Marcu Glaser

Marcu Glaser a publicat o actualizare

acum 5 ore

Episcop romano-catolic La data de 26 iulie 1942, Marcu Glaser a trebuit să plece de la conducerea Seminarului Diecezan din Iași, fiind numit de către Sfântul Scaun în funcția de superior al Misiunii Catolice din Transnistria, cu reședința la Odesa (astăzi, în Ucraina). În această calitate, pentru a-i ușura misiunea de evanghelizare a Transnistriei, el a fost consacrat la Odesa în ziua de 25 iulie 1943 ca episcop titular de Caesaropolis. În perioada 1942-1944, cât s-a aflat în Transnistria, trupele SS au încercat frecvent să-l împiedice să-și desfășoare activitatea religioasă în rândul populației catolice din jurul Odesei, în majoritate etnici germani. Deoarece luptele de pe Frontul de Est se apropiau din ce în ce mai mult de teritoriul Transnistriei ca urmare a evoluției nefavorabile pentru armatele româno-germane, episcopul Glaser s-a refugiat în România. La 27 septembrie 1944 Mihai Robu, episcop romano-catolic de Iași, a trecut la cele veșnice, iar Sfântul Scaun l-a numit la 18 octombrie 1944 pe episcopul Glaser ca administrator apostolic al Diecezei de Iași până la reglementarea situației prin alegerea unui nou ierarh. El a primit dificila misiune de a reface viața bisericească din Moldova, care fusese mult afectată în timpul desfășurării celui de-Al Doilea Război Mondial.…Citește mai mult

Marcu Glaser a publicat o actualizare

acum 5 ore

Episcopul Anton Durcovici a fost arestat de Securitate la 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popești-Leordeni pentru a administra taina Sfântului Mir și a fost închis la București, Jilava și apoi la Sighetu Marmației, unde a murit la 10 decembrie 1951. În această situație nefavorabilă, din cauza persecutării Bisericii Catolice de către regimul comunist și a faptului că el însuși era anchetat de Securitate, episcopul Marcu Glaser a preluat conducerea Diecezei de Iași în calitate de administrator apostolic. El a fost sistematic împiedicat de către regimul comunist să desfășoare o activitate pastorală normală. În anul 1950 Securitatea din Iași l-a supus pe episcopul Glaser unor anchete repetate, în urma cărora a suferit un atac de cord. În luna mai 1950, i s-a emis mandat de arestare, iar această veste l-a afectat atât de mult încât a murit la 25 mai 1950, în condiții neelucidate pe deplin până în prezent. A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași.

Marcu Glaser a publicat o actualizare

acum 5 ore

Legături externe Episcopia Romano-Catolică de Iași - Păstorii care au condus Dieceza de Iași. Ep. Marcu Glaser Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași - Episcopii Diecezei de Iași. Marcu Glaser Arhivat în 27 octombrie 2007, la Wayback Machine. Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași - Rectorii Seminarului. Marcu Glaser Arhivat în 22 octombrie 2007, la Wayback Machine. Lumina Creștinului nr. 9/2005 - Marcu Glaser

Marcu Glaser a adăugat o fotografie

acum 5 ore

R.I.P
Marcu

Marcu Glaser (n. 25 aprilie 1880, Șîrokolanivka, Imperiul Rus – d. 25 mai 1950, Iași, România) a fost un episcop romano-catolic, administrator apostolic al Diecezei de Iași (18 octombrie 1944 – 30 octombrie 1947, 26 iunie 1949 – 25 mai 1950), deținut politic sub regimul comunist din România.

Marcu Glaser a publicat o actualizare

acum 5 ore

Marcu Glaser s-a născut la data de 25 aprilie 1880 în colonia Landau a guberniei Herson, din Imperiul Rus, într-o familie de origine germană originară din Landau (Palatinat). A urmat studii la Seminarul Romano-Catolic din Saratov, apoi la Collegium Germanicum din Roma, unde și-a luat doctoratul în filozofie și teologie. La data de 24 iunie 1905 a fost hirotonit preot la Minsk (actualmente, capitala Republicii Belarus). După sfințirea sa ca preot, a fost numit în anul 1907 în funcțiile de subdirector și profesor de dogmatică la Seminarul Teologic din Saratov și canonic al bisericii catedrale din același oraș. În anul 1916 a fost transferat la Chișinău, unde a fost numit protopop și paroh al Bisericii Providenței (actuala catedrală romano-catolică). În perioada 1917-1920 a îndeplinit funcția de vicar general al Basarabiei. A rămas în Basarabia și după unirea acesteia cu România în anul 1918. În data de 5 februarie 1924 a fost ridicat la rangul de camerier papal, iar la 31 octombrie 1930 a devenit prelat al Sfântului Scaun. La data de 1 septembrie 1939, ca urmare a părăsirii diecezei de către preoții iezuiți și de rectorul Florentin Idoate, care își încununaseră opera prin absolvirea Seminarului de către cea mai mare…Citește mai mult