Petre Țuțea

Petre Țuțea a adăugat o fotografie

acum o lună

R.I.P
Petre

Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, România – d. 3 decembrie 1991, București, România) a fost un economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist român, militant naționalist, membru al Mișcării Legionare, inițial marxist (Emil Cioran despre Țuțea: „Un marxist entuziast și mistic”) și apoi victimă a regimului comunist din România.

Petre Țuțea a adăugat o fotografie

acum o lună

R.I.P
Petre

Biografie Petre Țuțea s-a născut la 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, județul Muscel (astăzi județul Argeș). Tatăl său a fost preotul Petre Bădescu (1859–1925), care fusese anterior căsătorit cu Paraschiva, din această căsătorie rezultând o fiică, Filofteia. După decesul soției, survenit la vârsta de 45 de ani, Petre Bădescu a rămas văduv și nu s-a mai recăsătorit. Ulterior, a avut o relație cu Ana Țuțea (1885–1960), fiica lui Simion Oprea Țuțea, relație din care s-au născut opt copii, primul fiind Petre Țuțea. În contextul acestei relații și la solicitarea familiei Anei Țuțea, preotul Petre Bădescu i-a trecut acesteia întreaga avere la data de 13 noiembrie 1906. Petre Bădescu a decedat în anul 1925, la vârsta de 66 de ani, iar Ana Țuțea a murit în 1960, la vârsta de 75 de ani.

Petre Țuțea a adăugat o fotografie

acum o lună

R.I.P
Petre

Studii După absolvirea școlii primare în comuna Boteni, în anul 1913, Petre Țuțea a urmat cursurile gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel între anii 1913 și 1917. În contextul Primului Război Mondial, activitatea școlară a fost afectată de mobilizarea cadrelor didactice și de funcționarea intermitentă a instituțiilor de învățământ, astfel încât, în perioada 1917–1920, Țuțea a rămas în localitatea natală. În anul 1920, la recomandarea consăteanului său și colegului de studii Ion Chelcea, viitor etnograf, s-a înscris în clasa a V-a a Liceului „Gheorghe Barițiu” din Cluj. În 1923, a absolvit liceul, promovând într-un singur an ultimele două clase ale ciclului superior (clasele a VII-a și a VIII-a, conform structurii educaționale de la acea vreme), și a susținut examenul de bacalaureat. În toamna anului 1923, Petre Țuțea s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde a obținut licența și ulterior doctoratul în drept. Teza sa de doctorat, susținută în 1929, a avut ca temă contenciosul administrativ și a fost apreciată cu calificativul magna cum laude. În perioada studiilor universitare, Petre Țuțea a manifestat interes pentru curentele ideologice ale epocii, aderând inițial la marxism și, ulterior, fiind asociat pentru o perioadă cu Partidul Comunist din România și cu…Citește mai mult

Petre Țuțea a adăugat o fotografie

acum o lună

R.I.P
Petre

Activitate profesională În anul 1933, Petre Țuțea a fost angajat prin concurs ca referent în cadrul Ministerului Industriei și Comerțului (instituție care ulterior a devenit Ministerul Economiei Naționale). În această structură a avansat până la funcția de director de studii, cea mai înaltă funcție administrativă pe care a deținut-o în cariera sa de economist. Între martie 1933 și decembrie 1934, a fost detașat în Germania, la Agenția economică din Berlin, în calitate de angajat al ministerului, și nu ca student sau cercetător universitar. După revenirea în țară, și-a continuat activitatea în cadrul Ministerului Economiei Naționale, Direcția Industrie și Comerț, până la data arestării sale, la 12 aprilie 1948. Deși format ca jurist, cu doctorat în drept, Țuțea se specializase și în domeniul economiei. După 6 septembrie 1940, în contextul Statului Național-Legionar, Horia Sima l-a numit secretar general al Ministerului Economiei Naționale. În această calitate, Petre Țuțea a făcut parte din mai multe delegații oficiale care au participat la negocieri economice la Berlin și la Moscova. În urma Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, a fost internat pentru o perioadă în lagărul de la Târgu Jiu. Ulterior, a fost eliberat și repus în funcția de secretar general în cadrul Ministerului Economiei Naționale.…Citește mai mult

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Detenția Petre Țuțea a fost arestat la 12 aprilie 1948 și încarcerat în arestul Siguranței din strada Rahova, fiind acuzat de spionaj în favoarea Regatului Unit și a Statelor Unite. Contextul acuzațiilor este legat de un raport înaintat la 11 februarie 1948 de diplomatul britanic John Bennet către Foreign Office, care analiza situația economică a României și cita pasaje dintr-o lucrare elaborată anterior de Petre Țuțea în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Industriei și Comerțului. Studiul respectiv aborda relațiile economice româno-germane din perioada interbelică, fiind utilizat ca termen de comparație pentru relațiile economice româno-sovietice. În urma suspiciunilor formulate de Siguranță, iar în scopul completării dosarului, Țuțea a primit din partea secretarului general al ministerului, Simon Zeigher, sarcina de a redacta un material privind participarea capitalului străin la dezvoltarea industriei petroliere din România, temă considerată sensibilă din punct de vedere informativ. Pentru realizarea lucrării, Țuțea a solicitat delegații la unități din domeniul petrolier și acces la arhiva ministerului, demersuri care au fost ulterior invocate drept argument pentru arestarea sa. Petre Țuțea a fost anchetat până la 10 noiembrie 1948. Potrivit unui referat întocmit la 10 decembrie 1949 de căpitanul de securitate Nicolaescu Marin, anchetatorii nu au reușit să identifice fapte…Citește mai mult

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Activitate publicistică Petre Țuțea a manifestat un interes constant pentru jurnalistică, deși activitatea sa publicistică a fost limitată cantitativ. Încă din perioada doctoratului a început să colaboreze cu presa, devenind colaborator al ziarului tineretului național-țărănist, alături de Bazil Gruia. În această etapă, orientarea sa ideologică era de stânga, colaborând pentru o perioadă cu revista Stânga, împreună cu Petre Pandrea. Ulterior, Petre Țuțea a publicat articole în mai multe publicații, în special în ziarul Cuvântul, condus de Nae Ionescu, unde a abordat teme de economie politică. În intervalul septembrie 1940 - ianuarie 1941, a publicat în aceeași publicație articole precum Stil economic legionar și Negociatorul legionar, texte care au fost ulterior invocate în dosarele sale de anchetă. După eliberarea din detenție, începând cu anul 1964, a publicat foarte rar, sub pseudonimul Petre Boteanu, întrucât îi era interzis să semneze cu numele propriu. În această perioadă, a publicat în revista Familia texte precum fragmente din Teatru seminar, Mircea Eliade - profil filozofic și Aristotel și arta, iar în Viața Românească eseul O întâlnire cu Brâncuși. În urma perchezițiilor repetate efectuate la domiciliul său, o parte semnificativă a manuscriselor, studiilor și materialelor sale au fost confiscate, inclusiv o copie a proiectului intitulat Prometeu.…Citește mai mult

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Problemele sau Cartea întrebărilor; Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice; Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor (Omul estetic);

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Științele sau Disciplinele spiritului omenesc; Dogmele sau Situarea spiritului în imperiul certitudinii. În literatura de specialitate și în discursul public, Petre Țuțea a fost supranumit „Socrate al României”, apelativ asociat preocupărilor sale filosofice și rolului său formativ. Din cauza interdicțiilor de publicare și a condițiilor impuse înainte de 1989, nu a publicat volume sub nume propriu în timpul vieții. După 1989, interviurile și textele sale au început să fie difuzate pe scară largă, iar figura sa a intrat în atenția publicului larg. Scrierile sale au fost publicate postum, iar receptarea operei sale s-a concentrat în special asupra discursului oral și a reflecțiilor consemnate în interviuri și aforisme.

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Orientarea de stânga În anii 1930, Petre Țuțea a fost asociat cu mediile intelectuale de stânga din România interbelică. A colaborat la revista Stânga, unde a publicat sub pseudonimul P. Boteanu. Istoricul Lucian Boia notează că în această perioadă Țuțea se manifesta ca un susținător al marxismului, exprimând încredere în evoluția socială formulată în cadrul teoriilor socialismului modern. În literatura memorialistică, această etapă a fost evocată ca una de adeziune intelectuală la marxism, însă astfel de relatări sunt considerate surse secundare subiective și sunt utilizate cu prudență în cercetarea istorică. Ulterior, Petre Țuțea a respins etichetele ideologice stricte. Într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian, el afirma că nu s-a considerat nici legionar, nici comunist, poziționându-se critic față de ideologiile politice radicale ale secolului XX. O parte a istoriografiei recente interpretează textele publicate de Țuțea în Stânga mai degrabă ca forme de critică socială și politică la adresa democrației parlamentare interbelice decât ca expresii ale unei adeziuni doctrinare ferme. Aceste articole discută marxismul ca instrument de analiză socială, fără susținerea explicită a comunismului de tip sovietic. În declarații ulterioare, Țuțea s-a exprimat critic față de stalinism, pe care îl considera inseparabil de practicile autoritare ale regimurilor comuniste. În contextul crizei politice…Citește mai mult

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Mișcarea Legionară Începând cu anul 1935, Petre Țuțea a intrat în contact cu mediile Mișcării Legionare. În vara aceluiași an, l-a întâlnit pe Corneliu Zelea Codreanu în tabăra legionară de la Carmen Sylva, precum și pe alți lideri ai mișcării, printre care Ion I. Moța și Vasile Marin. Potrivit unei declarații date de Petre Țuțea la 25 mai 1957, acesta a devenit oficial membru al Mișcării Legionare după instaurarea guvernării legionare, la 6 septembrie 1940. În aceeași declarație, Țuțea preciza că, în mod excepțional, a fost numit șef de cuib și că a participat la activități specifice acestei funcții, inclusiv organizarea de ședințe, plata cotizațiilor și desfășurarea unor activități educative și de instruire ideologică, conform regulamentelor interne ale organizației:După Rebeliunea legionară din ianuarie 1941, Petre Țuțea a fost internat pentru o perioadă în Lagărul de la Târgu Jiu, fiind ulterior eliberat și reintegrat profesional. În această perioadă a rămas sub supravegherea autorităților de siguranță. O notă informativă din 31 iulie 1943, emisă de Grupa I a Corpului Detectivilor, semnala presupusa desfășurare a unei „activități legionare” în cadrul ministerului unde lucra. Verificările ulterioare au concluzionat însă că informația nu se confirma, iar Petre Țuțea era caracterizat drept „o persoană serioasă, cu…Citește mai mult

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Ultimii ani În ultimii ani de viață, după 1989, starea de sănătate a lui Petre Țuțea s-a deteriorat semnificativ. A devenit imobilizat la pat pentru perioade îndelungate și a ieșit foarte rar din locuință. A fost înconjurat de foști prieteni din detenție, precum și de studenți și admiratori. Din cauza tremurului accentuat al mâinilor, nu a mai putut scrie, fiind nevoit să dicteze. În toamna anului 1991, a fost internat la Spitalul Filantropia din București. Deși analizele medicale nu indicau afecțiuni grave, a continuat să sufere de cefalee persistentă și de anxietate legată de singurătate. La inițiativa lui Dan Amedeo Lăzărescu, s-a înscris în Partidul Național Liberal. Petre Țuțea a murit la 3 decembrie 1991, în cursul dimineții, într-o rezervă a spitalului „Cristiana” din București, fiind conștient în momentul decesului. Avea 89 de ani. Potrivit relatărilor contemporane, ultimele sale cuvinte au fost o invocație religioasă. Trupul său a fost transportat din București în localitatea natală Boteni, unde a avut loc înmormântarea, la 6 decembrie 1991, de sărbătoarea Sfântului Nicolae. Slujba religioasă a fost oficiată după rit ortodox, iar Petre Țuțea a fost înmormântat în cimitirul ortodox al comunei Boteni. Într-un interviu publicat postum în România Liberă, Țuțea declara că își…Citește mai mult

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Distincții La 7 mai 1937 i-a fost acordat Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, în calitate de șef de sectie cl. III în Ministerul Industriei și Comerțului. La 9 mai 1941 i-a fost acordat Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. I-au mai fost acordate Medalia „Meritul Comercial și Industrial”, clasa I (9 mai 1940) și Ordinul „Coroana României” în gradul de ofițer (9 mai 1943).

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Post-mortem Prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare formulat împotriva Sentinței nr. 179 din 29 septembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare - Colegiul de fond și a Deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar, hotărâri prin care Petre Țuțea fusese condamnat la 18 ani de muncă silnică și 8 ani de degradare civică. Admiterea recursului a avut loc postum, la mai mulți ani după moartea lui Țuțea. În ultimii ani de viață, starea sa de sănătate mintală era fragilă, iar numeroasele interviuri și înregistrări realizate în acea perioadă au fost ulterior valorificate editorial în mod inegal. Mai mulți comentatori culturali au semnalat probleme legate de selecția, editarea și contextualizarea textelor și declarațiilor publicate după 1991, considerând că acestea au contribuit la o receptare parțială sau distorsionată a operei și personalității sale. În acest sens, eseistul Andrei Pleșu a criticat reducerea gândirii lui Petre Țuțea la formule izolate sau la o retorică simplificată, apreciind că o astfel de abordare ignoră complexitatea reflecției sale filosofice și dezamăgirile profunde exprimate de autor în anumite contexte.

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Eseuri filosofice Bătrânețea și alte texte filosofice, București, Editura Viitorul Românesc, 1992. Reflecții religioase asupra cunoașterii, ediție îngrijită de Ion Aurel Brumaru, București, Editura Nemira, 1992. Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, Editura România Press, 2006 Neliniști metafizice, ediție îngrijită de Petre Anghel, București, Editura Eros, 1994. Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), antologie, prefață și aparat critic de Mircea Coloșenco, texte stabilite de Sergiu Coloșenco, postfață de Sorin Pavel, Iași, Editura Timpul, 1995. Scrieri filosofice, vol. I, prefață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2005. Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc și postfață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2006. Fragmente, București, Editura Romania Press, 2007.

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Dialoguri Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefață și postfață de Marian Munteanu, București, Fundația Anastasia, Editura și Imprimeria „Arta Grafică”, 1992. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, editate cu o prefață de Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005. Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea de Gabriel Stănescu, Criterion Publishing, 2000.

Petre Țuțea a lăsat un gând

acum o lună

Scrieri monografice Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediții ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediție îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007. Aurel-Dragoș Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, București, Editura România Press, 2006. Al.Florin Țene-Viața lui Petre Țuțea între realitate și poveste, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2023. Prefață de dr.Ionuț Țene, postfață Liliana Moldovan.