Nikola Pašić

Nikola Pašić a adăugat o fotografie

acum 9 ore

R.I.P
Nikola

Nikola Pašić (în sârbă chirilică: Никола Пашић, pronunție în sârbo-croată [nǐkola pâʃit͡ɕ]; n. 6/18 decembrie 1845, Veliki Izvor⁠(d), Zaječar, Serbia – d. 10 decembrie 1926, Belgrad, Regatul Iugoslaviei) a fost un politician și diplomat sârb și iugoslav, care a fost cel mai important lider politic sârb timp de aproape 40 de ani și conducător al Partidului Radical al Poporului. El a îndeplinit mai multe funcții politice de prim rang, fiind de două ori primar al Belgradului (1890-1891 și 1897), de mai multe ori prim-ministru al Regatului Serbiei (1891-1892, 1904-1905, 1906-1908, 1909-1911, 1912-1918) și de trei ori prim-ministru al Regatului Iugoslaviei (1918, 1921-1924, 1924-1926). Pašić a fost un lider politic important din Balcani, care, împreună cu omologii săi precum Eleftherios Venizelos din Grecia, a reușit să își consolideze micul stat național în formare împotriva puternicelor influențe străine, în special cele din Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Imperiul Rus.

Nikola Pašić a adăugat o fotografie

acum 9 ore

R.I.P
Nikola

Primii ani Nikola P. Pašić (Никола П. Пашић) s-a născut în Zaječar, în Principatul Serbiei. Potrivit etnologului sloven Niko Zupančič, strămoșii lui Pašić au migrat din regiunea Tetovo în secolul al XVI-lea și au fondat satul Zvezdan, lângă Zaječar. Pašić însuși a spus că strămoșii lui s-au stabilit din zona mănăstirii Lešok în Tetovo. Jovan Dučić a concluzionat că Pašić provenea din Izvor, lângă Zaječar, și că strămoșii lui Pašić din Tetovo s-au pierdut de mult timp; bulgarii au manevrat această informație, spunând că el provenea din Teteven, Bulgaria. Ljubomir Miletić a afirmat odată că tatăl sau bunicul lui Pašić s-au stabilit la Teteven, Bulgaria (afirmație respinsă astăzi), cu toate acestea, ambii s-au născut în Zaječar. Carlo Sforza a menționat că Pašić „a fost norocos într-un alt sens, el a aparținut comunității Shopi”. Nikola Pašić avea și origini aromâne. Pašić a studiat la gimnaziul din Zaječar, dar ca urmare a faptului că gimnaziul a fost mutat la Negotin (unde a fost înființat prima dată) din motive politice, el a studiat și la Negotin și Kragujevac. În 1866 s-a înscris la Universitatea din Belgrad, unde a excelat la studii și în 1868 a primit o bursă de stat pentru a urma…Citește mai mult

Nikola Pašić a adăugat o fotografie

acum 9 ore

R.I.P
Nikola

Origini O colonie de studenți sârbi trăia în Elveția, unde ei au făcut cunoștință cu ideile socialismului. Studenții vor forma mai târziu nucleul mișcării radicale și socialiste din Serbia. Unul dintre ei a fost Svetozar Marković, care va deveni primul mare ideolog socialist din Serbia. În timpul studiilor sale ls Zürich, Pašić s-a împrietenit cu Marković, dar și cu Pera Todorović, Pera Velimirović, Lazar Paču, Jovan Žujović, Mita Rakić și alții. După ce s-a întors în Serbia, Pašić s-a distanțat de Marković, deși ei nu s-au certat niciodată, și a plecat în Bosnia pentru a sprijini revolta anti-otomană din Nevesinjska puška. Socialiștii au început să publice Samouprava, care a devenit mai târziu buletinul oficial al Partidului Radical. După moartea lui Marković în 1875, Pašić a devenit liderul mișcării și în 1878 a fost ales membru al Adunării Naționale a Serbiei, chiar înainte de constituirea partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică a Serbiei prin formarea unui club al deputaților din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate…Citește mai mult

Nikola Pašić a adăugat o fotografie

acum 9 ore

R.I.P
Nikola

Revolta din Timoc Partidul Radical și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au obținut 54% din voturi la alegerile din septembrie 1883, în timp ce Partidul Progresist, favorizat de regele Milan Obrenović al IV-lea a obținut doar 30%. În ciuda victoriei clare a radicalilor, regele proaustriac, căruia i-a displăcut prorusul Pašić și Partidul Radical, l-a nominalizat pe bătrânul extremist Nikola Hristić pentru a forma un guvern. Hristić a deschis adunarea printr-un decret și apoi a citit un al doilea decret prin care dizolva adunarea. Această atmosferă înfierbântată s-a înrăutățit prin decizia de confiscare a armelor de la populație, datorită constituirii unei armate naționale. Ca urmare, au izbucnit confruntări armate în estul Serbiei, pe valea râului Timoc. Regele Milan i-a învinovățit pe radicali pentru aceste revolte și a trimis trupe pentru a zdrobi rebeliunea. Pašić a fost condamnat la moarte în contumacie și abia a reușit să scape de arestare, fugind în Bulgaria. Alți douăzeci și unu au fost condamnați la moarte și executați, iar încă 734 au fost închiși.

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Exilul în Bulgaria În următorii șase ani, Pašić a trăit împreună cu rudele sale în Bulgaria, fiind susținut financiar de guvernul bulgar. El a trăit la Sofia, unde a lucrat ca antreprenor în construcții și pentru o scurtă perioadă în Ministerul de Interne. El a încercat să se implice în politica Bulgariei. Potrivit surselor bulgare, el vorbea bulgara aproape fluent, dar o amesteca cu multe cuvinte și expresii sârbești, și se pretinde că i-ar fi întrebat pe prietenii lui Petko Karavelov care proveneau din Stara Planina despre caracteristile acestei regiuni bulgare, explicând că strămoșii lui ar fi migrat de acolo în Serbia cu câteva generații mai înainte. Evidențele bulgare diferă complet într-o chestiune importantă, implicarea activă în politică a lui Pašić în timpul exilului său la Sofia. Sprijinul oficial acordat de bulgari a devenit unul dintre motivele pentru care regele Milan a hotărât să declanșeze Războiul sârbo-bulgar in 1885. După ce a suferit o înfrângere decisivă, regele Milan a acordat o amnistie celor condamnați pentru participarea la revolta din Timoc, dar nu și lui Pašić, care a rămas în exil în Bulgaria până la abdicarea lui Milan în 1889. Câteva zile mai târziu, guvernul nou al lui Sava Grujić l-a…Citește mai mult

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Președinte al adunării și primar La 13 octombrie 1889 Nikola Pašić a fost ales președinte al Adunării Naționale, o sarcină pe care o va îndeplini (deși de jure, nu de facto) până la 9 ianuarie 1892. De asemenea, a îndeplinit funcția de primar al Belgradului din 11 ianuarie 1890 până în 26 ianuarie 1891. În perioada cât a condus Adunarea Națională a fost votat cel mai mare număr de legi din istoria parlamentarismului sârb. În calitate de primar al Belgradului a fost responsabil cu pavarea străzilor noroioase ale orașului. El a fost reales de două ori ca președinte al Adunării Naționale, îndeplinind această funcție în perioadele 13 iunie 1893-aprilie 1895 (deși din septembrie 1893 doar cu numele; adjunctul său Dimitrije Katić i-a ținut locul) și 12 iulie 1897-29 iunie 1898, și încă o dată ca primar al Belgradului pentru perioada 22 ianuarie - 25 noiembrie 1897.

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Primul guvern După ce nu a acceptat cu înțelepciune să ia conducerea guvernului, imediat după întoarcerea sa din exil, Nikola Pašić a devenit prim-ministru pentru prima dată în 23 februarie 1891. Cu toate acestea, fostul rege Milan a revenit în Serbia în mai 1890 și a început din nou o campanie împotriva lui Pašić și a radicalilor. În 16 iunie 1892, Kosta Protić, unul dintre cei trei regenți din timpul minoratului regelui Alexandru Obrenović al V-lea, a murit. Conform constituției, Adunarea Națională a trebuit să aleagă un nou regent, dar deoarece adunarea se afla într-o vacanță de câteva luni, Pašić a trebuit să convoace o sesiune de urgență. Jovan Ristić, cel mai puternic regent, temându-se că Pašić ar putea fi ales coregent și că i-ar submina, astfel, poziția, a refuzat să permită deschiderea sesiunii extraordinare, iar Pašić a demisionat din funcția de prim-ministru la 22 august 1892. În timpul mandatului său, el a fost, de asemenea, ministru de externe începând de la 2 aprilie 1892 și ministru interimar al finanțelor de la 3 noiembrie 1891.

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Lovitura de stat a regelui Alexandru După ce regele Alexandru s-a declarat major înainte de vreme și a demis regența, l-a desemnat pe radicalul moderat Lazar Dokić pentru a forma un guvern. Deși a primit aprobarea unor membri ai Partidului Radical pentru a participa în guvern, Pašić a refuzat. În scopul de a-l exclude de pe scena politică din Serbia, Alexandru l-a trimis pe Pašić ca ministru extraordinar la Sankt Petersburg, Rusia, în perioada 1893-1894. În 1896 regele a reușit să-l forțeze pe Pašić să renunțe la planurile sale pentru aplicarea unor reforme constituționale. Cu toate acestea, încă din 1897, ambii regii, Milan și Alexandru, au condus aproape împreună; ambii îl detestau pe Pašić așa că l-au întemnițat timp de nouă luni în 1898, deoarece Samouprava a publicat o declarație despre opoziția sa anterioară față de regele Milan. Pašić a afirmat că a fost citat greșit, dar fără nici un efect.

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Încercarea de asasinat din ziua de Ivandan Fostul pompier, Đura Knežević, care a fost condamnat la moarte, a încercat să-l asasineze pe fostul rege Milan în iunie 1899 (în sârbă: Ивандањски атентат). În aceeași seară, Milan a declarat că Partidul Radical a încercat să-l omoare, iar toți conducătorii Partidului Radical au fost arestați, inclusiv Pašić care tocmai fusese eliberat din închisoare după pedeapsa anterioară. Acuzațiile antiradicale ale lui Milan au fost nefondate și chiar Austro-Ungaria, principalul său aliat, a recunoscut că Partidul Radical nu a fost implicat, în ciuda insistenței lui Milano ca măcar Nikola Pašić și Kosta Taušanović să fie condamnați la moarte. Austro-Ungaria se temea că executarea pro-rusului Pašić ar obliga Rusia să intervină, abandonând acordul din 1897 de a lăsa Serbia într-o poziție de status-quo. Un emisar special a fost trimis de la Viena la Milan pentru a-l avertiza că Austria va boicota dinastia Obrenović dacă Pašić va fi executat. Reputatul istoric sârb Slobodan Jovanović a susținut mai târziu că asasinatul a fost organizat astfel încât Milan să scape de Partidul Radical. Întemnițat și conștient de implicarea Austro-Ungariei, Pašić a mărturisit că Partidul Radical nu a fost loial dinastiei, ceea ce a salvat probabil mai mulți oameni…Citește mai mult

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Asasinarea regelui Nikola Pašić nu s-a aflat printre conspiratorii care au complotat să-l asasineze pe regele Alexandru. Asasinatul a avut loc pe 11 iunie 1903, iar atât regele și regina Draga Mašin, cât și primul ministru Dimitrije Cincar-Marković și ministrul apărării, Milovan Pavlović, au fost uciși. Partidul Radical nu a format primul guvern după lovitura de stat, dar după câștigarea alegerilor din 4 octombrie 1903 a rămas aproape neîntrerupt la putere pentru următorii 15 ani. Înțelept, Pašić nu a condus toate guvernele radicalilor, lăsându-i pe alți membri ai partidului său (sau, uneori, din afara lui) să fie prim-miniștri. La început, radicalii s-au opus la numirea noului rege Petru I Karađorđević, numind această numire ca fiind ilegală. Pašić s-a răzgândit mai târziu după ce a văzut cum oamenii l-au acceptat de bună voie pe noul monarh și cum regele Petru I, educat în Europa de Vest, a fost un conducător democrat, spre deosebire de ultimii doi suverani despotici și imprevizibili. După cum se va dovedi în următoarele două decenii, principalul conflict între rege și primul ministru l-a reprezentat refuzul lui Pašić de a crește refuzul de a crește alocația regală. Nikola Pašić a devenit ministru de externe la 8 februarie 1904…Citește mai mult

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Războiul vamal cu Austro-Ungaria Deoarece provocările latente ale Austro-Ungariei la adresa Serbiei cu privire la sârbii care trăiau în Bosnia și Herțegovina, ce era oficial încă parte a Imperiului Otoman, dar fusese ocupată de Austro-Ungaria din anul 1878, și provocarea de probleme exportului sârbesc care se desfășura, în principal, prin Austria (deoarece Serbia nu avea ieșire la mare) nu a adus rezultate, Austro-Ungaria a inițiat un război vamal în 1906. Pašić a format un alt guvern, pe care l-a condus în perioada 30 aprilie 1906 - 20 iulie 1908. Presat de guvernul austriac care cerea Serbiei să cumpere aproape orice produs de la companiile austriece, de la sare la tunuri, el a răspuns guvernului austriac că el personal ar face asta, dar că adunarea se opune, iar asta este ceea ce contează în țările democratice. Austria și-a închis granițele ceea ce a cauzat o lovitură severă economiei sârbe, dar va face ca Serbia să devină mai târziu chiar mai dezvoltată decât a fost, deoarece Pašić s-a orientat către țările vest-europene. El i-a forțat pe conspiratorii la lovitura de stat din 1903 să se retragă, ceea ce a fost o condiție pentru restabilirea legăturilor diplomatice cu Marea Britanie, a cumpărat tunuri…Citește mai mult

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Pašić a format alte două guverne (24 octombrie 1909 - 4 iulie 1911 și de la 12 septembrie 1912). El a fost un susținător important al formării Ligii Balcanice, ceea ce a dus mai târziu la Primul Război Balcanic (1912-1913) și la cel de-al Doilea Război Balcanic (1913), care aproape au dublat suprafața Serbiei, prin înglobarea teritoriilor care erau considerate la acea vreme ca făcând parte din Serbia Veche (Kosovo, Metohia și Vardar Macedonia), pe care le-a recuperat de la turci după o ocupație de cinci secole. El s-a confruntat cu unele structuri militare în ceea ce privește administrarea teritoriilor nou dobândite. Pašić credea că teritoriile noi trebuiau incluse în sistemul politic și administrativ al Serbiei, prin alegeri democratice, în timp ce armata a căutat să păstreze zonele recuperate sub ocupație militară. După un an de tensiuni, Pašić l-a demis pe administratorul militar al Serbiei Vechi și a programat noi alegeri pentru anul 1914, dar izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat punerea în practică a planului său.

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Izbucnirea Marelui Război După Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, când membrii sârb organizației revoluționare sârbe Tânăra Bosnie l-au asasinat pe moștenitorul aparent al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, guvernul Austro-Ungariei a acuzat imediat guvernul sârb că a fost în spatele asasinării. Astăzi, consensul general este că guvernul sârb nu a organizat acel atentat, dar cât de mult știa Pašić despre asta este încă o problemă controversată și se pare că fiecare istoric are propria opinie cu privire la acest subiect: Pašić nu știa nimic (Ćorović); Pašić știa că ceva este pe cale să se întâmple și a spus Rusiei că Austria va ataca Serbia înainte de asasinat (Dragnić); Pašić știa ca asasinii aveau legături cu conducerea serviciului de informații sârb, dar i-a fost frică să informeze Viena (Balfour). Austria i-a prezentat Ultimatumul din iulie, formulat împreună cu ambasadorii germani într-un astfel de mod că nicio țară nu-l putea accepta. După ample consultări în țară și presiuni puternice din exterior pentru a-l accepta, Pašić i-a spus ambasadorului austriac Giesl (care își făcuse deja bagajele) că Serbia acceptă toate cererile din ultimatum cu excepția cererii ca poliția austriacă să călătorească independent prin Serbia și să-și realizeze propria sa investigație.…Citește mai mult

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Înfrângerea Serbiei a fost considerată iminentă, cel puțin de analiștii politici externi, dat fiind puterea militară a Austro-Ungariei. Serbia se pregătise însă bine din punct de vedere militar, cu toate acestea, și după o serie de lupte desfășurate în perioada 1914-1915 (Bătălia de la Țer, Bătălia de la Kolubara), ocuparea și eliberarea Belgradului, și o contra-ofensivă sârbă soldată cu ocuparea unor teritorii austriece (în Srem și în estul Bosniei), Armata Austriacă s-a retras. Situația s-a schimbat la 5 iulie 1914, atunci când bătrânul rege Petru I a renunțat la îndatoriri în favoarea moștenitorului său, Alexandru, făcându-l regentul său. La 17 septembrie 1914 Pašić și conducătorul albanez Essad Pașa Toptani au semnat la Niș un tratat secret de alianță sârbo-albaneză. Tratatul a avut 15 puncte, care s-a axat pe înființarea unor instituții politice și militare sârbo-albaneze comune și pe o alianță militară între Albania și Regatul Serbiei. De asemenea, tratatul avea în vedere construirea unei căi de comunicație feroviară și rutieră către Durrës, un sprijin financiar și militar acordat de Regatul Serbiei pozițiilor albaneze ale lui Essad Pașa și trasarea unei linii de demarcație de către o comisie specială sârbo-albaneză. În octombrie 1914 Essad Pașa s-a întors în Albania. Cu sprijin…Citește mai mult

Nikola Pašić a lăsat un gând

acum 9 ore

Crearea Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (SHS) a fost proclamat oficial pe 1 decembrie 1918 și, fiind prim-ministru al Serbiei la acel moment, Pašić a fost în general considerat de facto prim-ministru al noului stat al slavilor sudici. Acordul politic a fost că Pašić va continua să fie prim-ministru până când va fi format primul guvern al noului stat, dar, ca urmare a îndelungatelor relații tensionate pe care le avea cu Pašić, regentul Alexandru l-a nominalizat pe Stojan Protić pentru a forma guvernul. În consecință, Pašić a demisionat la 20 decembrie 1918. În ciuda faptului că a fost înlăturat din guvern, Nikola Pašić era cel mai experimentat politician iugoslav și a fost principalul negociator al noului stat la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Într-un efort de a asigura realizarea pretențiilor maximaliste ale regentului, el nu a pus în discuție solicitarea Coridorului Ceh, a Timișoara și a Seghedinului, a reușit să securizeze frontierele cu Albania și Bulgaria, dar nu a reușit să anexeze orașul Fiume (care a devenit un stat independent) și cea mai mare parte a teritoriului Carintiei (care a rămas parte a Austriei). În momentul când Benito Mussolini a fost dispus…Citește mai mult