-ai săi. În 1936 s-a căsătorit cu Flóra Gönczi. Primele sale nuvele importante, Forradalom (Revoluție) și Tengertánc, au apărut în 1937, în revista Szép Szó, datorită poetului Attila József. Acestea n-au fost pe placul autorităților și, la atenționarea poliției, scriitorul a părăsit Ungaria. În 1938 a trăit la Londra, unde a lucrat la o revistă medicală, apoi, în 1939, s-a mutat la Paris, unde a trăit din munci ocazionale, dar la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a fost nevoit să se întoarcă în Ungaria, reușind să prindă ultimul tren care pleca din Paris spre Budapesta. În 1940 și-a reluat studiile de inginerie chimică, obținând diploma în 1941. În același an a divorțat și și-a publicat pe…
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
István Örkénya adăugat o fotografie
acum 6 ore
R.I.P István
1941 – Tengertánc, Budapesta, Renaissance (povestiri)
1947 – Lágerek népe (Poporul lagărelor), Budapest Székesfővárosi Irodalmi és Művészeti Intézet (scriere sociografică)
1948 – Voronyezs (Voronej), Budapest Székesfővárosi Irodalmi és Művészeti Intézet (dramă)
1948 – Budai böjt (Post la Buda), Budapest Székesfővárosi Irodalmi és Művészeti Intézet (nuvele)
1951 – Házastársak (Soții), Budapesta, Szépirodalmi Könyvkiadó (roman)
1952 – Koránkelő emberek, (Oameni care se scoală devreme), Szépirodalmi Könyvkiadó (reportaje și povestiri)
1954 – Hóviharban, Szépirodalmi Könyvkiadó (În viscol) (nuvele)
1956 – Ezüstpisztráng. Rövid remekművek (Păstrăvul argintiu. Capodopere scurte), Szépirodalmi Könyvkiadó (proză scurtă)
1965 – Macskajáték (Jocul de-a pisica), în revista Kortárs (roman scurt)
1966 – Tóték (Familia Tót), în revista Kortárs (roman scurt)
1966 – Jeruzsálem hercegnője, (Prințesa Ierusalimului), Szépirodalmi Könyvkiadó (proză scurtă)
1967 – Nászutasok a légypapíron (Călătorie de nuntă pe hârtia de prins muște), Budapesta, Magvető (proză scurtă)
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
István Örkénya lăsat un gând
acum 6 ore
1968 – Egyperces novellák (Nuvele-minut), Magvető
1975 – Vérrokonok (Rude de sânge), Magvető (dramă)
1977 – Kulcskeresők (Căutătorii de chei), Magvető (dramă)
1977 – Rózsakiállítás (Expoziția de trandafiri), Szépirodalmi Könyvkiadó (roman scurt)
1979 – Forgatókönyv (Scenariul), Szépirodalmi Könyvkiadó (tragedie)
Operele scriitorului au cunoscut nenumărate reeditări antume și postume. În 2014 a fost ales postum membru al Academiei Literare Digitale a Muzeului Literar „Petőfi” din Budapesta, drept urmare majoritatea operelor sale sunt cu acces liber pe site-ul acestuia.
Opere ale lui Örkény au fost traduse în multe limbi, inclusiv de circulație internațională. În limba română au apărut:
Soții [Házastársak], București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1953 (traducere de Emil Giurgiuca)
Gloria. Familia Tót. Jocul de-a pisica [Glória. Tóték. Macskajáték], București, Editura Univers, 1976, (traducere de Paul Drumaru)
Тоот, майорул ши алций (Tót, maiorul și alții) [Tóték], Chișinău, Cartea Moldovenească, 1976 (traducere de Elena Gheorghiu)
Nuvele-minut. Expoziția de trandafiri [Egyperces novellák. Rózsakiállítás], Univers, 1982 (traducere de Constantin Olariu)
Örkény a fost și traducător. A transpus în maghiară multe scrieri, cele mai multe rămase în manuscris, ale unor piese de teatru jucate. I-au fost publicate traduceri din Joseph Conrad, Truman Capote, Jean Cocteau, Alexandre Dumas (tatăl), Tennessee Williams etc.
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
István Örkénya lăsat un gând
acum 6 ore
Premii și alte onoruri
1955 și 1967 – Premiul Attila József
1970 – Marele Premiu al Umorului Negru la Paris, pentru piesa Familia Tót
0 comentarii1 vizualizări0 reacții
István Örkénya lăsat un gând
acum 6 ore
1973 – Premiul Kossuth
Scriitorul este foarte popular în Ungaria și în secolul al XXI-lea. Ca urmare a fost onorat și după moarte în diverse feluri. Astfel, îi poartă numele un teatru, o librărie și mai multe căi publice. A primit postum titlul de cetățean de onoare al Erzsébetváros (sectorul al VII-lea din Budapesta) (1999) și al sectorului al II-lea din Budapesta (2012), precum și Premiul Patrimoniului Maghiar, în 2004.
