Otto von Habsburg

Otto von Habsburg a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Otto

Otto von Habsburg, pe numele întreg Franz Joseph Otto Robert Maria Anton Karl Max Heinrich Sixtus Xavier Felix Renatus Ludwig Gaetan Pius Ignatius von Habsburg (n. 20 noiembrie 1912, Reichenau an der Rax, Austria Inferioară - d. 4 iulie 2011, Pöcking, Germania) a fost un descendent al familiei de Habsburg și ultimul prinț moștenitor al Austro-Ungariei (până la 1918) și al Regatului Ungariei (până la 1946), publicist, europarlamentar din partea Germaniei, ales pe lista Uniunii Creștin-Sociale din Bavaria, în două rânduri decan de vârstă al Parlamentului European, șeful casei imperiale de Habsburg între 1 aprilie 1922 – 1 ianuarie 2007. După dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în 1919 a obținut și cetățenia germană și croată în afară de cea austriacă și ungară. În anul 1961 a renunțat la drepturile de prinț moștenitor și la pretențiile la tronul imperial (austriac), pentru a i se permite accesul pe teritoriul Austriei.

Otto von Habsburg a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Otto

Familia și studiile S-a născut ca primul fiu al împăratului Carol I al Austriei (regele Carol al IV-lea al Ungariei) și al împărătesei Zita, și a fost astfel prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar. Între 1919-1921 a trăit împreună cu părinții săi în exil în Elveția. În 1930 a început studiul științelor politice la Universitatea Catolică din Leuven, pe care le-a absolvit în 1935. A primit drept de reîntoarcere în Austria abia în anul 1966. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial În perioada interbelică s-a opus instrumentalizării sale de către naziști (național-socialiști), al căror oponent a fost. Odată cu alipirea Austriei (Anschluß) la Germania și cu instaurarea regimului național-socialist în Austria a fost dat în urmărire de autoritățile naziste, sub acuzația de înaltă trădare. Proprietățile familiei de Habsburg au fost confiscate din ordinul personal al lui Adolf Hitler. Între 1940-1944 a trăit în exil la Washington, DC, unde s-a refugiat din Belgia via Paris.

Otto von Habsburg a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Otto

Anii postbelici Otto a fost căsătorit cu Prințesa Regina de Saxa-Meiningen din 1951 până la decesul ei în 2010. Au avut șapte copii, 23 de nepoți și un strănepot. În 1958 Otto von Habsburg a renunțat oficial la drepturile sale imperiale și s-a angajat să respecte prevederile legilor relevante ale republicii Austria. În urma unor dispute politice privind reîntoarcerea sa în Austria, a semnat în 1961 o proclamație oficială (către cancelarul Austriei) privind renunțarea la drepturile sale de moștenitor al tronului imperial și respectarea îndatoririlor de cetățean al republicii Austria. Până în 1966, când i s-a permis intrarea pe teritoriul Austriei, au avut loc dispute politice judiciare și administrative privind statutul său, pașaportul și posibilitatea unei călătorii în Austria. În anii postbelici, Otto von Habsburg ar fi fost propus de cercuri politice spaniole ca posibil monarh al Spaniei după decesul dictatorului Franco. În 1978 a primit cetățenia Republicii Federale Germania. În 1988 a făcut prima vizită în Ungaria, de la instaurarea regimului comunist în această țară. Un an mai târziu a fost coinițiator și patron al inițiativei „Picnicul paneuropean”, organizat la frontiera cu Ungaria de mișcarea „Paneuropa-Union” (Uniunea Paneuropeană), din care face parte (și care a fost înființată în 1923,…Citește mai mult

Otto von Habsburg a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Otto

Copii, nepoți și strănepoți În 1951 la Nancy s-a căsătorit cu Prințesa Regina de Saxa-Meiningen (1925-2010). Din căsătoria lor s-au născut șapte copii, cei mai cunoscuți dintre ei fiind Karl von Habsburg-Lothringen (fiul cel mare - adică noul prinț moștenitor după legitimiști), din 2007 șeful casei de Habsburg și mezinul Georg von Habsburg-Lothringen, președintele Mișcării Maghiare de Crucea Roșie și candidat europarlamentar în 2009 al partidului Forumul Democrat Maghiar (MDF) din Ungaria. La data decesului a avut 23 de nepoți și 2 strănepoți. Andrea Maria născută la 30 mai 1953(1953-05-30), căsătorită în 1977 cu contele ereditar Karl Eugen von Neipperg. Ei au trei fiice, doi fii și doi nepoți: Contele Maria Philipp Karl Friedrich Hubert Magnus von Neipperg, născut la 6 septembrie 1978(1978-09-06), căsătorit la data de 26 April 2008 în Salzburg cu Paula Wolff (n. 1981), fiica lui Lukas Wolff și a soției sale, născută contesa Ladislaja Eleonore von Meran. Au o fiică și un fiu:

Otto von Habsburg a adăugat o fotografie

ieri

R.I.P
Otto

Contele Stephan von Neipperg (n. 2010) Contele Maria Benedikt Reinhard Michael Alois Leo von Neipperg, născut la 11 aprilie 1980(1980-04-11) Contele Maria Dominik Georg Christoph Johannes Pantaleon von Neipperg, născut la 27 iulie 1981(1981-07-27) Contesa Maria Hemma Nathalie Sophie Franziska Georgine von Neipperg, născută la 11 octombrie 1983(1983-10-11) Contesa Maria Katharina Franziska Monika Elisabeth von Neipperg, născută la 3 aprilie 1986(1986-04-03) Monika Maria Roberta Antonia Raphaela, născută la 13 septembrie 1954(1954-09-13)in Würzburg, căsătorită în 1983 cu ducele Luis María Gonzaga Gonzaga de Casanova-Cárdenas y Barón, duce de Santangelo, marchiz de Elche, conte de Lodosa și Granda a Spaniei, descendent al infantei Luisa Teresa a Spaniei, ducesă de Sessa si sora lui Francisco, rege-consort al Spaniei. Ei au împreună patru fii: Baltasar Carlos de Casanova y Habsburgo-Lorena, marchiz de Elche, născut la 17 august 1981(1981-08-17) Gabriel Maria de Casanova y Habsburgo-Lorena, născut la 23 martie 1983(1983-03-23) Rafael Maria de Casanova y Habsburgo-Lorena, născut la 18 august 1986(1986-08-18) Santiago de Casanova y Habsburgo-Lorena, născut la 26 aprilie 1993(1993-04-26) Michaela Maria Madeleine Kiliana, născută la 13 septembrie 1954(1954-09-13) în Würzburg. Este sora geamănă a Monikăi. A fost căsătorită prima oară, între 1984–1994, cu Alba Teran d'Antin, a doua oară în 1994 cu contele…Citește mai mult

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Titluri dinastice între 20 noiembrie 1912 și 21 noiembrie 1916: Alteța Sa Imperială și Regală Arhiduce și Prinț Imperial Otto de Austria, Prinț Regal al Ungariei, Croației și Boemiei între 21 noiembrie 1916 și 12 noiembrie 1918: Alteța Sa Imperială și Regală Prinț de Coroană al Austriei, Ungariei, Croației și Boemiei între 12 noiembrie 1918 și 4 iulie 2011: Alteța Sa Imperială și Regală Otto Prinț de Coroană al Austriei, Ungariei, Croației și Boemiei Pretendența la titluri dinastice începând cu data de 1 aprilie 1922 Din Mila Lui Dumnezeu, împărat al Austriei; rege al Ungariei și Boemiei, al Dalmației, Croației și Slavoniei, al Galiției și Lodomeriei, al Ierusalimului etc.; arhiduce al Austriei; mare duce al Toscanei și Cracoviei; duce al Lorenei, Salzburgului, Stiriei, Carintiei, Carniolei și Bucovinei; mare principe al Transilvaniei, marchiz al Moraviei; Duce al Sileziei, al Modenei, Parmei, Guastallei, Auschwitzului și Zatorului, Duce de Teschen, Friaul, Dubrovnik și Zadar; conte domnitor de Habsburg și Tirol, de Kyburg, Gorizia și Gradisca; prinț de Trento și Brixen; marchiz al Luzaciei Superioare și al Luzaciei Inferioare și marchiz al Istriei; conte de Hohenem, Feldkirch, Bregenz, Sonnenburg etc.; domn de Trieste, Kotor și domn al Mărcii Slovene, mare voievod al Serbiei și…Citește mai mult

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Titluri oficiale în Austria între 20 noiembrie 1912 și 21 noiembrie 1916: Alteța Sa Imperială și Regală Arhiduce și Prinț Imperial Otto de Austria, Prinț Regal al Ungariei, Croației și Boemiei între 21 noiembrie 1916 și 12 noiembrie 1918: Alteța Sa Imperială și Regală Prinț de Coroană al Austriei, Ungariei, Croației și Boemiei între 12 noiembrie 1918 și 1919: Alteța Sa Imperială și Regală Otto Prinț de Coroană al Austriei, Ungariei, Croației și Boemiei între 1919 și 1941 (cetățenia retrasă din ordinul lui Adolf Hitler): Domnul Otto Habsburg- Lothringen între anii 1941 și 1965 Otto nu deținea cetățenia niciunui stat, dar deținea un pașaport emis în 1946 de statul Monaco pe numele Alteța Sa Imperială și Regală Otto von Habsburg, de asemenea a fost posesorul unui pașaport al Ordinului Suveran de Malta și a unui pașaport diplomatic spaniol, emise pe același nume

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Titluri oficiale în Ungaria între 20 noiembrie 1912 și 21 noiembrie 1916: Alteța Sa Imperială și Regală Arhiduce și Prinț Imperial Otto de Austria, Prinț Regal al Ungariei, Croației și Boemiei între 21 noiembrie 1916 și 16 noiembrie 1918: Alteța Sa Imperială și Regală Prinț de Coroană al Austriei, Ungariei, Croației și Boemiei între 16 noiembrie 1918 și 21 martie 1919: Domnul Otto Habsburg-Lothringen între 21 martie 1919 și 14 noiembrie 1919: Cetățeanul Otto Habsburg între 14 noiembrie 1919 și 1947: Alteța Sa Regală Otto, Prinț Regal al Ungariei și Arhiduce al Austriei între 1947 și 4 iulie 2011: Domnul Otto Habsburg

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Titluri oficiale în Germania între 12 noiembrie 1918 și 4 iulie 2011: Otto Prinț Imperial, Arhiduce al Austriei, Prinț Regal al Ungariei

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Decesul și înmormântarea După decesul în ianuarie 2010 a soției sale, Regina, Otto nu a mai participat la viața publică, trăind retras la reședința sa. El a decedat în dimineața zilei de luni, 4 iulie 2011 la locuința sa din Pöcking, Germania la vârsta de 98 de ani. Anunțul oficial al decesului a fost făcut de purtătoarea de cuvânt a casei imperiale, Eva Demmerle care a precizat că a murit în liniște fără suferințe, în timpul somnului Din familia apropiată, i-au supraviețuit fratele mai tânăr Felix, 7 copii, 22 nepoți și 2 strănepoți. Joseph Daul, președintele PPE, și-a exprimat regretul față de decesul lui Otto von Habsburg, afirmând că acesta a întruchipat istoria integrării europene: "fiul ultimului împărat austro-ungar s-a luptat toată viața pentru democrație, libertate și înțelegerea popoarelor din Europa." În data de 11 iulie 2011 a fost săvârșit pentru defunct un recviem pontifical în Theatinerkirche din München. Predica a fost ținută de cardinalul Reinhard Marx, arhiepiscopul de Freising și München. Papa Benedict al XVI-lea a trimis un mesaj de condoleanțe și l-a numit pe cardinalul Christoph Schönborn ca delegat al său la recviemul pontifical care a avut loc în data de 16 iulie 2011 în Domul Sfântul Ștefan…Citește mai mult

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Opere publicate în timpul vieții De-a lungul cariei sale Otto de Habsburg a scris și publicat nenumărate articole și studii precum și un mare număr de cărți, abordând domenii precum istoria, filozofia, politologia, istoria literară și memorialistica. A scris opere originale în limbile germană, franceză, maghiară, cehă, croată și spaniolă. Mai jos sunt prezentate cărțile scrise și publicate în timpul vieții. fr Coutumes et droits successoraux de la classe paysanne et l’indivision des propriétés rurales en Autriche (Cutume și drepturi succesorale ale clasei țărănești și indivizibilitatea proprietății funciare în Austria), 1935; disertație doctorală de Entscheidung für Europa (Decizie pentru Europa), 1953 de Probleme des Atomzeitalters (Problemele erei atomice), 1955 de Soziale Ordnung von morgen (Ordinea socială de mâine), 1957

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

de Bernhard von Baden, 1958 de Im Frühling der Geschichte (În primăvara istoriei), 1961 de Der Ferne Osten ist nicht verloren (Extremul Orient nu e pierdut), 1963 fr Européens et Africains – L’entente nécessaire (Europeni și africani – acordul necesar), 1963 de Europa, Großmacht oder Schlachtfeld? (Europa, mare putere sau câmp de luptă?), 1963 de Afrika ist nicht verloren (Africa nu este pierdută), 1964 de Gottes Hand in der Geschichte (Mâna lui Dumnezeu în istorie), 1966 de Karl V (Carol al V-lea), 1967, ISBN 3-85002-286-2 de Politik für das Jahr 2000 (Politică pentru anul 2000), 1968 fr Les Transports et l’Europe (Transporturile și Europa), 1969 de Bis hierher und weiter (Până aici și mai departe), 1974 de Die Heilige Hedwig von Schlesien und unsere Zeit (Sf. Hedviga de Silezia și epoca noastră), 1974, ISBN 3-7008-0126-2 fr La Naissance d’un continent (Nașterea unui continent), 1975 de Idee Europa, Angebot der Freiheit (Ideea de Europă, ofertă a libertății), 1976 de Karl IV. Ein Europäischer Friedensfürst (Carol al IV-lea. Un principe european al păcii), 1978, ISBN 3-87332-003-7 hu Jalta és ami utána következett (Ialta și ceea ce a urmat, 1979 fr Europa – Garant der Freiheit (Europa – garant al libertății), 1980 de…Citește mai mult

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

hu Európáért (Pentru Europa), 1992 de Nicht geschossen ist auch verfehlt (Dacă nu tragi, tot ai ratat ținta), 1992 cs Úvahy o Evrope (Reflecții asupra Europei), 1993 de Friedensmacht Europa – Sternstunden und Finsternis (Procesul păcii europene – momente înălțătoare și întuneric), 1995, ISBN 3-85002-368-0 de Die Paneuropäische Idee – Eine Vision wird Wirklichkeit (Ideea paneuropeană – o viziune devine realitate), 1999, ISBN 3-85002-424-5 de Ein Kampf um Österreich 1938–1945 (O luptă pentru Austria 1938-1945), 2001, ISBN 3-85002-460-1 de Unsere Welt ist klein geworden – Die Globalisierung der Politik (Lumea noastră s-a micșorat. Globalizarea politicii), 2006, ISBN 3-85002-539-X de Der Habsburg-Faktor (Factorul Habsburg), volum de interviuri, redactat de Eva Demmerle, 2007 de Mit Gott für die Geschichte. Die heilige Hedwig von Schlesien und unsere Zeit (Cu Dumnezeu pentru istorie. Sf. Hedviga de Silezia și epoca noastră), 2009, ISBN 978-3-902694-05-8

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Mare Maestru (1922–2011) Marea Cruce a Ordinului Sfântul Ștefan al Ungariei (Ordinul Regal Ungar al Sfântului Ștefan) Marea Cruce a Ordinului Leopold (Ordinul Imperial Austriac Leopold)

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Alte ordine dinastice Casa de Savoia: Cavaler al Ordinului Buna Vestire Casa de Bourbon-Două Sicilii: Marea Cruce a Ordinului Sfântul Januarius Casa de Wittelsbach: Marea Cruce a Ordinului Sfântul Hubertus Casa de Braganza: Cavaler al Marii Cruci a Ordinului Neprihănita Zămislire de Vila Viçosa

Otto von Habsburg a lăsat un gând

ieri

Ordine și distincții de stat Bavaria: Purtător al Ordinului de Merit Bavarez (1976) Croația: Marea Cruce a Marelui Ordin Regele Dmitar Zvonimir (1996) Estonia: Ordinul Crucii Maarjaa Maa Clasa I. (1996)