Valeriu Pantazi

Valeriu Pantazi a adăugat o fotografie

acum 22 minute

R.I.P
Valeriu

Valeriu Pantazi, pe numele său real Valeriu Pantazie Constantinescu, (n. 17 mai 1940, Urechești⁠(d), România – d. 25 iulie 2015, București, România) a fost un poet, scriitor, topograf și pictor român, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București și al Uniunii Scriitorilor din România. Valeriu Pantazi a fost un apropiat al lui Nichita Stănescu, Sorin Dumitrescu, Ștefan Agopian, al graficianului Valentin Popa, al pictorului Radu Darânga și l-a avut ca profesor pe Octavian Angheluță. Cel mai bun prieten al său a fost pictorul piteștean Gheorghe Pantelie. Valeriu Pantazi a fost căsătorit cu arhitecta și autoarea de literatură pentru copii Francisca Stoenescu. În pictura sa, printr-o tematică bogată ancorată în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat a fi un adept al picturii clasice. Asemenea înaintașilor săi Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze stiluri, tehnici și abordări din opere clasice, fără a le frauda. „... Eu îmi permit doar să afirm că nu există nici un fel de „alchimie” între cuvânt și culoare (ocolesc fascinantele revelații ale unor Rimbaud, Bacovia) în ceea ce mă privește. Fiind modalități de expresie total diferite, cu o „semiotică și semantică” aparte, mă rezum la…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a adăugat o fotografie

acum 23 minute

R.I.P
Valeriu

Anii timpurii Valeriu Pantazi (Constantinescu) s-a născut la 17 mai 1940 în localitatea Urechești, județul Vrancea, în acei ani județul Râmnicu Sărat. Mama lui era tânăra Maria Oprescu, absolventă a Pensionului de fete din Focșani, iar tatăl ofițerul de gardă (absolvent de Filozofie) Octavian Constantinescu (Perianu) de 28 de ani, ce avea să plece în curând pe front, la Odessa. Tradiția orală spune că Valeriu Pantazi ar fi fost botezat cum era obiceiul în armata română de un triumvirat de înalți ofițeri, coloneii Codreanu, Haină-Roșie și generalul Pantazi. Familia s-a refugiat din Focșani pe dealurile de la Faraoanele, unde bunicul dinspre mamă avea o mică moșie cu vie nobilă, pădure și terenuri de vânătoare. Acolo a crescut Valeriu Pantazi cu mama și fratele lui Nicolae până la întoarcerea tatălui din cel de-al Doilea Război Mondial. Spre sfârșitul războiului, tatăl lui Valeriu s-a întors pe jos de la Odessa rătăcind mii de kilometri, înfometat și rănit. Epurat din armată, urmărit de sovietici, s-a refugiat în Școala de Șefi de Gară CFR, apoi și-a luat familia și cu serviciul s-a mutat din gară-n gară (Mărășești, Focșani, Nehoiu, Buzău, Râmnicu Sărat, Galați, Ulmeni), până la pensie. Tânărul Valeriu Pantazi a făcut școala „pe…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a adăugat o fotografie

acum 24 minute

R.I.P
Valeriu

Studii Când a venit în București, la 18 ani, avea de ales între matematică, arte plastice sau filologie. A ales Institutul Nicolae Grigorescu, secția de pictură, unde a făcut doar două luni pregătire de specialitate cu maeștrii Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu. A obținut nota generală 7,22 cu patru zecimi sub ultima notă de intrare. De frica armatei (2 ani și 4 luni) s-a înscris la examenele Școlii de Drumuri și Poduri din București, unde a reușit cu note de bursier. După absolvire a dat din nou examen la proaspăt înființata Facultate de Arte Plastice a Institutului Pedagogic, Universitatea București, unde a reușit de data aceasta cu nota 10 și a fost pregătit de către Octavian Angheluță. Între timp se pregătise, făcând mult desen în cărbune, crochiuri, naturi statice și nuduri în ulei. Era fericit pentru că noul Institut era supranumit „Mica Sorbonă” iar acolo a întâlnit colegi care aveau să devină renumiți. I-a avut colegi de an pe Eugen Stănculescu, Barbu Nițescu (Paris), Augustin Costinescu, Radu Darânga, sculptorița Valentina Boștină, Doru Covrig, Ion Dumitriu și Horia Bernea. La sfârșitul anului întâi a deschis împreună cu Eugen Stănculescu, fără voia Decanatului, o expoziție pe holul Institutului, cu picturi mari, cubiste,…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a adăugat o fotografie

acum 25 minute

R.I.P
Valeriu

Debut literar Debutul literar l-a avut în anul 1961 cu o poezie publicată în revista Luceafărul, intitulată „Poem către bunicul din Faraoanele”, de pe urma căreia a câștigat o sumă de bani. Acest eveniment i-a schimbat viața ca urmare a deciziei de a se face poet. Ca orice poet boem, Valeriu Pantazi s-a mutat în anul 1970 într-o cămăruță de 3 m x 4 m în subsolului unui bloc de pe strada Sfinților nr.8, pentru a-și urma destinul alături de iubita sa, Iolanda Malamen. În această perioadă a legat o strânsă prietenie cu Ștefan Agopian. Cartea de debut a fost volumul de poezii „Estimp” (1972) publicat la Editura Cartea Românească.

Valeriu Pantazi a adăugat o fotografie

acum 26 minute

R.I.P
Valeriu

Carieră Valeriu Pantazi a înființat în anul 1967 „Cenaclul de picto-poezie Mihai Eminescu” la Casa de Cultură și pe strada cu același nume. Eugen Barbu, locuind pe aceeași stradă („Mihai Eminescu”) și dorind să aibă un cenaclu al lui, aproape de casă, a început să-l critice pe Pantazi, invocând faptul că acesta promovează doar poezia și proza modernă „capitalistă”, picturi cubiste și abstracte etc. Organele de partid i-au încredințat lui Eugen Barbu cenaclul, sub pretextul că acesta practică proza realistă. Conflictul dintre Valeriu Pantazi și Eugen Barbu a dus la o decimare reciprocă, astfel „Cenaclul lui Barbu” s-a stins încet, încet, iar Pantazi a luat-o de la capăt cu o altă „încercare” la Ateneul Tineretului (Casa Malaxa de pe aleea Alexandru, la Șosea). Între timp a lucrat la „Revista Cutezătorii”, a fost îndrumător cultural la „Vatra Luminoasă” și la „Almanahul Literar”. A locuit, cu totul întâmplător, în „Hanul Galben”, locul acțiunii din romanul lui Mateiu Caragiale „Craii de Curtea Veche”. Aici a avut condiții bune de lucru, a pictat, a scris și a citit mult: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, poeții antici, poezia franceză, Friedrich Hölderlin, Robert Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului”, în afară de cenaclul de poezie…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 27 minute

Valeriu Pantazi avea un crez: Valeriu Pantazi a decedat pe 25 iulie 2015 după o lungă suferință și a fost înmormântat pe 28 iulie în Cimitirul Străulești 2 pe Aleea Scriitorilor, între mormântul poetului Mihai Elin și cel al lui Ion Murgeanu .

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 28 minute

Operă literară Valeriu Pantazi a scris de-a lungul carierei 6 cărți, după cum urmează: Estimp - Editura Cartea Românească, 1972, coperta de Dumitru Ristea; Celebrări - Editura Cartea Românească, București, 1978, lector Mircea Ciobanu, tehnoredactare Gheorghe Chiru, Intreprinderea poligrafică „Filaret”; Aerul tare de dragoste - Editura Eminescu, București, 1980, cu copertă realizată grafic de Francisca Stoenescu; Antologia Zilele care se nasc - Traducere, 1982; Tu secole! - Editura Cartea Românească, București, 1984, coperta și șase ilustrații de Mircia Dumitrescu, lector Mircea Ciobanu, tehnoredactare Constanța Vulcănescu, Intreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918”; Accidentul OZN (Science fiction), 1996, Editura Karat-Cartimex, sub pseudonimul William P. Sanders, ISBN 973-97493-1-3; Prăbușirea în viitor (Science fiction), 1994 - 2000, Editura Karat-Cartimex, sub pseudonimul William P. Sanders, ISBN 973-98178-0-7; Foamea și setea, Colecția Impasuri și semne, Editura Anastasia, 2000, traducere de Zanaida Luca după Christos Yannaras, ediție îngrjită de Valeriu Pantazi care a scris și prefața volumului, ISBN 973-9374-73-5. Valeriu Pantazi a devenit și subiect de roman. George Colpit a descris în romanul său „Nebunul”, editat în anul 2011 (ISBN 978-606-92963-8-7) viața aventuroasă și boemă pe care Pantazi a avut-o în tinerețe. Scriitorul Ștefan Agopian, începând din anul 2011 până în 2012, a publicat în revista Cațavencii un…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 29 minute

Critică literară Eugen Barbu criticând debutul literar cu placheta Estimp - Editura Cartea Românească, 1972:

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 30 minute

Pictură Valeriu Pantazi a participat la expoziții de pictură, personale și de grup, după cum urmează: 1968 - Picto-poezie - expoziție de grup București; 1970 - Expoziție de grup la Ateneul Tineretului, București; 1986 - 2004 - expoziții personale la Galeria de artă „Metopa” Pitești; 1990 - 1992 - expune în Olanda la Mill Galerie, Xenia Weesenhof și Leon'Art Galerie în Wegedoorm - Cuijik; 1993 - Expresionism Abstract - Credit Bank, București și Phoenix, statul Arizona; 1994 - Art Expo - Bienala de pictură, București; 2003 - 2008 - Galeria de artă „Metopa” - Art Point - Căminul Artei - expoziții personale; 2004 - A reprezentat România la Bruxelles, Strasburg și Roma cu cinci peisaje; 2005 - Expoziție personală la Galeriile Muzeului de Artă Slatina; 2008 - Expoziție personală Galeria de artă „Metopa” și Silva - Bușteni; 2009 - Expoziție de grup Silva - Bușteni; 2010 - Expoziție la Pinecoteca Dacia - Pantazii '70; 2010 - Expoziția Interferențe de la Hotel Silva din Bușteni; 2012 - Expoziție Galeria de artă „Metopa” - Pitești și Galeria de Artă - Biblioteca Județeană Argeș. 2013 - Expoziție Galeria de artă „Metopa” - Pitești, „Clasic și Modern” - Valeriu Pantazi și Paul Mecet. 2015…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 31 minute

Critica de artă Referitor la artă, Valeriu Pantazi rezuma totul în butada următoare: Printr-o tematică bogată, ancorată în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat a fi un adept al picturii clasice. În acest sens sunt menționate desenul precis și rafinat, armonia cromatică și soluțiile compoziționale care se întâlnesc în creația sa. Artistul a pictat o serie de „Veneții” care prin panoramarea peisajelor culminează cu Marea Lagună cu aer vetust ce se pierde treptat în Eterna Cetate Venețiană. Cromatica folosită se suprapune pe motivele abordate, într-un registru care confirmă stăpânirea unei tușe nonconfigurativă și dinamice, ce ține marginal de arealul „abstractului”. Despre ciclul de venețiene care înglobează peisaje ale Pieței San Marco, Canalului Grande, Ponte Vigo-Ghioggia, Veneția - Campanella, Veneția San Tropaso, criticul de artă Augustin Macarie a remarcat: „Italia este datoare cu un monument pentru Valeriu Pantazi”. Se mai poate observa un joc al imaginii „reale sau oglindite în ape” etern mișcătoare, totul reflectând o exuberanță narativă specifică impresionismului. Opera sa venețiană reprezintă de fapt un cumul de energii, jocuri de lumini, transparențe și umbre precum și dorința de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale „nu tânjesc după o originalitate emfatică”…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 32 minute

Premii Laureat al Revistei „Luceafărul” în anul 1972.

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 33 minute

Valeriu Pantazi spunea despre el însuși: Cu ocazia expoziției deschise în Wegedoorm-Cuijik, Olanda (1991), la Leon Art Galerie, Henk de Moll spunea cu privire la pictura lui Pantazi: George Colpit surprinde, în romanul său „Nebunul”, viață boemă din care făcea parte Valeriu Pantazi: În domeniul picturii expresionist-abstracte sunt de menționat cele 14 opere din seria de 24 de pânze abstracte realizate și vândute în Olanda, între anii 1991 - 1992, pentru care presa olandeză l-a definit pe Valeriu Pantazi ca aparținând stilului expresionist abstract „liric”:

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 34 minute

In memoriam ro Maestrul Valeriu Pantazi - In memoriam - 28 iulie 2015 ro Portret Valeriu Pantazi - „Un gând pus în poveste” - la wikisursă - articol de Octavian Stoica, în Revista Cafeneaua Literară Pitești, nr. 5/160, 16 mai 2016, Anul XIII, pag. 28 - 29 ro Expoziția retrospectivă Valeriu Pantazi intitulată „Un gând pus în poveste” - 12 - 30 octombrie 2016 de la Galeria de Artă Calea Victoriei 33, sub patronajul Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București, invitat special profesorul Ion Pantilie. Vezi fotografiile expoziției și câteva din picturile care au fost expuse pe simeze. ro Pictorul din strada Mecet numărul 15 - articol de Ion Pantilie în Revista Cafeneaua Literară Pitești, nr. 11/166, 14 noiembrie 2016, Anul XIII, pag. 28 ro Valeriu Pantazi - Portret - „Templul frumosului” - la wikisursă - articol de Octavian Stoica, în Revista Cafeneaua Literară a Centrului Cultural Român din Pitești, Argeș – nr. 12/167, 9 decembrie 2016, Anul XIII, pag. 26 - 27 ro www.radiometafora.ro: Eveniment Remember Valeriu Pantazi - 19 august 2017 Arhivat în 30 august 2017, la Wayback Machine. - La Expoziția Națională Canadiană de la Toronto (18 august - 4 septembrie 2017), Ziarul Observatorul de Toronto…Citește mai mult

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 35 minute

Autoportretul, pag. 239; Cu Pantazi la 2 Mai, pag. 240-243 (republicată); Amintiri de la 2 Mai, Gazdă nouă, pag. 244-246; Amintiri de la 2 Mai. Costel lipoveanul, pag. 247-250; Amintiri de la 2 Mai. Radu cel obraznic, pag. 251-254' Amintiri de la 2 Mai. Măgarul lui nea Tănase, pag. 255-257. ro 19 - 23 octombrie 2020 — la Centrul Cultural Pitești a avut loc prelegerea cu tema „Doi Maeștri ai Penelului - Gheorghe Pantelie și Valeriu Pantazi”, susținută de scriitoarea și editorul Mona Vâlceanu, în cadrul proiectului cultural-educativ sub genericul “Oameni cari au fost”. ro 15 noiembrie - 7 decembrie 2021 - a avut loc la Galeria Artelor a Palatului Cercului Militar Național expoziția „Paul Mecet și invitații săi” - pictorul Valeriu Pantazi și sculptorul Alexandru Călinescu. A fost lansat albumul de pictură „Paul Mecet - Nașterea unei picturi” și au fost expuse peste 100 de tablouri Mecet, 19 lucrări Pantazi și 5 sculpturi Călinescu. www.bibliotell.ro: ANNIVERSARIUM- VALERIU PANTAZI – 84, mai 2024

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 36 minute

Gabriel Petrescu: „... V. Pantazi nu era numai un poet tăios și sclipitor ca o lamă de oțel. Sau un pictor perfect acordat la vibrația aparte a peisajelor dobrogene și purtând în sânge ADN-ul coloristic al lui Dărăscu și Petrașcu. Era mai mult decât atât. Era un om pitoresc, un povestitor fabulos și fabulatoriu, cu un umor coroziv ca un acid și un polemist redutabil căruia puțini îi făceau față... Îți pornea o poveste dintr-un punct banal sau o întâmplare neînsemnată și o rotea spiralat, în cercuri din ce în ce mai largi, ca și cum i-ar fi ieșit din gură sincron cu fuioarele de fum. Pe parcursul poveștii, se întorcea ritmic la un anumit personaj sau cheie narativă și puncta, cumva ca în muzică, acele reîntoarceri pe dominantă, cu o scurtă pauză... Alteori, narațiunile nu erau concentrice, ci curgeau larg și sinuos, ca un fluviu pe care îl alimentau mici râuri divagatorii. Când și când, Pantazi deschidea paranteze narative, în care... nu se încurca niciodată și pe care le încheia mereu la momentul oportun. Iar când povestea revenea la matcă, era reîncărcată cu o nouă doză de energie fabulatorie.”

Valeriu Pantazi a publicat o actualizare

acum 37 minute

Dinu Petrescu: „... Neașteptate valori culturale puteai întâlni și în provincie, în ciuda sclifosiților din capitală. Pantazi a aruncat mănușa. El a expus tablourile sale în galeria Metopa din Pitești, în mai multe rânduri, între anii 198 – 2004. Galeria, așezată în centrul orașului, bine poziționată, atrăgea repede privirile trecătorilor. La vernisaj participa uneori un cvarte de coarde, interpretând Vivaldi – Anotimpurile. Comentariile începeau la galerie și continuau acasă la gazda permanentă, pictorul Gică Pantelie, un regretat maestru al penelului, dar și al teoriilor despre pictură. Vorbea atât de mult, de profund și la obiect despre pictură, încât de la o vreme n-a mai putut să pună mâna pe vreo pensulă. Fratele său, Nelu Pantelie, da, lucra mult, la atelierul personal și vindea bine teme minore. Toți pictorii din Pitești aveau la dispoziție un vechi conac boieresc unde ocupaseră spații largi pentru lucru și pentru petreceri bahice.”