ADIO, PLEC
Am obosit de graba lumii toate,
Am flămânzit prin nopți cu lună plină,
Azi port un sac de îndoieli în spate
Și strig încet să mi se dea lumină.
Dar cine-s eu, un orb, nimic mai mult,
Ce-aș înțelege de mi-ați da lumini?
Nu-mi dați să văd, ci dați-mi să ascult
Cum plânge lemnul noaptea în tulpini.
Ne-om întâlni la Marea Judecată,
Desculți și goi, cu gândul primenit,
Azi plec în munți, pun lacătul pe poartă,
Adio, plec. Rețineți, v-am iubit.
CDL
În memoria tatălui meu, Valerian.
DOR DE TATA
Golit de gânduri, ca un cuib de cuc,
Mirat de viață și speriat de drum,
Pe ochii goi trag plapuma de fum
A vinei ce în sânge azi o duc.
N-am meritat mai multe, asta este,
Și sunt prea slab să pun în judecată,
Dar mi-e un dor imens de tine, tată,
Și nu accept finalul de poveste.
Am să-ți șoptesc de tot ce mă apasă,
Atât cât mai e ziuă pe pământ,
Mi-e chipul tău un dor adânc și sfânt,
De parcă stau să te întorci acasă.
Te tot cuprind în gând, atât mai am,
Îmbrățișați sub ierni ce nu mai vin,
A fost frumos, păcat c-a fost puțin,
Acum te las, mă duc mă destram...
La mulți ani, tata, oriunde e sufletul tău acum!
😔
0 comentarii3560 vizualizări0 reacții
Galanton Bogdana adăugat o fotografie
acum 2 ani
R.I.P Galanton
Nu-mi dați o lume necuprinsă,
Vreau doar să mă întorc acasă,
Să aprind candela pe masă
Și să fac foc în soba stinsă.
Să pun iar mere în fereastră
Și busuioc să pun sub perne,
Să văd cum iarna se așterne
Pe munți și chiar pe viața noastră.
Să fie pace și lumină,
Să fie iar copilărie
Și parcă boli să nu mai fie
Și nici războaie de rutină.
Prin hornuri, parcă la un semn,
În noapte îngeri să coboare
Și să citim câte-o scrisoare
De prin sertare vechi de lemn.
Și stinși de-a iernii fulguială,
Să ne dăm seama c-a trecut,
Ceva ce veșnic s-a pierdut,
Chiar viața noastră colosală.
CDL
0 comentarii3746 vizualizări0 reacții
Galanton Bogdana adăugat o fotografie
acum 2 ani
R.I.P Galanton
ADIO, PLEC
Am obosit de graba lumii toate,
Am flămânzit prin nopți cu lună plină,
Azi port un sac de îndoieli în spate
Și strig încet să mi se dea lumină.
Dar cine-s eu, un orb, nimic mai mult,
Ce-aș înțelege de mi-ați da lumini?
Nu-mi dați să văd, ci dați-mi să ascult
Cum plânge lemnul noaptea în tulpini.
Ne-om întâlni la Marea Judecată,
Desculți și goi, cu gândul primenit,
Azi plec în munți, pun lacătul pe poartă,
Adio, plec. Rețineți, v-am iubit.
CDL