Nicolae Densușianu (n. 18 aprilie 1846, Densuș, Hunedoara – d. 24 martie 1911, București) a fost un jurist și istoric român. Acesta provenea dintr-o veche familie de nobili cu atributul „de Hațeg”. A fost membru corespondent al Academiei Române, care este cunoscut mai ales prin lucrarea sa pseudoștiințifică Dacia preistorică. Ca istoric, Densușianu s-a remarcat drept unul dintre continuatorii muncii lui Eudoxiu Hurmuzaki: a publicat între 1887 și 1897 șase volume de documente referitoare la istoria românilor. De prețuire s-au bucurat și monografia din 1884, intitulată Revoluțiunea lui Horea în Transilvania și Ungaria 1784-1785, și studiile sale numeroase de istorie militară. Influențat de Școala Ardeleană, a fost un adept al curentului latinist. La fel ca și Bogdan Petriceicu Hașdeu, a atr
