Prințul Paul al Iugoslaviei (în sârbocroată Павле Карађорђевић; n. 27 aprilie 1893, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. 14 septembrie 1976, Paris, Franța) a fost regentul Regatului Iugoslav în perioada 1934-1941, în timpul minoratului regelui Petru al II-lea. Paul era văr primar cu regele Alexandru I al Iugoslaviei.
Prințul Paul al Iugoslaviei (în sârbocroată Павле Карађорђевић; n. 27 aprilie 1893, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. 14 septembrie 1976, Paris, Franța) a fost regentul Regatului Iugoslav în perioada 1934-1941, în timpul minoratului regelui Petru al II-lea. Paul era văr primar cu regele Alexandru I al Iugoslaviei.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Prințul Paul al Iugoslavieia adăugat o fotografie
ieri
R.I.P Prințul
Origine
Acesta s-a născut în 1893 în Sankt Petersburg, Imperiul Rus, fiind fiul prințului Arsenie. Deoarece Serbia era atunci condusă de Dinastia Obrenovici, în calitate de membru al fiind membru al familiei rivale Karagheorghevic, atât Paul, cât și tatăl său, au trăit în exil, fiind cetățeni ruși. În 1904, după ce dinastia Karagheorghevic a luat puterea în Regatul Serbiei, Paul și tatăl său au primit cetățenia sârbă.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Prințul Paul al Iugoslavieia adăugat o fotografie
ieri
R.I.P Prințul
Regent Până la asasinarea Regelui Alexandru I, Prințul Paul a fost aproape complet absent din viața politică. Totuși, conform testamentul regelui, până ce regele Petru al II-lea urma să devină major, prințul Paul avea să conducă consiliul de regență. Ideologic, Paul a fost considerat "mai mult iugoslav decât sârb", fiind de asemenea un susținător al democrației. Așadar, acesta a încercat să elimine elementele dictaturii predecesorului său, cum ar fi cenzura sau centralismul, cât și să rezolve conflictul sârbo-croat. Paul era anglofil, neavând încredere în Germania Nazistă și Italia Fascistă. Situația s-a schimbat după 1935 când, pe fondul crizei economice, prințul Paul l-a numit în funcția de prim-ministru al Iugoslaviei pe politicianul de extrema dreaptă Milan Stojadinović, care trebuia să rezolve atât problemele economice, cât și conflictul interetnic sârbo-croat. Stojadinović considera că soluția pentru a ieși din criză e reprezentată de relații mai apropiate cu Germania Nazistă, astfel încât Regatul Iugoslav a început să adopte o poziție pro-germană. În ciuda poziției sale anglofile și francofile, după Remilitarizarea Renaniei, Prințul Paul și-a dat seama că politica externă a Iugoslaviei trebuie să se îndrepte către Germania. Văzând situația geopolitică a Europei, Prințul Paul a ajuns la concluzia că Marea Britanie sau Franța ar…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Prințul Paul al Iugoslavieia lăsat un gând
ieri
Exilul și decesul
În timpul războiului, prințul Paul și familia sa s-au aflat în arest la domiciliu în Kenya britanică. Cumnata sa, Prințesa Maria a Greciei și Danemarcei, a încercat să-l aducă pe acesta în Anglia, însă Winston Churchill a refuzat, catalogându-l pe prințul Paul drept trădător și criminal de război.
Autoritățile comuniste din Iugoslavia l-au catalogat pe prințul Paul drept "dușman al statului", confiscându-i proprietățile și declarându-l persona non grata. Paul a murit pe 14 septembrie 1976, la 83 de ani, în Paris, fiind înmormântat în Lausanne.
Prințul Paul a fost reabilitat de autoritățile sârbe în anul 2011, iar în anul 2012 a fost reînhumat la Biserica Sfântul Gheorghe din Oplenac, alături de soția și fiul său.