🔍 MăreșteIn memoriam
Petre P. Negulescu (n. 14 octombrie / 26 octombrie 1872, Ploiești – d. aprilie 1951, Brașov) a fost un filosof și om politic român, membru titular al Academiei Române (1936).
Petre P. Negulescu a adăugat o fotografie
acum o oră
Petre P. Negulescu (n. 14 octombrie / 26 octombrie 1872, Ploiești – d. aprilie 1951, Brașov) a fost un filosof și om politic român, membru titular al Academiei Române (1936).
Petre P. Negulescu a publicat o actualizare
acum o oră
Biografie Se naște la Ploiești, unde a absolvit clasele primare și studiile liceale. În 1889, Negulescu se înscrie ca student al Facultății de Științe a Universității bucureștene, dar, audiind o prelegere a lui Titu Maiorescu, se înscrie la Facultatea de Litere. În anul universitar 1889-1890 e remarcat, ca student eminent, de T.Maiorescu. Profesorul îi mai selectase pe C.Rădulescu-Motru, S.Mehedinți, Mihail Dragomirescu, Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, I.Al.Brătescu-Voinești. Îi primea în casa lui, vestită, din strada Mercur 1, într-un cenaclu anume organizat, le supraveghea și stimula lecturile, pregătindu-i pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea Convorbirilor literare. P.P. Negulescu devine licențiat universitar. Teza de licență, Critica apriorismului și a empirismului, e publicată în volum. În același an, la cererea lui T. Maiorescu, publică studiul antigherist Psihologia stilului, în Convorbiri literare (în 1895 în volum). În 1893 Maiorescu îi obține lui Negulescu (și lui M. Dragomirescu) o bursă de studii în Germania și Franța. Negulescu redactează, la Paris, studiul, tot antigherist și scris tot la sugestia lui Maiorescu, Impersonalitatea și morala în artă. Reîntors în țară e numit, la intervenția Profesorului, conferențiar de filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, P.P. Negulescu, împreună cu ceilalți colegi de generație, preia conducerea celei mai…
Petre P. Negulescu a publicat o actualizare
acum o oră
Activitatea politică Are marcate atitudini de disociere față de opțiunea oficială a partidului său –Partidul Conservator- de politica favorabilă Puterilor Centrale. În 1917 devine membru fondator și fruntaș al unei noi formațiuni politice: "Liga Poporului", devenită Partidul Poporului, sub conducerea generalului Al. Averescu iar în 1919 este ales senator pe listele Partidului Poporului. În 1922 publică lucrarea Reforma învățământului, materializare intențională a lui Negulescu de a realiza o reformă a învățământului românesc. Revine, în martie 1926, titular, în noul guvern Averescu, la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Tot în 1926, publică lucrarea Partidele politice la Editura Cultura Națională, din București. În august 1927 este ales președinte al Camerei Deputaților. E ultima sa demnitate politică.