Velimir Maximilian

Velimir Maximilian a adăugat o fotografie

acum 5 ore

== Distincții == Pentru meritele sale artistice, actorul V. Maximilian a primit următoarele distincții:

R.I.P
Velimir

Velimir Maximilian a publicat o actualizare

acum 5 ore

== Bibliografie == Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964 Maximilian, Velimir (1962). Evocări. Meridiane.

Velimir Maximilian a publicat o actualizare

acum 5 ore

Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. I, pentru teatru (23 septembrie 1942) titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951) titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei” Ordinul Muncii clasa I (6 iulie 1956) „cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înfințarea Teatrului Armatei, pentru merite deosebite în muncă”

Velimir Maximilian a adăugat o fotografie

acum 5 ore

Velimir-Vladimir Maximilian, menționat uneori ca V. Maximilian, (n. 18 august 1882, Buzău, România – d. 20 septembrie 1959, București, România) a fost un actor român. Studii: Școala primară nr. 2 și cinci clase la Liceul "Al. Hasdeu" din Buzău. De la vârsta de 11 ani este remarcat pentru vocea sa deosebită și cooptat în corul Seminarului din Buzău, condus de compozitorul și dirijorul Nicolae Severeanu. La îndemnul lui Basil Iorgulescu și cu sprijinul lui I.L. Caragiale, se înscrie la 11 septembrie 1900 la Conservatorul de Muzică și Declamație din București. S-a impus de timpuriu în roluri variate, de operetă, comedie și dramă. A fost un consecvent animator al operetei. A activat în compania a soților Tony și Lucia Sturdza-Bulandra, precum și în alte companii și societăți teatrale, impunându-se prin deosebitele sale calități de actor comic: umorul, discreția și măsura. A creat tipuri remarcabile: Jupân Dumitrache din „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, Topaze din „Topaze” și César din „Marius”, două piesele de Marcel Pagnol. A fost director și profesor la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, Teatrul de Stat București. A scris eseuri și amintiri, adunate în două volume: Teatru, actori și public (1925) și Evocări (1952). A fost distins cu titlul de Artist al Poporului (1954). A decedat în 1959 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Vineri” din București.

R.I.P
Velimir