Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu și soția sa Valeria

Iartă-mă - Mihail Sadoveanu

Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
În corniţele zâmbetului tău.

Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subţire,
În graţia cu care te mişti,
O, mlădios punct de-ntrebare.

Iartă-mă pentru suferinţele mele,
Iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
Că mor când te duci
Şi-nviu când apari.

Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ţi spre mine
Faţa de soare, gene de ceaţă.

Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele ştiute şi neştiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Şi pentru cele imediat viitoare

Mihail Sadoveanu și Demostene Botez

Prieteniile lui Mihail Sadoveanu (1880–1961) au fost puține, dar trainice. Una dintre cele mai solide relații a fost cu Demostene Botez (1893–1973), avocat și scriitor, care i-a fost alături de la începutul carierei până la finalul vieții.

Demostene Botez, în Memoriile sale, povestește că l-a cunoscut pe Sadoveanu întâi din manualele de română și apoi în vitrinele chioșcurilor de ziare din Iași. Relația lor s-a consolidat în cercul „Vieții românești” și prin pasiunea comună pentru vânătoare, transformându-se într-o prietenie sinceră și durabilă.

Botez a fost acceptat în intimitatea familiei Sadoveanu încă din perioada ieșeană și frecventa casa acestuia, unde jucau volei și se bucurau de momente de convivialitate. După mutarea la București, prietenia lor a continuat, reunindu-i în birourile ziarului „Adevărul”.

Mihail Sadoveanu i-a împărtășit lui Botez momente de trăire intimă și confidențială, cum ar fi arătarea unui caiet personal. Botez i-a fost alături și în momentele de durere, precum la moartea fiului său, Dimitrie Sadoveanu, și în ultimii ani de suferință ai scriitorului, oferindu-i sprijin și companie.

Diferența de vârstă dintre cei doi nu a fost o piedică, ci a cimentat prietenia lor cu respect și afecțiune reciprocă.

Cele mai cunoscute și semnificative opere ale lui Sadoveanu sunt, după cum urmează:
- Hanu-Ancuței (1928)
- Baltagul (1930)
- Șoimii (1904)
- O istorie de demult (1907)
- Apa morților (1911)
- Neamul Șoimăreștilor (1915)
- Umbre (1919)
- Strada Lăpușneanu (1921)
- Oameni din lună (1923)
- Ți-aduci aminte (1923)
- Țara de dincolo de negură (1926)
- Dumbrava minunată (1926)
- Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
- Împărăția apelor (1928)
- Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
- Depărtări (1931)
- Creanga de aur (1933)
- Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
- Nopțile de Sânziene (1934)
- Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
- Cuibul invaziilor (1935)
- Valea Frumoasei (1938)
- Frații Jderi (1935-1942)
- Divanul persian (1940)
- Anii de ucenicie (1944)
- Caleidoscop (1946)
- Nada Florilor (1951)
- Nicoară Potcoavă (1952)

Casa memoriala Mihail Sadoveanu din Falticeni, Judetul Suceava.

Fotografia publicată de Muzeul Național al Literaturii Române Iași face parte din Colecția „Istoria teatrului românesc” și a fost realizată după „spectacol”. În rolurile principale: Mihail Sadoveanu și actori ai Teatrului Național Iași (1922).

Muzeul „Mihail Sadoveanu” din Iasi, inaugurat pe 5 noiembrie 1980 pentru a marca 100 de ani de la nașterea scriitorului, este găzduit într-o casă construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care a fost reședința lui Mihail Kogălniceanu și ulterior locuința compozitorului George Enescu. Mihail Sadoveanu a locuit aici între 1918 și 1936, perioadă în care a scris aproximativ 35 de cărți.

Muzeul, format din patru camere, expune manuscrise, fotografii, ediții princeps și obiecte personale ale scriitorului, inclusiv biroul său de lucru, cărți, pelerina, pălării, trofee de vânătoare și masa de șah. În grădina muzeului se află un ansamblu sculptural realizat de Dan Covătaru, inclusiv urna funerară a celei de-a doua soții a scriitorului, Valeria Sadoveanu.

Bustul lui Mihail Sadoveanu