Radu Lecca

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

Radu Lecca (n. 15 februarie 1890 – d. 1980) a fost un spion și funcționar de stat român, numit de Ion Antonescu „Comisar general pentru probleme evreiești și director fără titlu al Centralei Evreilor din România”, apoi a fost condamnat la moarte pentru „dezastrul țării prin savârșirea de crime de război”, în Procesul Marii Trădări Naționale, pedeapsa fiind comutată în detenție pe viață chiar în ziua stabilită pentru execuție (1 iunie 1946). Provenind dintr-o familie boierească, Lecca a luptat în primul război mondial. Închis în Franța pentru activități de spionaj, a devenit unul dintre principalii propagatori de concepte antisemite și fasciste, ca agent de influență al Germaniei naziste în România. Apropiat al lui Ion Antonescu, Lecca s-a implicat în politica românească în Al Doilea Război Mondial și, în special, ca executant principal la „Curățirea terenului”, numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al termenului german „soluția finală” de nimicire a minorității evreiești. Din 1941, Lecca a fost însărcinat cu „soluționarea problemei evreiești în România” și, la sugestia lui Manfred von Killinger și Gustav Richter, a fondat Centrala Evreilor din România, prin care a persecutat și jefuit evreii români, amenințându-i cu deportarea în Transnistria. Acest sistem era cunoscut ca…Citește mai mult

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

Biografie Conform memoriilor sale, Lecca s-a născut în data de 15 februarie 1890. În Hotărârea nr. 17 a Tribunalului Poporului din 17 mai 1946, se menționează că este în vârstă de 53 de ani, adică ar fi fost născut în 1893 sau 1894. Părinții săi se numeau Dumitru I. Lecca și Alice Strat. Radu era al doilea din cei cinci copii ai cuplului. În memoriile sale, Lecca afirmă că tatăl său ar fi fost latifundiar și că a făcut politică liberală, ajungând deputat și prefect, din care cauză a murit sărac în 1907.

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

Familia Lecca Radu Lecca a aparținut uneia din cele mai vechi familii românești. Primul Lecca pe teritoriul țării, menționat în arhive, este Aga Lecca (1550 – 1610), strălucit condottiere al Republicii Serenisime și baron al Sfântului Imperiu, căsătorit și rămas în Valahia unde avea să ajungă unul din boierii din suita lui Mihai Viteazul. Numele său se găsește pe soclul statuii marelui voievod, la București, în piața Universității. Istoria mai recentă a acestei familii, se leagă, în special, de judetul Bacău. Nicolae Iorga pomenește de o „Condică a familiei Lecca de la Bacău” care, pare să se fi pierdut. Tatăl lui Radu Lecca, Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907), fiul lui Ioan (Enache) Gh. Lecca, a fost primar în com. Gioseni (Geoseni, județul Bacău), Prefect de Bacău, deputat și senator liberal. A ctitorit, alături de soția sa, Alice Strat (Alisa D. Lecca), biserica din Gioseni. A construit în comună, din fonduri proprii, o școală primară și o baie comunală pentru săteni. Biserica a fost lăsată în paragină în timpul regimului comunist, fiind jefuită și abandonată. În anul 2006, unul din urmașii familiei, Dumitru Lecca, a donat locul pe care s-a ridicat o nouă biserică.

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

Primii ani În memoriile sale, Lecca se referă extrem de puțin la copilăria sa. Amintește că la vârsta de 10 ani, a fost trimis de tatăl său la Viena, ca intern la Academia Tereziană (Theresianum). Tatăl său a murit în 1907, falit - „obiceiul de a te îmbogăți din politică a fost introdus de Brătieni abia în 1914”, notează Lecca în memorii. După absolvirea Academiei Tereziene (1908) trece la Academia Consulară (orientală), pe care o absolvă în 1911. În toți acești ani, din lipsă de fonduri, revine rar în România, mare parte din vacanțe petrecându-le cu diverși colegi în Austria și Rusia țaristă. Între anii 1911 - 1914, Lecca studiază la Paris, la Facultatea de Drept și la Școala de Înalte Studii Sociale, specializându-se, conform spuselor sale, în economie politică și, mai ales, „în chestiuni monetare”. De asemenea, suferă destul de mult din cauza lipsurilor materiale. Rămâne la Paris până în 1915, când este nevoit să se reîntoarcă în țară pentru satisfacerea serviciului militar, unde urmează cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie din Dealul Spirii, pe care o absolvă cu gradul de sublocotenent. A participat la campaniile din 1916 și 1917. Fiind rănit de două ori este demobilizat în 1918…Citește mai mult

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

Afacerea „cifrului” După acest faliment se refugiază la Paris, unde începe o afacere cu un restaurant cu autoservire, îl cunoaște pe un anume Gohard, care furniza informații agenților bursieri, privind tratativele și condițiile în care Franța acorda împrumuturi externe. Informațiile, strict secrete, îi erau furnizate direct de la biroul cifrului de către o persoană de încredere. Tocmai în acel moment, România ducea tratative pentru obținerea unui nou împrumut, în condiții deosebit de dezavantajoase. Guvernatorul liberal al Băncii Naționale, Dimitrie Burileanu, avea să fie demis ulterior, tocmai pentru că se opunea acestui împrumut. Înarmat cu telegramele, dintre care una vorbea despre un plan al liberalilor de a forța abdicarea regelui, revine în România și solicită o audiență la Carol al II-lea, căruia îi prezintă situația. Presa a lansat o campanie orchestrată de cele două mari partide, contra lui Lecca, arătând că prin acțiunea sa, a „tulburat tradiționala prietenie româno-franceză”, iar ambasadorul Gabriel Puaux a fost rechemat din post. Lecca se reîntoarce în Franța, unde este arestat, fiind acuzat pe baza articolelor din presa bucureșteană, că și-a procurat acte confidențiale pe care le-a predat unei „puteri străine”. Deși la proces a fost apărat de doi din cei mai renumiți avocați din acea…Citește mai mult

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

1937 - 1941 În următorii 4 ani, Radu Lecca s-a ocupat exclusiv de afaceri. De la prietenii săi germani, va afla despre orientarea politicii germane în privința României, care urma să piardă o parte din teritorii. A urmat abdicarea lui Carol al II-lea și instaurarea guvernului național-legionar. În această perioadă, face cunoștință cu Kurt Geißler, Hauptsturmführer (căpitan) SS, atașat de poliție, căruia îi va atribui în cartea sa, un rol extrem de important în evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute îndeobște sub numele de Rebeliunea legionară, printre care și acela că ar fi încercat să instaleze un guvern legionar prin eliminarea lui Ion Antonescu, atribuindu-și la rândul său, merite deosebite în rechemarea acestuia la Berlin. Ulterior se va dovedi că rolul lui Kurt Geißler în evenimentele dintre 6 septembrie 1940 - 23 septembrie 1941 nu a fost chiar atât de important. În ianuarie 1941 îl cunoaște și pe Ion Antonescu, care îl însărcinează cu primirea noului ambasador al Germaniei, Manfred von Killinger. Pentru o scurtă perioadă de timp (2 săptămâni), la sugestia lui Mihai Antonescu a fost subdirector general la Siguranță, fără a fi numit în mod oficial, după care a renunțat la perspectiva acestui post, ca și cea…Citește mai mult

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

organizarea evreilor; reeducare și organizarea evreilor pentru munci și meserii;

Radu Lecca a adăugat o fotografie

acum 2 ore

R.I.P
Radu

pregătirea emigrării evreilor; organizarea de activități culturale și a școlii evreilor;

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

participarea evreilor la munci potrivit legii; organizarea exercitării profesiunilor evreilor în condițiile stabilite de guvern; editarea unui ziar al Centralei Evreilor din România; furnizarea de date și informații cerute de autorități în legătură cu problemele de românizare; înființarea și ținerea la curent a fișierului și a foilor matricole ale tuturor evreilor din România; primirea cererilor pe care evreii le adresau diverselor autorități și înaintarea lor cu referințe la autoritățile competente; emiterea carnetelor de identitate speciale evreilor. Președinte al Centralei a fost numit H. Streitman, el a fost înlocuit cu dr. Nandor Gingold, în decembrie 1942, care până atunci funcționase ca secretar general. 1942 – 1944 - Activitatea în cadrul Centralei Evreiești Radu Lecca a condus activitatea Centralei Evreilor, în calitate de director neoficial, până în data de 23 august 1944. În 7 septembrie 1943, Radu Lecca a fost numit în mod oficial Comisar general pentru probleme evreiești în cadrul nou creatului Secretariat de Stat pentru Muncă. Centrala Evreilor avea opt departamente, respectiv : cultură și educație, emigrare, finanțe, presă și publicații, conversie profesională, chestiuni religioase, statistică și nivel de trai. În 20 august 1942, Radu Lecca i-a propus lui Ion Antonescu ca centrala să colecteze suma de 1,2 miliarde de…Citește mai mult

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

(p. 222 și 267) Despre Pandelis și acoliții săi, care organizau emigrarea în Palestina:

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

(vezi și în ) După mărturia lui A.L. Zissu, Jean Pandelis avea de la Jewish Agency concesiunea transporturilor de emigranți legali (primiți în Palestina de autoritățile britanice).

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

Arestarea și procesul Radu Lecca nu s-a găsit printre cei arestați în momentul, sau imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944. De altfel, în acel moment nici nu exista baza legală pentru aceste arestări, efectuate mai mult preventiv. Practic, imediat după 23 august 1944, majoritatea arestărilor, cu excepția înalților funcționari de stat în guvernarea Antonescu, s-a făcut în urma "dezvăluirilor" din presă, multe însoțite de șantaj, conform obiceiului antebelic. Radu Lecca vorbește despre suma de 5 milioane de lei cerută de ziarul "Timpul" pentru a înceta campania pornită contra sa. Arestarea sa poate fi pusă în legătură cu dr. Nandor Gingold, care se predă autorităților în 20 septembrie 1944, îngrozit de campania de presă contra sa și a centralei. Dr. Gingold, împreună cu trei din colaboratorii săi, Matias Grünberg (Willman), A. Grossman-Grozea și Jack Leon, vor fi condamnați la pedepse grele în 18 februarie 1946, în cadrul unui proces derulat la "Tribunalul Poporului", fiind ulterior toți amnistiați. În 14 noiembrie 1944, dr. Nandor Gingold înaintează autorităților un memoriu justificativ, de 24 pagini dactilografiate, un fel de "dare de seamă" a activității centralei, în care combate toate acuzațiile ce-i vor fi aduse ulterior, atât conducerii centralei, cât și…Citește mai mult

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

Baza juridică a sentinței Radu Lecca a fost condamnat în baza Legii 312/1945 (promulgată în 12 aprilie 1945) pentru urmărirea și sancționarea celor "vinovați de dezastrul țării sau de crime de razboi", act emis de Ministerul Justiției, condus la acea vreme de către Lucrețiu Pătrășcanu, act publicat în Monitorul Oficial Nr. 94 din 24 aprilie 1945. Textul legii era inspirat din legislația internațională în domeniu cu privire la crimele de război, adaptată la "noile realități din România". Arestarea lui Radu Lecca a fost făcută în baza Legii 488 (Decretul 1850 din 10 octombrie 1944, publicat în Monitorul Oficial nr. 235 din 11 octombrie 1944) Legea 312 instituia anumite instituții neprevăzute în Constituție, respectiv Tribunalul Poporului. În plus, în afară de crimele de război propriu-zise, așa cum erau ele definite de convențiile internaționale, legea depășea angajamentele luate prin convenția de armistițiu, instituind categoria "crimă de dezastrul țării". Legea prevedea pedeapsa capitală pentru faptele prevăzute la art.2 a-j. Art.2, pct. a, viza pe cei care declaraseră război Uniunii Sovietice și aliaților, pct. b-i cuprind crime de război propriu-zise, iar pct. j îi privea pe cei ce au atacat "țara" fiind în slujba "hitlerismului sau fascismului", vizându-i pe cei ce se constituiseră în…Citește mai mult

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

Ultimii ani Radu Lecca a mai apărut ulterior în două procese celebre ale anilor '50 - procesul sioniștilor și în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. Au urmat anii de detenție până la amnistia generală din 1963, când a fost eliberat, împreună cu toți deținuții politici. Memorialistul legionar, Nistor Chioreanu relatează din auzite, că Lecca ar fi murit la Jilava, în chinuri groaznice, datorită unui cancer de colon, dobândit în cursul detenției într-o celulă cu homosexuali. (de menționat că nu există tangențe între cancerul de colon și homosexualitate). Nicolae Steinhardt susține și el ipoteza morții lui Lecca în închisoare, afirmând că l-ar fi întâlnit în infirmeria penitenciarului Jilava, „paralizat de la brâu în jos, în urma unei operații de hemoroizi, prost efectuate”, plasând decesul lui Lecca undeva între 1962 și 1964, data amnistiei tuturor deținuților politici. Documentele de arhivă atestă însă că Radu Lecca a fost eliberat în data de 15 aprilie 1963, după ce sentința inițială a fost schimbată în 18 ani și șase luni, exact câți ispășise până la acea dată, odată cu amnistia generală decretată de guvernul comunist (Decretele 767/1963, 176 și 411/1964). Nu se cunosc amănunte privind ultimii ani ai vieții sale. Nu se cunoaște locul unde este…Citește mai mult

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

Memoriile Manuscrisul cuprinzând memoriile lui Radu Lecca a fost descoperit în Arhivele Statului din București, fond Ministerul de Interne, dosar nr. 40 010, vol. 130. Este foarte posibil ca cel puțin în parte, ele să fi fost scrise după eliberarea 15 aprilie 1963, dat fiindcă unele din precizările pe care le face Radu Lecca în cuprinsul memoriilor trimit la o perioadă cuprinsă între 1965 - 1970. Se presupune că ar exista și texte care se referă la perioada de după lovitura de stat de la 23 august 1944, dar care nu au fost găsite până în prezent. Aceste memorii au apărut în 1994, sub titlul „Eu i-am salvat pe evreii din România”, cu o prefață de dr. Dan Zamfirescu și cu un studiu introductiv de Alexandru V. Diță, la editura Roza Vânturilor, într-un tiraj de 15.000 ex. Titlul aparține editorilor. Textul exprimă, așa cum declara Eugen Cristescu la procesul „Marii Trădări Naționale”, „tot putregaiul vieții politice românești”. Primul istoric care a citit memoriile lui Radu Lecca a fost Dennis Deletant, profesor de studii românești, la University College din Londra, care citează extrem de mult din Lecca în cartea sa "Hitler's forgotten Ally - Ion Antonescu and his Regime, Romania 1940-44",…Citește mai mult

Radu Lecca a publicat o actualizare

acum 2 ore

Inexactități în memorii Multe din evenimentele amintite în memoriile lui Radu Lecca sunt prezentate distorsionat. De exemplu, în cazul asasinării lui I.G. Duca, deși pomenește de rolul lui Titulescu în dizolvarea Gărzii de Fier, amintește și de eventuala implicare a lui Carol al II-lea, chestiune care nu a fost niciodată confirmată. Un alt exemplu este rolul exagerat pe care Radu Lecca i-l atribuie lui Kurt Geißler, în calitate de instigator principal al masacrului de la Jilava și al rebeliunii legionare. Cercetările ulterioare au dovedit că Geißler a avut cunoștință de acele evenimente, fără a avea însă un rol determinant(p. 26), și fără a depăși nivelul de simpatizant sau susținător. (p. 28) Chiar și raportul lui Manfred von Killinger din 26 februarie 1941, menționa că acesta "a jucat un rol destul de neplăcut, a fost omul de legătură al poliției legionare" și că a "aprobat asasinatele de la Jilava considerându-le justificate". Radu Lecca mărturisește în memoriile sale că, dintr-o convorbire desfășurată între Kurt Geißler și adjuncții săi, Hans Koenen și Fritz Drees, a înțeles că "poliția legionară primise cinci mii de pistoale de tipul Walther, în uz la poliția germană de la Berlin".(chestiune menționată și în ) În realitate, nu a…Citește mai mult