Mihai Văcărescu

Mihai Văcărescu a adăugat 2 fotografii

ieri

R.I.P
Mihai

Mihai sau Mișu Ion Văcărescu (1842 sau 1843 – 12 iunie 1903), cel mai frecvent cunoscut sub numele de Claymoor, a fost un cronicar monden al vieții bucureștene, critic de film, critic de teatru, fiul poetului Iancu Văcărescu. Ofițer de cavalerie în rezervă în Forțele Terestre Române, a început să scrie în jurul vârstei de 30 de ani, atingând faima ca foiletonist de cronică mondenă la cotidianul francofon L'Indépendence Roumaine. El a fost respectat pe scară largă pentru verdictele sale în lumea modei și ca arbitru al bunului gust; totuși, unii dintre contemporanii săi l-au ridiculizat pentru stilul său literar înflorit, implicarea sa politică în Partidul Conservator și aparenta sa homosexualitate. Perioada de glorie a lui Claymoor, care s-a suprapus cu apogeul perioadei Belle Époque, s-a încheiat cu moartea sa subită. Deși almanahul său era deja publicat, el a fost uitat în mare măsură până la sfârșitul Primului Război Mondial. Urmele amintirii sale sunt păstrate în portrete și parodii ale unor scriitori precum Ion Luca Caragiale și Petru Dumitriu.

Mihai Văcărescu a adăugat 2 fotografii

ieri

R.I.P
Mihai

Biografie Data exactă a nașterii lui Văcărescu rămâne necunoscută. Totuși se știe că el a murit la vârsta de 60 sau 61 de ani, ceea ce înseamnă că s-a născut în 1842 sau 1843. Este, de asemenea, sigur că a primit o educație aristocrată în familia Văcărescu și a avut o legătură directă cu alte familii proeminente ale boierilor valahi; spre deosebire de ei, el a moștenit puțină avere. A fost fiul poetului Iancu Văcărescu și nepot al lui Alecu Văcărescu. Unchiul său, Ienăchiță Văcărescu, a fost mare dregător domnesc și autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787). Străbunicul său, Ianache Văcărescu, a servit sub Domnul Constantin Brâncoveanu în timpul Campaniei de pe Prut și a fost executat alături de el. Alți strămoși ai jurnalistului au fost în permanent conflict cu domnii fanarioți care l-au succedat pe Brâncoveanu: tatăl lui Ienăchiță a fost otrăvit, în timp ce Alecu a fost condamnat la moarte sub acuzații false. Iancu a fost disident în timpul regimului Regulamentul Organic. Arestat pentru intervale diferite de timp, moșia sa a fost confiscată de prințul Alexandru Dimitrie Ghica. După căderea lui Ghica, el a candidat în primele alegeri de deputați ai Adunării Obștești, câștigând doar 21 de…Citește mai mult

Mihai Văcărescu a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Mihai

Arbitru al eleganței Claymoor a devenit în curând unul dintre obișnuiții de la Casa Capșa, frecventând o societate care i-a inclus și pe Nicolae Filipescu și N. T. Orășanu. Memoiristul Constantin Bacalbașa amintește de el ca "un om foarte decent" și "perfect colegial". Totuși, el spune despre Claymoor că "a fost ziarist, dar prin nici o lature nu făcea parte din lumea ziariștilor; trăia în sânul societății boierești în care crescuse și căreia îi aparținea". Mai controversat, din 1888, când a devenit delegat român la Expoziția Universală de la Paris, Claymoor a fost zugrăvit ca un client politic al Partidului Conservator de guvernământ. Scriitorul George Costescu descrie L'Indépendence Roumaine ca fiind "întocmit pe normele ziaristice occidentale" și notează rolul lui Claymoor în pionieratul pe plan local a reportajului "mondain": "Iscusitul Mihail Văcărescu-Claymoor făcea recenziile tuturor recepțiunilor politice și diplomatice, ale reuniunilor artistice și ale balurilor, concertelor, servărilor și nunților la care luau parte familiile elitei bucureștene". Conceptul a fost criticat de anti-elitiști. În 1912, George Ranetti susținea că rubrica Carnet du High-life ar fi fost "mai mult sau mai puțin justificată într-un oraș ca Parisul", întrebându-se "la ce ar servi în România?"; în absența unei culturi aristocratice, Claymoor doar "hrănind…Citește mai mult